Am avut norocul să întâlnesc în viaţa mea oameni cu totul şi cu totul speciali a căror amintire îmi luminează în continuare gândurile şi mă ajută şi acum,în clipe grele sau de cumpănă.Ce nu aş da să îi mai am şi acum aproape, să le ascult poveţele, sugestiile sau doar o parte din gânduri..... măcar pe unul/unii dintre ei...Unii nu mai sunt printre noi iar ceilalţi sunt departe de mine ca şi locaţie.Enumerarea mea începe bineînţeles cu părinţii mei cu TATA, Mihai Băbuşanu, un tată şi un bărbat cu totul şi cu totul excepţional, cel mai bun tată pe care şi l-ar putea dori cineva, şi nu sunt deloc vorbe aruncate la întămplare, în vânt!!! Şi care tată, niciodată nu mi-a aplicat nici o corecţie de nici un fel...;) Evident că MAMA, pe numele ei Ana, nu avea cum să lipsească in primii doi cei mai importanţi oameni din viaţa mea (primul şi al doilea loc fiind la egalitate în inima şi în amintirile mele permanente, se-nţelege), mama cu un spirit de observaţia extraordinar, cu un spirit de sacrificiu pe care rar mi-a fost dat să îl întâlnesc, cu un fler extraordinar, cu simţul umorului, extrem de iute, de curată şi de sensibilă şi care s-a transformat în înger, urcând la ceruri, chiar din braţele mele.
Aş continua acum în ordine cronologică, cu educatoarea mea Popa Tincuta....acum este directoare la o grădiniţă în Bucureşti, cu naşul meu înv. Radu Dăscălescu, cu profesoara de română din generală dna Rodica Ciuruc -care a fost prima care a sesizat la mine un oarece talent literar- şi profesoara de istorie dna Arghiropol, cu profesoara de istorie din liceu dna Elena Popescu, cu profesorul de română Dumitru Marin , cu dna de franceză Dobre Angela, cu dnul de psihologie Dumitru Buzatu, cu dna de logică Gabi Cretu, continui cu profesorii mei din Facultate, dnii Nicolae Ursulescu, Mihai Lazăr şi Dumitru Boghian, unul dintre cei mai simpatici profesori pe care i-am avut, cu directorul care m-a angajat la muzeu, Viorel Căpitanu, şi, nu în ultimul rând, enumerarea mea se opreşte şi zăboveşte la părintele Dumitru Mitoiu, duhovnicul meu de suflet! Mărturisesc că de când a trecut le cele veşnice nu am mai găsit un altul la fel!! A avut încredere în mine, m-a sfătuit, îndrumat şi s-a rugat pentru mine mereu.Ce încrezătoare priveam viaţa când ştiam că părintele Mitoiu se roagă în fiecare zi de Duminică pentru mine fără ca eu să reînnoiesc acatiste sau să îi cer să faca asta....ştiam că cineva acolo, SUS, mă veghează şi mă ocroteşte şi asta datorită mijlocirii benefice a părintelui Mitoiu.
Şi pentru că am avut privilegiul de a cunoaşte astfel de OAMENI, nu voi înceta niciodată să-i pomenesc şi să le mulţumesc aici sau dincolo de această viaţă.
Vă iubesc şi vă respect oriunde vă veţi afla!!!
https://www.fericiticeiprigoniti.net/dumitru-mitoiu/1046-incercarile-preotului-dumitru-mitoiu-sub-persecutia-comunista
Aş continua acum în ordine cronologică, cu educatoarea mea Popa Tincuta....acum este directoare la o grădiniţă în Bucureşti, cu naşul meu înv. Radu Dăscălescu, cu profesoara de română din generală dna Rodica Ciuruc -care a fost prima care a sesizat la mine un oarece talent literar- şi profesoara de istorie dna Arghiropol, cu profesoara de istorie din liceu dna Elena Popescu, cu profesorul de română Dumitru Marin , cu dna de franceză Dobre Angela, cu dnul de psihologie Dumitru Buzatu, cu dna de logică Gabi Cretu, continui cu profesorii mei din Facultate, dnii Nicolae Ursulescu, Mihai Lazăr şi Dumitru Boghian, unul dintre cei mai simpatici profesori pe care i-am avut, cu directorul care m-a angajat la muzeu, Viorel Căpitanu, şi, nu în ultimul rând, enumerarea mea se opreşte şi zăboveşte la părintele Dumitru Mitoiu, duhovnicul meu de suflet! Mărturisesc că de când a trecut le cele veşnice nu am mai găsit un altul la fel!! A avut încredere în mine, m-a sfătuit, îndrumat şi s-a rugat pentru mine mereu.Ce încrezătoare priveam viaţa când ştiam că părintele Mitoiu se roagă în fiecare zi de Duminică pentru mine fără ca eu să reînnoiesc acatiste sau să îi cer să faca asta....ştiam că cineva acolo, SUS, mă veghează şi mă ocroteşte şi asta datorită mijlocirii benefice a părintelui Mitoiu.
Şi pentru că am avut privilegiul de a cunoaşte astfel de OAMENI, nu voi înceta niciodată să-i pomenesc şi să le mulţumesc aici sau dincolo de această viaţă.
Vă iubesc şi vă respect oriunde vă veţi afla!!!
https://www.fericiticeiprigoniti.net/dumitru-mitoiu/1046-incercarile-preotului-dumitru-mitoiu-sub-persecutia-comunista
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu