Dor de Turcia. Articol din iunie 2013, în "Sportul băcăuan" nr 22

Cel mai iubit sport din toate timpurile: turismul,

 sau de ce să alegi ca destinaţie  turistică Turcia

     Prin ochiul unui  turist obişnuit, există mai multe feluri de Turcii: aş putea spune că există o  Turcie tradiţională , o alta turistică care este pregătită a-ţi arăta ceea ce are ţara mai frumos, mai special, care pune accent pe tradiţiile sale, pe moştenirea civilizaţiilor şi o a treia europeană, cea a străinilor care vin an de an să îi populeze plajele şi barurile, este Turcia făcută pe placul marii majorităţi a  europenilor.

  Pe mine m-au purtat paşii în Ankara, Bezpayari, Ayaş si împrejurimile lor în cadrul unui program European pentru care am aplicat şi am fost admisă.

Această parte a Turciei  este o succesiune de munţi pietroşi, solare, foarte mulţi maci şi blocuri maiestuoase apărute parcă peste noapte, unde te aştepţi mai puţin.

Ankara e un oraş fenomenal, mărginit de cartiere nou nouţe, de blocuri colorate cu gust, de cartiere întregi cu vile identice, splendide, cu parcuri absolut minunate, cu zeci de shopping centers şi clădiri de birouri luxoase, printre care par rătăcite sutele de moschei cu minarete frumos colorate.

Am plecat  într-o dimineaţă din Ayaş  İçmece Spa(locul unde am fost cazaţi)  către Ankara având bucuria de a putea admira pe toată durata călătoriei un  peisaj absolut senzaţional cu dealuri aride şi din loc în loc blocuri înalte, sumedenie de maci, grupuri statuare şi munţi măcinaţi de vremuri sau  ploi cu  forme bizare dar atât de interesante..

Prima oprire în Ankara a fost la Mausoleul Atatürk, un loc incredibil, care m-a impresionat foarte tare.. Nu am văzut până atunci  un loc mai curat, mai bine păzit iar pe de altă parte un om mai venerat şi mai  iubit decat Atatürk şi asta benevol.

Mausoleul iţi dă senzaţia că ai nimerit în Grecia antică, şi  că în faţa ta se înalţă  maiestuos Parthenon-ul abia construit.Întregul complex este  dedicat memoriei lui Atatürk  şi reformelor pe care le-a facut, cu săli întregi în care sunt reconstituite marile lui bătălii şi reforme, cu expoziţii cuprinzând sutele de cadouri luxoase primite de la preşedinţi, regi, padişahi, etc.Mi-a plăcut şi prezentarea în limba engleză făcută de ghidul care ne-a preluat şi pe a cărui ecuson scria:Huseyin Durmuş.

În fiecare casă există un tablou cu Ataturk, în fiecare salon de spital, în magazine şi pe toate monedele lor; aeroporturi, bulevarde, parcuri, toate îi poartă numele şi peste tot îi regăseşti portretul.Şi cred că pe bună dreptate dacă ar fi să amintim doar că el, Ataturk, este cel care a introdus alfabetul latin şi a acordat drepturi femeilor şi doar încercând să ne imaginam o Turcie fără acele doua mari reforme putem înţelege de ce până şi turcii extrem de moderni  sau tineri  îl numesc eroul lor.

Zeci de autocare cu excursionişti si sute de copii erau în vizită la mausoleum; am surprins dealtfel o multitudine de imagini pe care le iubesc, pe unele dintre ele poate le-aţi văzut deja pe pagina mea de facebook.

   O altă excursie care mi-a încântat privirea şi sufletul a fost aceea din Beypazarı frumoasa moştenire a Ankarei de la Imperiul Otoman. Beypazari merită văzut pentru frumuseţile, străzile din piatră cu miros de lemn, conacele pentru cazare, poveştile interesante ce circulă pretutindeni şi merită ascultate, preparatele lor speciale pe care trebuie musai să le guşti. Beypazari este un peisaj de tablou situat la 95 km nord-vest de capitala Ankara. La apropierea de Beypazari, ce se ascunde parcă dinadins în spatele unei văi golaşe- din perspectiva cuiva crescut în mijlocul unei vegetaţii abundente cum am fost eu- atrag privirile vizitatorilor frumuseţile speciale ale zonei.

Beypazari, de-a lungul istoriei,  a găzduit fericit perioadele hitită, frigiană, romană şi bizantină, mai apoi pe selgiuchizii anatolieni şi perioada otomană având astfel un trecut istoric vechi; această acumulare istorică fiind frumos reflectată  în  expoziţiile muzeelor din zonă.La o privire de ansamblu,  pare o veritabilă cetate naturală cu multitudinea caselor care se înalţă între cele două părâie ale văii golaşe de care aminteam şi  cu casele frumos văruite în alb. Pe strazile înguste  atrag privirile turiştilor arămierii şi a lor ibrice frumos meşteşugite,  argintarii, prăvăliile ce vând acel produs specific zonei, kurusu sau  produse cărora ne-am obişnuit deja să le spunem organice, cultivate tot de populaţia zonei. La bazar se pot găsi şi preparate specifice zonei ce contin morcovi şi diferite verdeţuri. În terenurile nisipoase de la Beypazari am aflat că se realizează 60% din producţia de morcovi a Turciei, aici aflîndu-se  depozitul de morcovi al ţării. Practic din  morcovi se prepară orice:  îngheţată suc, rahat, ghiudem, keşkül şi chiar săpun.

În Turcia, este ştiut,  trebuie să te laşii pradă deliciilor culinare, rahat, curmale, smochine, caise, migdale și tot sortimentul. Prăvăliile cu astfel de bunătățuri sunt de găsit la orice colţ de stradă. Trebuie să încercați humusul, ayran-ul, legumele, carnea sau/ mai ales prăjiturile şi dulciurile.Să nu uităm înghețata lor pe care unii o compară sau chiar o consideră a fi mai bună decât cea italiană.

Cazarea am înţeles că este de toate felurile şi pentru orice buzunar; dealtfel turcii  se mândresc cu tradiţiile şi istoria lor şi se străduiesc  să îţi arate tot ce au mai frumos. Este interesant de punctat că, deşi îşi construiesc ţara cu destul avânt,  îşi păstrează în acelaşi timp  istoria, natura și frumuseţea specifică nealterate. Este o ţară foarte prietenoasă (acum facem abstracţie de ultimele evenimente politice), care oferă toate facilităţile moderne dar în acelaşi timp este suficient de tradiţională  pentru a satisface şi gustul sau curiozitatea celor interesaţi de această latură. Conform statisticilor, ţara se află în primele 10 destinaţii turistice din lume iar bucătăria, prin diversitatea ei (şi mie mi-a plăcut foarte mult) în primele 5 din lume; deci nu este de mirare că atrag în fiecare an  peste 23 milioane de turişti.

Acum am să revin la Ayaş-acolo unde am fost cu toţii cazaţi-district cunoscut pentru duzii(aguzii) şi roşiile extrem de gustoase precum şi pentru apele termale benefice atât pentru consumul intern cât şi pentru baie şi/sau proceduri.   Aici  ne-am petrecut zilele în cursuri , vizite şi întrunuri la centrul cultural  din oraş, am fost şi cu vaporasul pe lacul Sariyar Baraji (Sariyar Dom) din oraşul Nallihan pe urmele civilizaţiilor apuse din Çayirhan, călătorie oferită şi „sponsorizată”de primarul de acolo, domnul  Ömer Bayarak, am făcut fructoase schimburi de idei dar am fost şi la cumpărături (fiind atâtea doamne din atât de multe ţări ne unea în mod clar un limbaj comun: cel al shoping-ului).

   Toţi cei pe care i-am întâlnit au fost deosebit de deschişi, curioşi şi simpatici prietenoşi şi amabili începând cu Directorul Adjunct al centrului cultural din Ayaş Mehmet Emin Bektaş, Managerul de proiecte minunata Özge Koç Temuçin,   Directorul general Atila Atalay , continuând cu guvernatorul regiunii kaimacamul Hasan Balci  şi primarul oraşuluiAli Başkaraağaç care ţinteşte primăria Ankarei la viitoarele alegeri şi, din câte am înţeles, ar avea şi şanse şi, nu în ultimul rând  Mustafa Doğan, responsabilul  cu probleme culturale al  regiunii(un fel de consilier al Prefecturii).

Evident că, nu puteam să nu ţin cont şi de profilul principal al revistei noastre şi nu se putea să nu particip şi la o partidă de volei între două echipe mixte (băieţi-fete),desfăşurată la sala sporturilor din Ayaş unde am putut să văd pe viu firea temperamentală a turcilor deşi era vorba doar despre o partidă să-i spunem “amicală”. Galerie formată din elevii profesorilor implicaţi în joc, tobe, strigături, cântece, îndemnuri, texte special scrise, determinare, veselie, viaţă; spre bucuria noastră a câştigat echipa directorului adjunct Mehmet Bektaş, unul din coordonatorii programului în care ne aflam angrenaţi.

   Şi pentru că sunt interesată şi de aspectul filologic,  pe lângă cuvinte similare  despre care învăţasem deja la şcoală ca: sarma, baclava, salcâm, ceai, alergie,poşetă, machiaj, zarzăre, vişine etc etc  următoarele pe care le-am învăţat foarte uşor, pentru că le auzeam frecvent, au  fost  "çok seviyorum”şi”çok guzel”precum şi multe altele pe care nu avem spaţiu să le menţionăm aici. Organizatorii au optat să ne facă cadou tricouri cu numele noastre şi ţara de unde venim, aşa că într-o scurtă vizită în bazarul din Ankara, mi-am auzit adeseori rostit numele şi ţara, asta după ce în prealabil le rosteau pe cele ale lui Lucescu, Hagi şi Popescu; oare or fi ştiut că scriu pentru o revistă de sport? ;).

   Dacă ar fi să pot formula o concluzie, pot afirma că turcii, sunt din fire persoane prietenoase si foarte sociabile, de aceea vă recomand să nu rataţi ocazia de a le vizita ţara(asta în caz că nu aşi făcut-o deja); în mod sigur veţi rămâne cu un sentiment plăcut pentru mult timp. Să vă vând un pont:  încercaţi să socializaţi cu ei, turcii iubesc dialogul si sunt curioşi din fire, întrebările lor vor deschide calea dialogului si mici prietenii se înfiripa uşor; în orice caz sunt cu bun simţ şi de bun simţ. Trebuie să recunosc că şi anumite caracteristici fizice moştenite de la "străbunicul" Ştefan cel Mare m-au ajutat un pic.

   În orice caz, oriunde în Turcia găseşti un om, un monument sau un sentiment care să îţi releve o lume specială. Eu am întâlnit şi astfel de locuri şi astfel de persoane.

Deci Turcia = cok guzel.

 Notă:din respect pentru prietenii mei din Turcia, în acest număr, editorialul şi interviul vor apărea şi în varianta engleză

Note: as a form of respect  for my friends form Turkey,  in this  number, the interview and my editorial  will appear in English version too

 

The most beloved sport of all times :tourism

Or why choose Turkey as a travel destination

 

   Seen through the eyes of the common traveler , there are several kinds of Turkey: I may say there is a traditional Turkey, a touristic Turkey, ready to show you what is the most beautiful, the most special in this country, emphasising its traditions, the cultural inheritance, and an European Turkey, full of people from abroad, coming every year to fill out the beaches and the bars, a Turkey tailored to please the majority of the Europeans.

  My trip took me to Ankara, Bezpayari, Ayaş   and the surrounding areas, as part of an European program that I applied for and I got accepted.

This part of Turkey is a sequence of  stony mountains, hothouses, lots of poppies and impressive apartment buildings that appeared almost overnight , in the most unexpected places.

Ankara is a magnificent city, bordered by brand new neighbourhoods, with colourful buildings, whole neighbourhoods of villas, all looking wonderfully alike, amazing parks, tens of shopping centres and luxury office buildings, among which the hundreds of mosques with their beautifully coloured minarets seem to be lost .

   I left Ayaş  İçmece Spa (where we were staying) one morning for Ankara, and I had the joy of being able to admire, throughout the whole trip, an absolutely sensational landscape, with empty hills, tall buildings here and there, lots of poppies, statues and weathered out mountains , with their strange and interesting shapes.

The first stop in Ankara was the Atatürk Mausoleum, an incredible place, that impressed me a lot. I have never seen such a clean and well guarded place before, and, at the same time, someone more worshipped and loved as Ataturk.

The Mausoleum gives you the feeling that you are in the ancient Greece, looking at a freshly built Parthenon.The whole complex is a tribute to Atatürk and his reforms, with whole halls that recreate his great battles and reforms, with exhibitions including the hundreds of luxury gifts received from presidents, kings, padishahs etc. I also enjoyed our guide's the English introduction . His badge told us that his name was Huseyin Durmuş. 

There is a portrait of Atatürk  in every home, every hospital, in the stores and on all coins; airports, boulevards, parks , all are named for him and his portrait can be found everywhere.And for good reason if we are only to mention that him, Atatürk , is the one who introduced the Latin alphabet and granted rights to women and, by simply trying to imagine a Turkey without these two great reforms, we can understand why even the most modern or the  youngest Turkish people call him their hero.

There were tens of coaches full of tourists and hundreds of children come to visit the mausoleum; I was able to capture lots if images that I love, some of which could be seen on my Facebook  page.

   Another trip that delighted my eyes and my soul was the one to Baypazari, the beautiful treasure of Ankara, inherited from the Ottoman Empire. Baypazari is worth seeing for its beauty, the stone paved streets smelling of wood, the mansions, the interesting stories everyone shares and are worth listening to, their special food that have to be tried. Baypazari is a picturesque place  95 km North west from the capital city of Ankara. Close to Baypazari, which looks like is purposely hidden beyond a deserted valley - as it seems to someone raised in a  place with luxuriant vegetation like me  - the unique beauty of the area is catching anyone's eyes.Baypazari, throughout its history, happily went through the Hittite, Phrygian and Byzantine periods , was, later on, the host of the Anatolian selgiuchizes and the ottomans, thus having a rich historical past; this trove of history being beautifully reflected in the exhibitions hosted by the museums in the area.

As a  whole, it looks  like a veritable natural fortress, with the numerous houses raised between the two creeks through the deserted valley that I mentioned before, with beautifully whitewashed houses. On the narrow streets, a tourist's eye is caught by the coppersmiths and their beautifully crafted kettles, silversmiths, the shops selling the local specialty of kurusu or products that w e got used to call organic, locally grown. In the bazaar, one can find local products including carrots and various vegetables. We learned that the sandy areas around Baypazari produce 60% of Turkey's  carrot crops , this area being the country's carrots store place. Carrots are used to prepare anything: ice cream, juice, locum, , keşkül and even soap.

It is a known thing: when in Turkey, one has to surrender to the local gourmet temptations: locum, dates, figs, apricots, almonds and so much more.  At any street corner one can find shops selling these. It is worth trying the hummus, ayran, vegetables, meat and, especially, the sweets. Let's not forget their ice cream considered by many even better than the Italian gelato.

   We were told that all sorts of accommodation are available , in all price ranges; the Turkish people are taking pride in their traditions and history and are trying their best to show the most beautiful thins. One interesting thing to mention is that, although they are rebuilding their country enthusiastically , they manage at the same time to preserve unaltered their history, the nature and the traditional beauty. It is a very friendly country (if we are to leave aside the latest political events) that offers all the modern life facilities but is , at the same time, traditional enough to satisfy the taste and curiosity of the tourists that take interest in this.According to the statistics, the country is among the top 10 worldwide touristic destinations and their cuisine, through its diversity (and I liked it a lot) among the top 5 worldwide; therefore it is not surprising that the country attracts over 23 million tourists every year.

Back to Ayaş - our lodging place- a neighbourhood well known for its mulberry trees and the tasty tomatoes as well as for the thermal springs which are beneficial both for internal use as well as for hydrotherapy.Here, we spent our days attending courses and meetings at the city's community centre, we also went on a  boat trip on the Sariyar Lake in the city of Nallihan, retracing the steps of the past Çayirhan civilisations, trip offered and sponsored by the local mayor, Mr. Ömer Bayarak, we exchanged ideas but we also went shopping (being so many ladies from  so many countries, we found a common language: shopping).

   Everyone we met was open, interested and agreeable, friendly and kind, from the deputy Manager of the Ayaş Cutural centre, Mehmet Emin Bektaş, the  wonderful Özge Koç Temuçin, to the Atila Atalay, the Centre Manager, as well as the regional governor, the kaimacam Hasan Balci   and the city mayor, Ali Başkaraağaç, who is planning to run for Ankara mayor in the next elections, and, from what I understood, has  chances, and, last but not least, Mustafa Doğan, the person in charge with the cultural activities in the region (similar to a councilor).

Obviously, I could not ignore our magazine's specialty and I had to participate in a volley game between two mixed teams (boys and girls) that took place at the Ayaş sports centre where I could see an example of how temperamental the Turkish people can be although it was a frendly game. The gallery included the students of the teachers playing, there were drums, cheers, songs, scandings, specially written slogans, poise, cheerfullness, life; by our delight, the team that won was the one of the deputy manager Mehmet Bektaş, one of the coordinators of the program we were part of.

   And because I am also interested in the philologic field , aside from sound alike words we learned about in school, such as : sarma, baclava, salcâm, ceai, alergie,poşetă, machiaj, zarzăre, vişine, the next ones we learned easliy, becasue we were hearing them very often, were cok seviyorum" şi cok guzel and many others whe will not menton here for lack of space. The organizers chose to offer us T-shirts as gifts, printed wth our names and  the name of our country... so that, during a short trip to the Ankara bazaar I often heard people saying my name and my country's name, only after, previously, they  mentioned the names of Lucescu, Hagi and Popescu (maybe they knew I am writing for a sports magazine?).

   If I were to draw a conclusion, I can say that the Turkish people are very friendly and sociable people by nature therefore I recommend you to not miss the opportunity to visit their country (if you did not do it already); you will definitely be left with a longlasting pleasant feeling . Let me give you a tip: try to socialize with them, the Turkish people love dialogue and they are curious by natre, their questions will open the way to dialogue and friendships are born easily; in any case they have lots of common sense. I have to admit that some physycal features inherited from my ancestor, Stephen the Great, helped a bit.

   In any case, anywhere in Turkey you can find a person, a monument or a feeling to reveal a special world; me, i met such places and people.

   Therefore Turcia = cok guzel. 

                                                                                                      Mihaela Băbuşanu