Despre iubire....

"Dacă iubeşti pe cineva suficient de mult înseamnă să ierţi. Şi da, poţi iubi ce este de neiubit şi poţi ierta ce este de neiertat.Iar dacă ai puterea de a ierta înseamnă că poţi merge mai departe ca om viu şi doar aşa poţi trăi. Şi da, i-a iertat că a abandonat-o brusc, fără o vorbă, că aproape de fiecare dată uita de ziua ei, că cel mai ades nu îşi ţinea micile promisiuni neînsemnate pe care i le făcea, dar care pentru ea erau atât de valoroase, îl ierta când uita să dea un mic semn dar în schimb îşi facea timp să ajute pe cutare sau cutare în nu ştiu ce chestiuni personale sau de servici, când îşi făcea timp să iasă la o bere cu diverşi colegi sau amici. Da, asta o durea cel mai tare...faptul că, deşi cumva spusese că o va face, nu îşi făcea timp şi pentru ea. Pentru că atunci când dăruieşti din timpul tău cuiva, înseamnă că acel cineva este preţios pentru tine. Asta o durea cel mai mult şi de multe ori cădea în patima nesiguranţei, a îndoielii....Da, atunci când iubeşti nu contează cine iubeşte mai mult, nu se fac clasamente, iubirea nu se cântăreşte, nu se stabileşte câte karate are, dar cât de bine îţi fac confirmările......Ceea ce nu reuşise ea să afle dacă şi pentru el era la fel...Deşi îi spusese odată asta, la un pahar de vin....O fi fost vinul care spune adevărul?O fi fost din cauza paharului de vin în plus? Chiar a spus-o? Nu mai era sigură....Ea în schimb i se dezvăluise oare prea mult? Un singur lucru nu reuşise să facă, să rostească acele cuvinte pe care şi ea le-a aşteaptat şi probabil le va aştepta pînă la finalul vieţii. Deşi în sinea ei le rostea zilnic, de ani de zile, de la început. Le rostea uneori chiar cu naduf, cu dor, chiar cu durere, le rostea ca pe o rugăciune, în gând. O măcina un pic dar îl iubea prea mult ca să nu treacă şi peste asta. Îşi dorea să fie fericit chiar dacă în ecuaţia fericirii lui ea nu ocupa nici un loc oficial. Dar oare ocupa un loc?Dacă da care anume? Of, greu cu incertitudinea asta îşi spunea de multe ori. Pe cât era de sigură de ceea ce ştia că este între ei, pe atât de nesigură devenea de multe ori. Dar el îi spusese că nu îi plac oamenii slabi şi atunci şi-a promis că nu îi va mai vorbi niciodată despre necazurile, durerile sau neîmplinirile ei. Le va păstra exclusiv pentru ea şi le va depăşi singură, ca şi până acum, în tăcere. Când o va întreba ce face şi cum este?Va răspunde automat, invariabil, "Sunt bine", "Totul este bine". Atât!

"Iubirea precede totul şi rămâne când totul e oale şi ulcele."aşa cum a fost şi în cazul lor. Oale şi ulcele din ceea ce ar fi putut fi dar un punct solid de plecare pentru ceea ce a urmat şi va urma, pentru turnura neaşteptată al unui alt fel de "împreună". Oale şi ulcele descoperite în al nu ştiu câtelea strat, periate cu grijă şi conservate in situ, fundamentul edificiului solid al relaţiei lor.

O relaţie solidă, veche, ascunsă, extrem de bine aşezată şi de preţioasă. Cea mai preţioasă.Şi ştia că el este singura ei dragoste adevărată, că până la el nu a iubit şi nu va mai iubi vreodată la fel.

Ea alesese să păstreze lumina de-nceput ce îi legase.

Dacă ar fi fost să găsească acestei iubiri o anume melodie care să o definească sau să o explice cumva, cu siguranţă ar fi fost colaj care ar include "Forever and One", cu primul episod de "November rain", cu trecere prin "Promit", " I'll Never Love This Way Again ", apoi prin etapa "Remember"."Shallow", “I Don't Want to Miss a Thing” şi finalizând cu "Another Chance" . Pentru că nu-i aşa, dacă este iubire, "Nothing Else Matters".