“Sângele apă nu se face” sau “Rubedenie
la rubedenie trage” nu sunt simple expresii… am simţit asta recent şi din plin,
când o parte dintre noi rubedeniile, ne-am reunit Joi, 23 aprilie 2015 la Iaşi,
să îi fim alături, pe ultimul drum, mamei, bunicii, verişoarei, surorii,
prietenei sau vecinei
TINA AVERESCU/ASAFTEI.
TINA AVERESCU/ASAFTEI.
Este foarte
clar că nimeni nu poate fi înlocuit vreodată. Fiecare
om este unic şi, fiecare dintre noi în această viaţă, avem/găsim câte o
persoană care ocupă cel mai important loc în inima noastră. Atunci când moare
acea persoană, golul lăsat nu poate fi umplut de nimeni altcineva. Durerea este
copleşitoare şi insuportabilă şi absolut nici o diversiune sau substituţie nu
ajută.
Deseori avem impresia că vom ajunge să
înnebunim (eu asta am simţit când a murit TATA)
iar dacă nu aţi simţit încă asta sunteţi nişte fericiţi ....”fiecare suferă cât simte şi mai ales cât
înţelege” spunea Nicolae Iorga. Unii
aud voci sau au vedenii, alţii se ataşează de obiecte care au aparţinut celui drag….unoeri
avem impresia că deţinând un astfel de obiect reuşim să creiem o punte între
trecut şi prezent, între noi şi acea persoană….Ritualul păstrării unui astfel
de obiect ne oferă o sursă de consolare, sursă de care ne agăţăm disperaţi. Suferinţa
provocată de moartea cuiva drag este o adevărată rană. Unii oameni ignoră acele
răni, alţii intră în şoc. Uneori, o rană se vindecă în câţiva ani, alteori în câteva
luni iar în cazurile fericite în câteva zile; alteori aceeaşi rană nu se vindecă niciodată….
Dar
pentru că verişoara mea şi fina părinţilor mei, TINA AVERESCU/ASAFTEI a fost o
femeie frumoasă, caldă, plină de viaţă şi care în mod sigur nu şi-ar fi dorit
să ne vadă extrem de trişti, am să închei cu o cugetare a lui Eckhard Tolle: “În
fiecare moment te afli exact acolo unde trebuie. Trăieşte acel moment, fii prezent.
Nu spera, nu anticipa, nu îi da voie minţii tale să te duca în
altă parte.Acel loc în care ea merge nu există de fapt.Singurul moment
care există este clipa de acum.Chiar şi atunci când suferi, când te doare, stai
acolo şi urmăreşti senzaţia. Rămâi în Clipă, nu fugi de ea. Nu te identifica
mereu cu mintea ta.Când o să reuşeşti să fii prezent măcar 50%, o să cunoşti, să
simţi Fiinţa. Scânteia aceia din tine care este o parte din Tot. Din Alpha şi
Omega”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu