Daca m-ai chema, ar zvâcni
O mie de păsări în colivii ;
O mie de uşi s-ar da-n lături
Şi s-ar umple văzduhul de păsări
Şi - ca legătura de chei a pământului -
Ar zăngăni apele sub mâinile vântului
Şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni !
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
Şi-ar începe să călărească la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre şi goale ;
Sloiul albastru al singurătţii s-ar sparge în hău -
Tu, dezgheţul meu, soarele meu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu