SĂRBĂTORIM NUMĂRUL 30!!!!!! -INTERVIUL CU ANTRENORUL ECHIPEI DE HANDBAL MASCULIN ŞTIINŢA MUNICIPAL DEDEMAN BACĂU ŞI AL ECHIPEI NAŢIONALE (I parte-partea a II-a în nr 31)

SĂRBĂTORIM NUMĂRUL 30!!!!!! 

INTERVIUL CU ELIODOR VOICA, ANTRENORUL ECHIPEI DE HANDBAL MASCULIN  ŞTIINŢA MUNICIPAL DEDEMAN BACĂU ŞI AL ECHIPEI NAŢIONALE (I parte în nr 30-partea a II-a în nr 31)

Pe coperta I al nr 30-ELIODOR VOICA 

“Patrimoniul genetic este în continuare unul foarte bun însă mentalul a rămas undeva în urmă”

 Eliodor Voica s-a născut la 3 martie 1973.Unul dintre cei mai mari handbalişti ai României,fost mare inter stânga,”Colin”face practic parte din  ultima generaţie care a contat cu adevărat în handbalul mondial, cea din anii '90-'95.A început să joace handbal de la o vârstă fragedă, încă din anul  anul 1989 la CSŞ Moreni. A fost selecţionat la lotul de perspectivă al juniorilor, iar la vârsta de 16 ani a ajuns la Dinamo Bucureşti şi de acolo a fost cooptat în echipa mare. A fost un jucător extrem de  talentat şi disciplinat şi a obţinut de două ori titlul de “Cel mai bun jucător de handbal din România”, numărându-se printre primii patru marcatori ai ţării din toate timpurile. În 1993 a participat cu naţionala de tineret  la Campionatul Mondial unde a devenit golgheterul  competiţiei . Ultima ediţie de Campionat Mondial (seniori) la care a participat, a fost cea din  1995 din Islanda, unde tricolorii au ocupat locul 10.  A jucat de 205 ori pentru România, marcând 86 de goluri7. Pe lângă cele două titluri naţionale cucerite cu Dinamo  Bucureşti a mai fost campion şi cu Badel Zagreb din Croaţia echipă cu care a jucat şi o semifinală de Cupa Campionilor. A mai jucat în Germania, Croaţia, Slovenia şi Franţa, încheindu-ţi cariera de jucător la  echipa sa de suflet,  Dinamo.Din martie 2011 este antrenorul Ştiinţei Muncipal Dedeman Bacău iar din ianuarie 2012, Eliodor Voica a preluat şi funcţia de selecţioner al României.Fostul mare  inter al României încearcă să aducă redresarea şi  reînviorarea echipei naţionale care a obţinut calificarea la barajul pentru accederea la Campionatul Mondial de anul viitor, din Qatar ceea ce, în condiţiile actuale este chiar o reuşită remarcabilă.Cariera de antrenor şi-a început-o  în 2005, la Ploieşti, iar din 2007 a trecut pe banca tehnică a lui Dinamo Bucureşti. A venit în Bacău în martie 2011 şi a condus Ştiinţa Municipal Dedeman spre cea mai mare performanţă din istoria clubului: titlul de vicecampioană naţională, obţinut consecutiv în sezoanele 2011-2012 şi 2012-2013. Pe plan internaţional, Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău cu Voica la timonă, a avut cel mai lung parcurs în ediţia 2010-2011, în care s-a calificat în semifinalele Cupei Challenge. Cele mai multe meciuri europene, 10 la număr, au fost jucate de “studenţi” în stagiunea 2012-2013, când au reuşit să acceadă în grupele Cupei EHF. În vitrina clubului se mai regăsesc  două medalii de bronz, cucerite însă cu foarte mult timp în urmă, în  ediţiile 1967-1968 şi 1979-1980.

1.România care a deţinut supremaţia în handbalul masculin a ajuns nici să nu se mai califice la turneele finale?care ar fi cauzele?

România nu mai este în situaţia în care să îşi permită să aleagă un adversar..nu îşi mai poate permite luxul acesta.Nu mai suntem de foarte mult timp favoriţi şi, în afară de asta,  acum aproape toată lumea joacă foarte bine.Nu mi-am imaginat niciodată că  vom juca în precalificări, dar în punctul acesta ne aflăm acum şi trebuie să vedem ce putem face de aici  înainte.

2.Ce se întâmplă cu handbalul masculin românesc? Ce îi lipseşte pentru a fi din nou în elită şi de cât timp avem nevoie pentru o reconstrucţie?

Deocamdată suntem în situaţia de a ne bucura foarte mult şi pentru o simplă  calificare.În ceea ce privesc cauzele declinului acestea sunt multiple.Patrimoniul genetic este în continuare unul foarte bun însă mentalul a rămas undeva în mileniul trecut.Sportul este şi el mai mult sau mai putin direct proporţional  cu ceea ce trăim.Eu unul nu filtrez evoluţiile doar prin spectrul financiar psihosocial însă aceste aspecte au o influenţă majoră.

3. De cât timp am avea nevoie să ne redresăm?cât timp efectiv v-ar lua o reconstrucţie?

Apelăm la matematica simplă: dacă luăm în calcul faptul că am început reconstrucţia în 2009/2011 şi  avem nevoie de 10 de ani……. Este un termen realist de plecare pentru realizarea unei echipe naţionale competitive. Dar trebuie să o luăm treptat, etapă cu etapă.

4. Care este obiectivul actual al naţionalei?
Pe termen lung sunt calificările la toate turneele finale, inclusiv la Jocurile Olimpice. Am vrea ca acest lucru să se înfăptuiască cât mai repede cu putinţă, poate chiar la Olimpiada de la Rio.Obiectivele rămân în continuare aceleaşi:calificarea la turneele finale. Iar dacă va fi să ajungem acolo, atunci rezultatul poate fi privit ca o mare performanţă. Fiecare reuşită, fiecare minge, fiecare punct şi pas înainte contează.

5. La federaţie este nevoie de o schimbare?

Nu am convingerea că asta este calea cea mai bună care ne-ar putea duce către marea performanţă

6. Care sunt cauzele care au dus la declinul handbalui românesc? am putea spune căfetele ne salvează onoarea?

Ce să vă spun?diferenţa actuală  de valoare dintre handbalul feminin şi cel masculin este vizibilă…am putea spune doar că  fetele au menţinut handbalul la un nivel onorabil. Putem vorbi despre baza materială, de selecţie. În handbal, în sport, trebuie să investeşti. E ca într- o afacere. Alţii au investit, iar acum culeg roadele, noi nu am făcut-o încă…….

Totuşi, cum totul pe lume  este ciclic………despre declin , aş spune că unul dintre factorii care au dus la aceasta a fost şi exodul mare de jucători iar generaţiile următoare parcă nu au mai avut acelaşi aplomb…

7. Se spune că dacă Eliodor Voica părăseşte Bacăul toate speranţele şi proiectele băcăuane se vor nărui..

Nu cred….eu spun că este prea mult să îmi atribuiţi mie o astfel de “putere”.În orice caz, indiferent  dacă voi fi în  altă parte sau voi rămâne aici, oriunde voi fi tot la handbal mă voi raporta iar perspectivele băcăuane trebuie să recunosc că sunt unele promiţătoare şi asta nu poate decât să mă bucure.

8. Ce părere aveţi despe publicul băcăuan…de când aţi venit la echipă se pare că numărul lor a crescut..

În privinţa asta pot fi fericit: la Bacău avem un public minunat. L-aş numi dinamul echipei,principalul factor mobilizant Prin atmosfera creată, suporterii ne dau acel suflu de care avem nevoie pentru a ne autodepăşi, pentru a abţine rezultate pozitive. Le mulţumesc şi prin intermediul revistei dumneavoastră tuturor celor care sprijină echipa noastră şi le transmitem că avem nevoie în continuare de ei, de energia pozitivă transmisă din tribune care ne poate  purta spre victorie.

9  Ce ne puteţi spune despre campionatul actual? dar despre echipă?

În acest moment consider că actuala  desfăşurare a campionatului suportă două consecinţe:o sedimentare în sus şi una în jos şi mai este nevoie doar de constanţă.Oricum, acum putem vorbi de mai multe echipe care pot emite anumite pretenţii  la titlu  ….privilegiul de a spera nu îi mai revine exclusiv Constanţei. Acum Bacăul şi Odorheiul au început să pună probleme multiplei câştigătoare Constanţa şi nu se mai poate spune că ne hazardăm excesiv dacă emitem pretenţii mai mari decât în ediţiile precedente. Doar dacă luăm în calcul această nouă perspectivă putem vorbi deja despre un plus faţă de ediţiile precedente.Pe o pantă ascendentă se înscrie şi Turda care a avut un parcurs surprinzător de bun.În orice caz, îmi doresc să reuşim să eliminăm fluctuaţiile din jocul nostru, să atingem pragul  de maturitate. 

10. Despre parcursul european al Ştiinţei ce ne puteţi spune?

Despre parcursul European al Ştiinţei pot afirma că am avut câteva meciuri bune din care am avut foarte multe concluzii de tras, de învăţat. În sezonul 2011-2012 am ajuns pînă în sferturi, anul trecut am ajuns până în grupe;asta înseamnă un plus valoare şi un lucru foarte bun pentru moralul jucătorilor.Ne-am convins că se poate doar că ne lipseşte ceva şi acum suntem în căutarea acelui “ceva”.

10 Sunteţi mulţumit de lot?

Da, eu cred că echipa este bine repartizată pe poziţii , rămîne să mai lucrăm la  omogenizare, la consolidarea mai promptă a relaţiilor de joc, trebuie să profităm la maximum de potenţialul real al jucătorilor pentru că jocul mai suferă încă în anumite momente.

11 Ce părere aveţi despre orele de sport în şcolile din mediul rural?

Personal consider că este o problemă de educaţie; de aici trebuie pornit şi aici trebuie “lucrat”.

 12. Care este cea mai frumoasă amintire a dumneavoastră din postura  de jucător?

Unul dintre cele mai emoţionante momente din cariera mea de jucător a fost  în 1995  într-un meci  disputat împotriva campioanei en titre, selecţionata  Franţei, când am fost nominalizat  în echipa Europei alături de alte nume mari ale handbalului masculin din acea vreme.Pur şi simplu nu îmi venea să cred ……

13. Cea mai mare realizare în calitate de antrenor?
Fără îndoială atunci cînd am obţinut  în primul an când am venit la Bacău locul II, cel mai bun loc ocupat de Bacău în istoria sa.

14. Ce s-a  întâmplat cu handbalul masculin românesc? Ce este acum diferit?În primul rând handbalul de azi este mult mai complex, iar intensitatea jocului s-a schimbat foarte mult faţă de anii '90. Sunt jucători care sunt poate mai talentaţi decât generaţiile de  atunci, doar că suferă la capitolul motivaţional. România nu a dus lipsă niciodată de talente, din acest punct de vedere am concurat mereu cu fosta Iugoslavie de unde proveneau  unii dintre cei mai buni handbalişti.

15. In ce relaţii vă aflaţi cu ceilalţi membri din staff-ul de la Bacău?
Una foarte bună. Ma consider norocos pentru că am posibilitatea să lucrez cu oameni de caracter, într-un colectiv dornic de performanţă. Nu mă refer aici numai la sportivi, ci la toată lumea  care ne este alături. Toti cei implicaţi în fenomen colaborează  foarte bine pentru a face din Bacău un punct important pe harta sportivă. La Bacău suntem precum o orchestră unde toţi căutăm să ne executăm partitura cât mai corect pentru ca rezulltatul final să fie unul bun.Din fericire, aşa cum mai spuneam, aici am intilnit un colectiv foarte bun, cald, este climatul propice de care avem cu toţii nevoie.

 16. În acest moment putem vorbi despre perspective îmbucurătoare?
Ierahiile handbalistice se tot schimbă însă eu cred că noi avem şansa noastră; încă avem reusurse … Federaţia Română de Handbal are de câţiva ani un proiect pentru creşterea celor mai buni juniori, Centrul Naţional de Excelenţă de la Sighişoara. S-au şi pregătit deja câteva generaţii.

17. Tocmai v-aţi întors de la cursurile de licentiere Master Coach…..        
  Da, am participat la cursurile de la Silkeborg alături de alţi 28 de antrenori europeni. Pâna la finalul lui 2014, va trebui să  urmez  încă două module ale acestor cursuri, în baza cărora ar trebui să primesc  diploma de “Master Coach” (obligatorie în viitor pentru a sta pe bancă ca antrenor, la jocurile internaţionale), dar şi licenţa “Pro licence”( cea mai înaltă categorie EHF)

Ştiinţa Bacău a fost mai aproape ca niciodată să câştige primul trofeu din istoria clubului la handbal masculin. Trupa lui Eliodor Voica a pierdut finala Cupei României cu HCM Constanţa (scor 44-45), după ce a fost egalată în ultima secundă a timpului regulamentar.  Formaţia băcăuană a cedat apoi la executarea aruncărilor de la şapte metri, după ce s-au jucat şi 20 de minute de prelungiri. A fost un meci dramatic, extraordinar de frumos, urmărit cu sufletul la gură. Până să ajungă în prelungiri, Ştiinţa Bacău a condus HCM Constanţa cu o diferenţă consistentă, cu 27-20 (minutul 50), rezultat care în mod normal ar fi putut fi conservat până la final.

D-le Voica,   Bacăul a fost mai aproape ca niciodată să câştige primul trofeu din istoria clubului la handbal masculin. A fost una dintre cele mai frumoase finale de Cupă pe care le-am urmarit vreodata. Băieţii s-au dăruit exemplar, ţin să vă felicit din tot sufletul 

18 Cum şi din ce cauză avantajul iniţial nu a fost suficient?

Avantajul creat cu 11 min inainte de finalul partidei nu a fost sufficient pt ca au fost o serie de greseli tehnice , care au oferit posibilitatea adversarului nostru de a marca goluri usoare rapid si bineinteles in dinamica pe care o are jocul de handbal astazi, un avans de 5-7 goluri nu este sufficient cu 10 min inainte de final daca nu este bine gestionat .
19. Din păcate este a treia finală pierdută pentru băcăuani; credeţi că acest lucru îi va afecta pe termen lung?

 Personal doream foarte mult sa castig aceasta cupa acum cu echipa si  nu cred ca ar putea avea acest impact ,, pe tremen lung '' datorita faptului ca Bacaul a aratat ca are puterea sa revina ca echipa si sunt convins ca o va face in urmatorii ani . 

20.O concluzie a acestei finale? 

Concluzia ar putea fi ca handbalul masculin a crescut putin cu acest spectacol si ca lupta pt castigarea titlului ramane deschisa .

21. Un cuvânt de încheiere..?Vă mulţumesc pentru interes, invit publicul băcăuan să ne fie alături în număr cât mai mare la meciuri şi, în ceea ce ne priveşte, vom face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a performa şi a nu-i dezamăgi.

Eliodor Voica, tehnicianul Ştiinţei Municipal Dedeman Bacău şi al Naţionalei României se regăseşte şi  în top-ul  all-time al celor mai buni marcatori ai naţionalei:
1. Vasile Stângă 1.414 goluri
2. Robert Licu 1.054 goluri
3. Ştefan Birtalan 993 goluri
4. Eliodor Voica 867 goluri

Ediţia a14- a Campionatului Mondial de handbal Masculin desfăşurată în 1995   în Islanda a avut următorul clasament final:1.Franţa, 2.Croaţia, 3.Suedia, 4.Germania, 5.Rusia, 6. Egipt, 7.Elveţia, 8.Cehia, 9. Belarus, 10.ROMÂNIA, 11.Spania, 12.Coreea, 1.Cuba, 14.Islanda, 15.Tunis. 16. Algeria, 17.Ungaria, 18.Solvenia, 19.Danemarca, 20.Kuweit, 21. SUA, 22. Maroc, 23.Japonia, 24. Brazilia           
             Jucători: ALEXANDRU BULIGAN, SORIN TOACSEN, DANIEL APOSTU, DANIEL COMAN, ADI POPOVICI, CRISTIAN ZAHARIA, CIPRIAN BEŞTA, ELIODOR VOICA, ROBERT LICU, ADRIAN GHIMEŞ, RUDI PRISĂCARU, DUMITRU BERBECE, TITEL RĂDUŢĂ, ALEXANDRU DEDU, ION MOCANU.

Antrenori: VASILE STÂNGĂ; ŞTEFAN ORBAN; ION VĂRGĂLUI

            Mihaela Băbuşanu Amalanci

un fel de PORTOFOLIU ;)

.... un fel de........PORTOFOLIU IN REZUMAT ;)
încep cu onoranta şi nebănuita prezenţă în volumul  "PERSONALITĂŢI BĂCĂUANE" autor  CORNEL GALBEN

6 februarie -prima donaţie DERZIS ERUDITIO din anul 2014
Prima donaţie Derzis Eruditio - Asociatie & Editura & ONG pe anul 2014 constând în hăinuţe a plecat către Asociatia Copiii in Sanul Familiei/ Friends of Romanian Children Hârja.Sper ca, colaborarea cu Vlad Grigoras şi Asociaţia de care vă vorbeam, deocamdată aflată doar la acest nivel, să se extindă şi pe alte planuri iar actuala donaţie să fie...folositoare.

INAUGURAREA GALERIILOR KARO & VERNISAJ EXPOZIŢIE ION MIHALACHE

Ne bucurăm că aţi fost alături de noi în număr atât de mare ieri, 30 ianuarie, la vernisarea expoziţiei inaugurale aparţinând artistului ION MIHALACHE la Galeriile Karo şi sperăm să ne onoraţi cu prezenţa şi pe viitor.Reuşita noastră vi se datorează şi dvs. Cine nu a reuşit să ajungă la inaugurare & vernisaj îi anunţăm că expoziţia poate fi vizitată de Luni până Vineri între orele 10-17 şi Sâmbăta între orele 10-13.Doar pentru "urgenţe" se poate deschide şi Duminica 

Echipa de proiect:

Carmen Tinteanu şi Costel Ţinteanu

Ion Mihalache

Mihaela Băbuşanu Amalanci

Ecouri în presa locală:   Gheorghe Bălţătescu în "DEŞTEPTAREA"

http://www.desteptarea.ro/galeriile-karo-au-fost-inaugurate-cu-o-expozitie-a-pictorului-ion-mihalache/

Galeriile KARO au fost inaugurate cu o expozitie a pictorului Ion Mihalache

Bacaul nu duce lipsa de spatii expozitionale, unele generoase si plasate in calea trecatorilor, cum sunt ALFA, Frunzetti sau cele de la Muzeul de Arta, Muzeul de Istorie sau cel de Arta Contemporana de la Centrul Cultural “George Apostu”.

Prin curaj si investitii majore care, uneori, frizeaza sacrificiul, Bacaul s-a imbogatit, in anii trecuti, cu prima galerie privata, ce apartine pictorului si omului de afaceri Gheorghe Frantz, situata pe str. Oituz 32, deschisa in memoria pictorului Gheorghe Velea, profesor si mentor al initiatorului acestui proiect indraznet.

La sfârsitul saptamânii trecute, in aceeasi zona (Oituz 45), doi oameni iubitori de arta, dar si colectionari, Carmen si Constantin Tinteanu, au deschis, chiar in aceste conditii vitrege pentru arta, pentru cultura in general, o mica si cocheta galerie de arta, situata la etajul magazinului de antichitati. Galeriile KARO, la deschiderea carora au fost invitati personalitati ai artei plastice, i-am numi aici pe Ilie Boca, Dionis Puscuta – presedinte al UAP, Filiala Bacau, Vasile Craita Mândra, Dumitru Macovei, dar si multi prieteni ai familiei Tinteanu, au debutat in peisajul artistic bacauan cu o expozitie a pictorului Ion Mihalache.

“Suntem martorii unui eveniment foarte placut si imbucurator, sper sa avem ocazia sa participam cât mai des la astfel de evenimente culturale. Noua galerie de arta privata se alatura alteia, aflata tot in aceasta zona, cea patronata de Gheorghe Frantz, astfel ca am putea spune ca ne aflam in «Cartierul Latin>> al Bacaului”, a spus la vernisaj Ilie Boca.

Expozitia lui Ion Mihalache, in care figura centrala este femeia, „fascinanta si mister de nedezlegat”, care populeaza opera artistului, prezentata în ipostazele sale definitorii, frumos desenata si nu in detalii ale unui chip explicit, a incântat privitorul. Constantin Tinteanu, completat de poeta Mihaela Babusanu – Amalanci, consultant cultural, a prezentat avatarurile unei asemenea intreprinderi, invitând artistii bacauani sa profite de noul spatiu expozitional, asigurându-i de sprijin logistic.

LIVIU MAFTEI în "ZIARUL DE BACĂU"

Experimentele plastice ale pictorului Ion Mihalache deschid o nouă galerie de artă

1 februarie 2014Cultura, Top StoryLiviu Maftei

Pictorul Ion Mihalache (Luci – pentru prieteni, iar aceștia nu sunt puțini) este, prin excelență, un experimentalist. Prin urmare, nu putea fi un artist plastic mai potrivit pentru deschiderea unei noi galerii de artă care, prin prisma cotidianului dur și al capitalismului feroce pe care-l trăim, este în sine un experiment îndrăzneț.

Astfel, printre malurile de zăpadă adunate în urma unei ierni furibunde, ușile Galeriilor de artă Karo s-au deschis largi, joi seara, în așteptarea prietenilor lui Luci Mihalache, iar aceștia n-au fost puțini. Pe lângă promisiunea unei expoziții puternice cu care ne-a obișnuit autorul de-a lungul anilor, cei care au trecut pragul noilor galerii au venit, probabil, și din curiozitatea de a vedea cea mai nouă investiție privată în artă și pe curajoșii săi proprietari. “Această nouă galerie, care se deschide alături de mai vechile galerii de artă «Velea» ale lui Gheorghe Franț, transformă această zonă într-un adevărat Cartier Latin” – a remarcat pictorul Ilie Boca, făcând trimitere la faimosul cartier parizian, leagăn al culturii moderne europene.

Vernisajul expoziției și inaugurarea galeriilor de artă Karo a fost deschis de cuvântul de bun-venit adresat de poeta Mihaela Băbușanu – Amalanci, prietenă și consultant cultural al proaspeților proprietari, Carmen și Constantin Ținteanu.Apoi, prezentarea a fost preluată de către pictorul Ilie Boca, veteran al penelului, care a subliniat valoarea lucrărilor aflate pe simeze și necontenita căutare a perfecțiunii pe care expozantul o trăiește intens prin opera sa.La finalul discursurilor, vădit emoționat, Constantin Ținteanu, principalul “vinovat” al acestui eveniment artistic de înaltă ținută, le-a mulțumit celor prezenți pentru căldura cu care i-au îmbrățișat această inițiativă culturală. “Am dorit să împărtășim din iubirea noastră pentru artă – a declarat proprietarul noilor Galerii Karo – și sperăm ca acest proiect să prindă în rândul artiștilor plastici băcăuani pe care îi așteptăm într-o colaborare artistică reciproc avantajoasă.”Cât depre discursul autorului, acesta a rămas la nivelul vizualului, dur și voluptos în egală măsură, eterogen ca expunere, dar unitar prin natura experimentelor sale cromatice transpuse în uleiuri, acuarelă, tuș ori creioane colorate.

19 decembrie 2013, Revista "Sportul Băcăuan" premiată la Gala Sportului Băcăuan

La Gala Sportului Băcăuan, desfăşurată astăzi într-o atmosfera incandescentă la Centrul de Afaceri și Expoziții "Mircea Cancicov", revista Sportul Băcăuan a fost recunoscută oficial printr-o distincţie de merit "pentru profesionalism în reflectarea şi promovarea imaginii sportului băcăuan" din partea clubului CSM Bacău 2010, director Gabriel Lupu şi două distincţii individuale (Mihaela Băbuşanu şi Leonard Popa din partea SCM Bacău, director Relu Auras "cu mulţumiri pentru susţinere şi promovare în mass-media".
În aceste momente importante trebuie neapărat reamintiţi şi colaboratorii: Florin Filioreanu, Marius Ambrosi, Catalin Barzaghideanu, Sport Bacau, Costin Alexandrescu, Ionuţ Brânzei, Pinter Corneliu, Ion Moraru, Romulus Dan Busnea şiStelian Cartacuzencu şi bineînţeles, secretarul general de redacţie Adrian Amalanci. Ulterior ni s-au alăturat: Prod dr.Radu Ababei, Prof dr Ioan Dănilă, Dana Popa, Prelungiri Catalin Cojocaru, Dan Sion şi caricaturistul Constantin Chirilă-Băbuşa.Tuturor mulţumiri!!

                                          

Editorialul din "SPORTUL BĂCĂUAN" nr 28

EDITORIAL

 Sfârşit de an...

    Ne apropiem de sfârşitul anului, cînd viaţa ni se umple de sărbătoare şi lumină, când vom intra în febra pregătirilor de Crăciun şi Anul Nou, când facem cadouri, îi felicităm pe cei dragi şi pe cei care ne sprijină în realizările noastre, ne facem bilanţul lucrului de peste an, ne reamintim împlinirile şi bucuriile, ne asumăm greşelile, ne alungăm tristeţile, ne gândim la ce şi cum vom face, adică ne facem planuri pentru noul an. Pentru mulţi dintre dumneavoastră anul 2013 a fost unul activ, dinamic, cu multe satisfacţii şi realizări iar din lucrurile mai puţin bune am avut cu siguranţă câte ceva de învăţat cu toţii. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar eu întotdeauna am senzaţia că timpul trece prea repede...Am senzaţia nefirească că într-o lună se duce tot anul.

  Pentru mine, 2013 a început promiţător, prin realizarea Expoziţiei „Sportul Băcăuan reflectat în medalii şi trofee şi medalii...” ,dar a continuat îngrozitor de dureros  prin pierderea celei mai importante persoane din viaţa mea, TATA, şi, pentru multă vreme, timpul  s-a oprit atunci, în data de 22 martie. Mult mai târziu, au apărut soarele şi câteva schiţe timide sub formă de zâmbet, câteva realizări profesionale anterioare (sau ulterioare). Toate au căpătat destul de târziu o anume vizibilitate, iar după o perioadă a meditaţiei interioare, am început să mă adun…Nu ştiu dacă să mă şi regăsesc? Se întâmplă uneori să suferim atât de mult, încât nu mai vedem decât durere în faţa ochilor. Eşti ca într-o maşină cu geamurile aburite, în care nu reuşeşti decât să observi conturul lucrurilor din afară; ai putea să deschizi portiera şi să ieşi, dar începi să te obişnuieşti cu tristeţea, care parcă nu mai e o companie atât de neplăcută acum.  Când te aduni şi îţi faci curaj să porneşti ştergătoarele, îţi dai seama că vezi lucrurile deformat…că afară e o lume care te aşteaptă. Că şi după cea mai urâtă cădere, ai şansa de a te înălţa mai bun, mai frumos şi mai înţelept decât ai fost vreodată, că totul stă în mintea ta şi nu în voinţa altora. Cred că ajungi să fii cu adevărat conştient de tine atunci când te uiţi în urmă şi poţi înţelege experienţele mai puţin plăcute şi rostul lor. Aceasta cred că e şi esenţa sportului, în slujba căruia ne punem, uneori cu timiditate, dar întotdeauna cu exigenţă…Dar intenţia mea nu este să vă întristez sau,  influenţându-vă,  să deveniţi excesiv de meditativi; luna decembrie este o lună a cadourilor, a veseliei, a petrecerilor. Aşadar fiţi veseli, optimişti, visaţi şi fiţi buni!

  În ceea ce ne priveşte,  „Sportul Băcăuan” se încăpăţâneză să rămână ancorat în realitatea cultural sportivă,  încercând să  ofere o alternativă, nu neapărat cantitativă, şi-în nici un caz- şablonată. Nu urmărim calea libertăţii totale prin non-comerţ sau non-business, doar că încercăm să ne exprimăm într-o manieră proprie, diferită, dar adecvată. Totodată, "SPORTUL BACAUAN" ramâne pe poziţia afirmată încă de la primul număr, în acel august 2011...O publicaţie, pentru a exista, trebuie să apară în formă tiparită! Numai aşa va putea ajunge în biblioteci şi va putea reface, mai târziu, trecutul. Nu poţi trăi numai din prezent (aşa cum o fac autorii de astăzi ai manualelor de istorie a ţării) sau doar din viitor (aşa cum tot încearcă unii  politicieni să prostească mulţimea alegătoare)...Publicaţiile trebuie ţinute în mâini şi răsfoite, e o dulce amăgire să crezi că poţi exista doar virtual, atâta timp cât pc-ul e deschis. Statul român ar trebui să intervină urgent şi să înlesnească apariţiile editoriale TIPĂRITE! Ceea ce s-a întâmplat cu multe dintre publicaţiile româneşti (printre ele, mai nou, şi „Pro Sport”-cotidianul bucureştean), evident, ne mâhneşte.

Goethe spunea că pentru orice realizare primul pas este curajul; aşadar vă dorim ca în noul an 2014, să fiţi curajoşi. Îndrăzniţi să visaţi şi luptaţi pentru lucrurile care vă fac să zâmbiţi la sfârşitul zilei,  implicaţi-vă şi dedicaţi-vă activităţilor care vă fac inima să bată mai tare şi fiţi creativi. Fiecare zi a anului 2014 să fie o poveste frumoasă, scrisă de voi, pentru voi şi pentru cei din jur, încheiată cu un zâmbet şi un gând bun.Nu aş putea încheia, însă, aceste rânduri, fără a mă gândi la redactorii Cotidianului „DEŞTEPTAREA”, adevăraţi artişti truditori ai gazetăriei băcăuane care, săptămânile acestea, au împlinit 7000 de apariţii publicistice, neîntrerupte! O performanţă cât toată istoria presei scrise băcăuane de după 1989, la care şi-au adus contribuţia mai multe generaţii de ziarişti talentaţi.

   Întreaga echipă  a „Sportului Băcăuan” le urează şi vă  urează, stimaţi cititori,  sărbători fericite şi LA MULŢI ANI!

   Să ne revedem sănătoşi şi voioşi în 2014…

Mihaela BĂBUŞANU

"Sportul Băcăuan" nr 28- interviu cu RĂZVAN BURLEANU, băcăuanul care candidează la şefia F.R.F

Interviu cu Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei de Minifotbal din România şi preşedintele Federaţiei europene de minifotbal

Domnule Burleanu sunteţi preşedintele federaţiei de minifotbal atât la nivel naţional cât şi european, cu toatea acestea  sunt destui cei care nu prea vă cunosc.

Se vede că sunteţi tânăr, cu prestanţă şi sunt destui şi cei care ştiu că sunteţi băcăuan.Aş vrea să vă las pe dumneavoastră să vă prezentaţi pentru cititorii “Sportului Băcăuan” şi pentru toţi ceilalţi care nu vă cunosc sau nu ştiu prea multe despre dvs.

Amintirile mele sunt legate din toate timpurile de fotbal. Aproape că nu mă pot gândi la un episod din viaţa mea în care, sub o formă sau alta, fotbalul să nu fi fost prezent. Datorită faptului că tatăl meu, Gheorghe Burleanu, a fost fotbalist profesionist, pot spune că m-am născut cu fotbalul în casă la propriu. Consider că acest lucru a contat foarte mult pentru mine, întrucât că mi-a dat posibilitatea ca, încă de foarte devreme, să privesc fotbalul dintr-o dublă perspectivă: ca sport şi ca fenomen. La 18 ani am făcut trecerea de la practicarea fotbalului de performanţă înspre spaţiul academic şi implicarea civică – motivele care au stat la baza acestei decizii le-am expus pe larg în prezentatarea inclusă în Programul de guvernanţă sportivă al FRF[1]. Acestă schimbare de parcurs nu m-a îndepărtat nicidecum de fotbal, ci m-a ajutat să capăt instrumentele analitice şi profesionale necesare pentru a înţelege mai bine fenomenul sportiv în general şi pentru a putea construi şi administra, la nivel naţional şi european, ulterior, o disciplină sportivă (minifotbalul) orientată spre performanţă şi succes. Minifotbalul l-am dezvoltat, alături de toţi cei implicaţi în proiect, cu rigoare, stabilind din start principii ferme de conduită şi management. Cred că, tocmai datorită creşterii sănătoase, lipsite de scandaluri şi „senzaţionalisme” de duzină, atât eu, cât şi organizaţiile pe care le conduc, nu am stârnit atenţia. Nu vreau să generalizez, dar am senzaţia că în prezent, mai mult faptele cu încărcătură negativă sunt cele care potenţează notorietatea unei persoane sau a unei instituţii. Faptul că am 29 de ani cred că trebuie să fie considerat o garanţie pentru deschidere şi succes, iar nu un dezavantaj. Eu vin dintr-un timp în care performanţa şi cunoştinţele aduse la zi au fost standarde necesare de atins dacă doreai să reuşeşti fără „pile”, „intervenţii” sau mai ştiu eu ce, să-ţi deschizi un drum solid în viaţă. De asemenea, la această vârstă, nu-ţi permiţi să ai rateuri atunci când îţi asumi o misiune. Dacă vrei să demonstrezi că eşti capabil, trebuie ca fiecare cărămidă să fie bine înfiptă pentru ca acea construcţie care suntem fiecare dintre noi să dureze. Managementul performant nu are legătură cu vârsta, pentru că oricând putem găsi exemple și contraexemple. Ideea este alta, nu vârsta ne spune ceva despre oameni, ci expertiza care îi recomandă ca profesionişti. La care aş adăuga prospețimea viziunii, inteligența și voința de a pune în practică proiectele asumate.

  În martie 2012 s-a constituit, cu sediul la Praga, Federaţia Europeană de Minifotbal. V-a sprijinit  cu ceva Guvernul din Cehia?

”Primăvara de la Praga”, momentul fondării Federației Europene de Minifotbal a reprezentat constituirea celei mai importante organizații sportive din Europa după căderea comunismului destinate sportului de masă. Sprijinul autorităților din Republica Cehă a contat decisiv în dezvoltarea minifotbalului. Minifotbalul în Cehia se bucură de cel mai înalt sprijin din partea statului, nu în mod întâmplător vom regăsi peste 70.000 de jucători de minifotbal într-o țară cu jumătate din populația României. În prezent, statul ceh sprijină dezvoltarea minifotbalului și în afara granițelor Europei, celelalte continente uitându-se la Europa ca la un model de succes. În România, de abia anul acesta Guvernul a înțeles că minifotbalul este un fenomen social și că nu mai poate fi neglijat, contactele din ultima vreme fiind încurajatoare.

 Autorităţile locale se implică tot mai mult în sport. Cum privesc însă minifotbalul? 

Avem peste 30.000 de jucători legitimaţi în România şi peste un milion de jucători legitimaţi la nivelul Europei, iar numărul acestora creşte constant. Deci discutăm nu doar despre un fenomen sportiv, ci despre un adevărat fenomen social pe care dorim să-l stimulăm şi să-l canalizăm eficient astfel încât minifotbalul să capete un bine-meritat loc între sporturile cele mai populare. În România neglijăm foarte mult sportul de masă, ori eu cred că aici avem unul dintre fermenţii ignoraţi pentru dezvoltarea sportului de performanţă. Gândiţi-vă numai cât de mult se poate extinde plaja celor care sunt prinşi în fenomenul sportiv, deci implicit baza de selecţie. De asemenea, sportul cu obiectiv recreaţional ajută la îmbunătăţirea condiţiei fizicie şi psihice a practicanţilor, ceea ce este un plus pentru societate din foarte multe puncte de vedere. Am observat în ultima vreme că există semnale pozitive din partea autorităţilor locale. Liderii politici încep să întrezărească potenţialul pe care sportul de masă, minifotbalul în speţă, îl poate avea pentru comunitate. Nu întâmplător, în ultimii ani am stabilit câteva parteneriate cu autorităţi locale din Bacău, Piatra Neamţ, Iași, Timișoara, Deva sau Ploiești, pentru a enunța doar câțiva dintre actorii instituționali care sunt alături de minifotbal și implicit de comunitățile locale. Primăria Bacău a fost un real sprijin în dezvoltarea minifotbalului băcăuan și a jucat un rol foarte important în dezvoltarea minifotbalului la nivel național. În același timp Primăria Iași este un partener constant al echipei naționale de minifotbal și al multor proiecte pe care le implementăm la nivel național, în timp ce cu Primăria Ploiești am constituit deja primul parteneriat public-privat din România pentru dezvoltarea infrastructurii sportive la nivel local cu finanțare privată, un model de bune-practici care în momentul de față se bucură de susținerea Comisiei Europene pentru a fi implementat și în alte state.

 Care este targetul dumneavoastră şi al Federaţiei privind numărul de jucători legitimaţi pentru viitorul apropiat?

Suntem o organizaţie sportivă foarte tânără, dar avem ambiţia de a deveni una dintre cele mai moderne Federaţii din punct de vedere al abordării domeniului sportiv.

Federaţia națională și cea europeană au printre obiectivele principale:

-        construcţia instituţională şi orientarea spre beneficiar – acestea sunt priorităţile zero;

-        generarea de bune-practici care să fie transmise membrilor afiliați şi de acolo spre echipele participante;

-        feedback-ul reciproc între conducere şi membri afiliaţi ne ajută să corectăm deficienţele sau să transferăm ideile bune dintr-o ţară în alta;

-        nu în ultimul rând, mizăm pe construcţia unor echipe manageriale de calitate – detestăm şefia, iubim competenţa. Vă spun cu sinceritate că aproape fiecare federaţie naţională este condusă de echipe care au în componenţa lor profesionişti de primă mână, oameni cu pregătire profesională de cea mai bună calitate şi practică în instituţii şi organizaţii de top. Managementul de calitate este efectiv o garanţie a creşterii.

În ceea ce privește numărul jucătorilor de minifotbal, la nivel național ne propunem ca până la finalul anului 2015 să atingem cifra de 100.000 de jucători, iar la nivel european să acoperim toate cele 54 de state (în momentul de față European Minifootball Federation numără 29 de țări). Am putea spune cu toată seriozitatea şi fără se ne lăudăm, că minifotbalul are în acest moment o evoluţie invers proporţională decât FRF, devenind alternativa care face ca fenomenul fotbalistic să fie mai aproape de oameni. Avem o creştere constantă şi rezultate foarte bune care cred că se bazează în primul rând pe încredere.

 Ce ne puteţi spune despre echipa băcăuană de minifotbal?

Înainte de toate mă bucur de succesul echipei băcăuane, Oz Er Golden Boys, care a reușit să joace finala Campionatului Național din 2013, deoarece pentru prima dată Bacăul are o reprezentantă la acest nivel, în contextul în care orașul nostru reprezintă unul dintre motoarele minifotbalului național și european. Cu siguranță acest succes reprezintă un model pentru toate echipele de minifotbal din România, fiindcă echipa băcăuană constituită exclusiv din jucători amatori a învins o echipă a foștilor fotbaliști, Rică Neaga, Petre Marin, Ciprian Mozacu sau Cătălin Liță, dovedind că minifotbalul este un sport deschis oricui și unde victoria se obține doar pe teren. În același timp, campioana Bacăului a dat echipei naționale doi dintre cei mai buni jucători care au contribuit la câștigarea celui de-al patrulea titlu european pentru România.   

 Revenind la fotbalul mare, aţi urmărit probabil meciurile naţionalei şi eşecurile înregistrate. Care este părerea dumneavoastră despre evoluţiile reprezentativei şi despre ce se întâmplă acolo?

În România sportul este perceput ca un domeniu al exigenței atletice, în vreme ce componenta administrativ-organizațională este privită cu îngăduiță, ca și cum ar trebui să fie domeniul celor nepricepuți. Și vă pot da trei exemple aparent banale, dar definitorii, care pun în evindeţă incompetenţa până şi în chestiunile de rutină (utilizarea greșită a imnului Estoniei, imprimarea eronată a elementelor grafice ale steagului Greciei, dar și eroarea staff-ului echipei naționale care putea să ducă la pierderea meciului din tur cu Grecia cu scorul de 3-0).Eșecul echipei naționale este doar vârful unui aisberg care ascunde un model de managament și abordare instituțională. Prin urmare, trebuie să semănăm acolo unde vrem să culegem! Lipsa rezultatelor la nivelul echipei naționale este o reflectare a lipsei de viziune a celor care conduc fotbalul românesc după ureche, dar și a selecției viciate la nivelul echipelor naționale de juniori. Prin urmare, vinovații nu trebuie căutați în rândul jucătorilor, aşa cum procedează cu laşitate domnul Mircea Sandu, ştiind prea bine că aceştia nu se pot apăra în faţa unor caractere abuzive. Îmi este cât se poate de clar că jucătorii au înțeles miza acestui baraj de calificare. Vina este a celor care nu au oferit posibilitatea ca jucători mai buni să fie prezenți în echipa națională, ca mult mai mulți tineri să vină pe terenurile de fotbal din România.

Care sunt problemele stringente  cu care se confruntă FRF la momentul actual şi cum ar putea fi  ele rezolvate? 

Cred, aşa cum spuneam şi mai devreme, că FRF a fost adusă la sapă de lemn din punct de vedere material, moral şi al performanţelor. Nu consider că alternativa pentru FRF sunt oamenii blocaţi mentalitar la nivelul anilor 1980, care nu înţeleg decât schemele de bişniţ specifice anilor ’90.Acum există posibilitatea de a alege între un transfer de putere care s-ar putea face dinspre domnul Mircea Sandu către un grup de interese reprezentat de domnul Gheorghe Popescu, sau alternativa pe care doresc să o reprezint eu, bazată pe implementarea unui model de management european, fundamentat pe cunoaştere, imaginație, cinste, încredere și cooperare. Credinţa mea sinceră este că doar o echipă de manageri profesionişti, conduşi de un preşedinte imparţial şi orientat spre performanţă mai pot reda fotbalului din România parcursul spre un viitor mai bun. Am ales să candidez pentru preşedinţia Federaţiei Române de Fotbal pentru că am convingerea că doar cineva din afara sistemului, care nu este prins în aceeaşi reţea mentalitară şi de „prietenii” ca cei care în prezent gravitează în jurul puterii, poate aduce o gură de aer proaspăt care să primenească această organizaţie. Am încredere că membrii afiliaţi vor înţelege că salvarea FRF şi orientarea ei spre performanţă va produce acea schimbare în bine, mult aşteptată. Mesajul pe care vreau să-l transmit membrilor afiliați este că România este o țară cu potențial fotbalistic și cu vocația performanței, dar, atâta vreme cât Federaţia Română de Fotbal va rămâne prizoniera intereselor unui grup sau altul, fotbalul va fi condamnat fără drept de apel la subdezvoltare, pentru că astfel de oameni vor acorda mereu prioritate intereselor personale în dauna celor ale majorităţii legitime. În plus, este total contraproductiv ca în vremuri care solicită cunoaştere de ultimă oră, viziune şi metodologii up-to-date, leadershipul unei instituţii atât de importante pentru români să fie continuat sau transferat către oameni tributari unor mentalităţi şi tehnici învechite care astăzi sunt total depăşite.

Când şi cum s-a născut această dorinţă a dvs de a candida la şefia FRF? Mulţi vă consideră prea tânăr…….

Aşa cum am mai precizat, candidatura mea este motivată de o indignare profundă şi de dorinţa de a pune în discuţie o alternativă cu adevărat serioasă pentru Federaţia Română de Fotbal.Indignarea pe care o resimt, la fel ca foarte mulţi iubitori ai fotbalului din România, vine din sentimentul că douăzeci de ani au fost irosiţi degeaba. Această birocraţie lipsită de iniţiativă, creativitate şi cunoaştere, avându-l în frunte pe domunl Mircea Sandu ne-a adus foarte aproape de falimentul instituţional şi financiar. După 20 de ani, fotbalul românesc arată ca Oltichimul sau CFR Marfă, companii de stat cu potenţial de rentabilitate, dar scufundate de incompetenţă şi corupţie. Nu întâmplător avem astăzi selecţionate care sunt cât p-aci să fie învinse de Insulele Feroe, antrenorul principal al naţionalei condamnat penal, lipsit de performanţe, dar protejat de un contract încheiat în totalul dejavantaj al FRF de domnul Mircea Sandu . Situaţia e tragică şi ridicolă totodată. Al doilea motiv de indignare îl reprezintă dispreţul absolut pe care ni-l arată domnul Gheorghe Popescu, care ne tratează pe toţi românii ca fiind mai jos decât o comisie a UEFA. Dumnealui a spus că şi-a dat demisia din comisia de disciplină, pentru că nu vrea să aducă prejudicii de imagine acestei instituţii din cauza faptului că este judecat penal pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani, dar ne consideră suficient de neînsemnaţi pe toţi românii pentru a se propune în fruntea Federaţiei Române de Fotbal. Mi se pare absolut nedemnă şi postura din care promovează această confuzie dintre meritele jucătorului de top care a fost şi capacitatea de a conduce o instituţie de interes naţional. Trecând peste aceste motive de indignare, am dorinţa foarte puternică de a regândi fundamentele pe care este astăzi aşezată Federaţia, pentru a reda fotbalului românesc locul pe care îl merită în Europa.

Cea mai importantă candidatură parea fi cea a lui Gică Popescu susţinut de Hagi dar şi de alţi foşti tricolori; pe dumneavoastră cine vă susţine?

Nu am vrut să vin în faţa oamenilor cu o echipă formată ca pentru o fotografie de poster pentru că îmi doresc ca accentul să cadă pe discutarea proiectului meu, iar nu pe cine mă susţine ori nu. Nu am prezentat încă o echipă alcătuită din oameni din sistemul fotbalistic pentru că vreau să rămân echidistant şi să-i tratez cu un respect egal. Le mulţumesc celor care m-au încurajat şi care mi-au spus că pot conta pe sprijinul lor pentru a schimba cultura instituţională a Federaţiei Române de Fotbal. Echipa mea, aşa cum veţi vedea în organigrama pe care o găsiţi în programul meu de candidatură va fi compusă, în foarte mare măsură, din manageri profesionişti. Vorbesc despre oameni care lucrează în afaceri de top dezvoltate de români curajoşi, vorbesc despre manageri din multinaţionale, vorbesc despre specialişti din instituţii ale statului. Sunt persoane pe care le-am întâlnit cu diferite ocazii şi pe care îi consider adevăraţii patrioţii. Pentru că adevăraţii patrioţi sunt cei care-şi fac zi de zi bine treaba, cei care dau tot ceea ce au mai bun şi care sunt cinstiţi în viaţa lor de zi cu zi. Patrioţii adevăraţi sunt cei pe care nu-i ştim, cei care fac această ţară să meargă. Să ştiţi că, nu în mod întâmplător federațiile de top din Europa (Germania, Anglia, Franța sau Italia) nu sunt conduse de foști fotbaliști, ci de profesioniști care și-au dedicat tinerețea unui traseu academic și profesional. Acest lucru nu exclude ca foști fotbaliști să facă parte din echipele de conducere, evident, dar pe domeniul lor de specialitate.

Care sunt atu-urile  care v-ar putea propulsa în postura de favorit? Comparativ cu Gică Popescu să spunem…

Am să vă răspund punctând ceea ce consider că mă deosebeşte de domnul Gheorghe Popescu:

·        Provin dintr-un alt univers mentalitar care preţuieşte valorile modernităţii: instituţiile, caracterul impersonal al procedurilor, performanţa academică şi profesională, meritocraţia, încrederea, cooperarea şi respectul faţă de lege. Relaţiile bazate pe cumetrii, năşii, cumnăţii, prietenii de castă, consider că ţin de o mentalitate de clan, or clanul este specific societăţilor primitive, înguste, care se bazează pe improvizaţie şi interpretarea realităţii şi a legilor în funcţie de interese personale, „relaţii” şi „obligaţii”.

·        Vin din afara „Sistemului” fotbalistic, dar nu din afara fenomenului fotbalistic. Am demonstrat prin reuşita de la minifotbal că atunci când fixezi reguli obiective, criterii de performanţă şi principii de management, organizaţiile evoluează negreştit.

·        Sunt un om racordat la realitatea europeană şi am experienţa contactelor şi a metodelor de lucru din spaţiul occidental. Nu sunt un marginal captiv în „modului de lucru” autohton.

·        Miza preşedinţiei FRF nu reprezintă pentru mine un colac de salvare, ci oportunitatea de a construi o instituţie care să adauge valoare adăugată în societate.

Sunteţi tânăr, ambiţios….care ar fi platforma dvs program? Şi care ar fi primele măsuri pe care intenţionaţi să le luaţi dacă veţi fi ales preşedinte?

Simpla anunțare a unei intenții de a candida neînsoțită de prezentarea unui program de candidatură mi se pare o lipsă de respect din partea unui candidat pentru ocuparea oricărei funcții. De aceea, am venit în fața românilor și a membrilor afiliați cu un Program de guvernanță sportivă. Varianta electronică poate fi găsită și pe site-ul personal www.razvanburleanu.ro. Aceste program este important pentru că dacă vom câştiga alegerile acesta se va transforma în Strategia pentru Dezvoltarea Fenomenului Fotbalistic din România, document care va cuprinde obiectivele intermediare şi indicatorii de performanţă, ideile şi sugestiile pertinente care vor apărea pe parcursul campaniei, şi proiecţia financiară în detaliu. Mergând mai departe din punct de vedere instituțional, nu sunt un adept al centralismului decizional (dovedit ca fiind complet ineficient), ci al modelului policentrist (puterea decizională trebuie să fie diseminată în mai multe centre) şi al delegării de sarcini către managerii operaţionali şi managerii regionali. De aceea vom dispune crearea unor Centre Regionale pentru Dezvoltarea Fotbalului, cu statut administrativ intermediar, vom reda puterea statură a Comitetului Executiv – un veritabil organism de guvernanță al fotbalului, care până acum a avut un mod de funcționare part-time, vom recunoaște rolul Asociațiilor Județene de Fotbal în dezvoltarea fotbalului de bază, oferind asistență și expertiză pentru dezvoltarea capacității organizaționale și sportive. În ceea ce privește sustenabilitatea financiară, sunt hotărât să fac acele schimbări absolut necesare pentru a îmbunătăţi performanţa financiară a Federației Române de Fotbal. Utilizând modelul UEFA, FRF va proiecta noi scheme de finanțare pentru contribuția la fenomenul fotbalistic la baza acestuia la echipele de copii și juniori, din Liga a II-a și a III-a și fotbalul feminin. FRF nu va mai fi un aspirator de resurse, ci va contribui prin scăderea taxelor și susținerea financiară la dezvoltarea fotbalului în România. Vom adopta prevederi și norme legale pentru îndeplinirea activităților social-sportive, pentru ca echipele să se poată bucura de sprijin din partea statului, autorităților locale și mediului privat. Ne vom focusa totodată pe atragerea de resurse financiare pentru dezvoltarea fenomenului fotbalistic prin accesarea fondurilor europene destinate sportului – Erasmus Plus, fondurilor structurale – ERDF și ESF (infrastructură sportivă, creșterea gradului de angajabilitate, dezvoltare organizațională, educație și training, în momentul de față avem în lucru Acordul de Parteneriat privind mecanismul financiar multianual 2014-2020, dezinteresul și lipsa de expertiză a celor care ocupă funcții în FRF vor avea ca efect ratarea unor oportunități care ar fi asigurat resurse vitale pentru dezvoltare), dar și a fondurilor UEFA (456,8 mil. Euro pentru perioada 2012-2016) și FIFA (în 2014 - 227 mil. USD). Toate acestea reprezintă elemente prezente în Programul meu de candidatură și garanția că vom acționa ca o singură echipă cu un singur vis – dezvoltarea jocului de fotbal și a sportului în România.

Înainte de a încheia, vă dorim mult success, şi trebuie spus că e o bucurie pentru noi faptul că Bacăul are un reprezentant în cursa pentru şefia FRF. Aţi dori să adresaţi un cuvânt băcăuanilor?

Să aibă încredere că mă voi bate cu toate forţele pentru a schimba direcţia dezastruoasă în care merge de multă vreme fotbalul românesc. Nu voi abdica şi nu mă voi da în lături de la a spune lucrurilor pe nume. Alternativa pe care o susţin este dezvoltarea, nu firimiturile aruncate pentru un trai umilitor de pe o zi pe alta. Sunt convins că şi membrii afiliaţi FRF din Bacău ştiu foarte bine aceste lucruri şi că îşi doresc o schimbare orientată spre performanţă şi echidistanţă, nu o formă de continuare în acest marasm cu alte clanuri, năşii, cumnăţii, şi prietenii.

Închei prin a le transmite tuturor îndemnul meu de campanie: Mingea e la tine. Fă-o să conteze!

Mihaela Băbuşanu 

---

[1] Proiectul de candidatură al lui Răzvan Burleanu poate fi accesat la adresa http://razvanburleanu.ro/program/