"Detest să fie noapte ,
Când soare-i la zenit
Şi totul care începe
Pe margini de sfârşit .
Detest şi vorba lungă
Când nu-i nimic de spus ,
Pe cel urcat de alţii
Când el se crede sus .
Detest să văd nimicul
Considerat ceva
Şi drumul ce nu duce
Nicicând spre undeva .
Detest făţărnicia
Şi omul ce nu-i om
Precum nu e răchita
Chiar de se crede ,pom .
Detest tot ce nu are
O doză de bun simţ
Cum cei ce poartă coarne,
Dar vor să treacă sfinţi".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu