Pe 12 martie a fost ziua mea. Și în acest an, ca și în anii anteriori, cei câțiva prieteni buni pe care îi am, m-au întrebat ce îmi doresc de ziua mea. Să fiu sinceră, la această întrebare am cel mai rapid răspuns dintre toate răspunsurile pe care le-am dat până acum. Îmi doresc ca fiul meu să fie sănătos, ca familia mea să fie sănătoasă şi îmi doresc ca eu să fiu sănătoasă la minte şi trup, restul sunt repere pe care poți să le atingi sau spre care poţi tinde oricând, la orice vârstă. Da, asta-mi doresc, să fiu sănătoasă să pot face lucruri, să pot visa, să îmi pot propune, să am repere, dorinţi şi proiecte pe care să le pot pune în aplicare, calm, cumpătat, entuziasmant, poate unele dintre ele cu o uşoară întârziere însă, în mod clar, sigur, inedit, demn, apăsat și victorios aşa cum odinioară trebuie să o fi făcut şi strămoşii mei, răzeşii de la Băbuşa.
Am simţit nevoia să scriu despre asta tocmai acum pentru că s-a întâmplat ca nu de mult, să aflu de boala cruntă a unei rude şi prieten extrem de apropiat sufletului meu şi familiei noastre și care nu se mai poate gândi cred foarte departe pentru că-i lipsește lucrul acela pe care eu mi-l doresc cel mai mult, sănătatea.
În altă ordine de idei, pentru că tehnic nu am nici o şansă să răspund fiecăruia în parte aşa cum mi-aş fi dorit și cum inițial am și încercat să o fac, vreau să mulţumesc tuturor pentru surprize, cadouri, flori, pentru toate gândurile bune şi urările frumoase.
Să fie precum mi-aţi urat! Doamne Ajută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu