Te caut în umbra pădurii
prin care obişnuiam ades
să ne purtăm paşii
dar refuzi să mai vii
pentru că te-ai înălţat la cer;
te caut aşadar printre stele,
dar norii tot mai plumburii
îmi zădărnicesc vizibilitatea.
Te caut printre lacrimile
pe care nu are cine
să mi le mai şteargă,
te caut în dogorea verii
care-mi sfâşie sufletul
atât de însetat de dor
iar negăsirea ta mă ofileşte.
Te caut fără de găsire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu