În cerdacul verde
ascult respiraţia Băbuşii.
Străzile nefardate şi netunate,
faţadele neschimbate
de zeci de ani,
acelaşi colb plin de speranţă,
aceeaşi mireasmă de tei şi veşnicie,
aceiaşi părinţi minunaţi
pe care tot ce îmi doresc
e să-i revăd şi mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu