"În suflet porţi superbă primăvară
Ori iarnă viscolită uneori,
Pe chip, lumini din zi de vară
Când cerul străluceşte fără nori.
În ochi ai străluciri de diamante
Şi gura-ţi e o roşie muşcată,
Cu sânii precum amforele albe
Statuie pari în marmură sculptată.
Eşti toamna blândă strânsă în cunună,
De fructe coapte şi de rod bogată.
Eşti drumul străbătut spre fericire
Ori cântec de blestem într-o baladă".
(Vasile Avorniciţei, Portret de femeie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu