miercuri, 14 septembrie 2022

In memoriam ALEXANDRU ARTIMON

,,Cei vii pomenesc pe cei morţi. E o datorie, pe care muritorii şi-au statornicit-o, dintru însuş începutul gândului despre moarte...”

(V. Pârvan, Memoriale,1923)

N. 14 septembrie 1938, în satul Coșula, comuna Copălău județul Botoșani – m. 8 septembrie 2008, la Bacău.

Studii:
Școala Primară Coșula (1945-1949), Școala Generală din Botoșani (1949-1952), Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani (1952-1955); după un stagiu ca profesor suplinitor la Școala Generală Cristești, județul Botoșani (1955-1958), a urmat, în perioada 1958-1963, Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Secția istorie universală.
Obţine titlul de doctor în istorie în 1999
Lucrarea tipărită în 1998, Civilizaţia medievală urbană din SV Moldovei în secolele XIV–XVII, a fost susţinută ca teză de doctorat, în ziua de 1 mai 1999, la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, având drept conducător ştiinţific pe distinsul medievist prof. univ. dr. Victor Spinei, membru corespondent al Academiei Române

Activitate profesională:
– Director al Muzeului de Istorie din Târgu Neamț (1963-1967);
– Șef de secție la Muzeul de Istorie din Suceava (1967-1969);
„La Suceava a fost inclus în colectivele de cercetare a unor importante situri arheologice cum au fost cele din oraşul Suceava, în special de la biserica ,,Sf. Dumitru”, de la cetatea de Scaun, Mănăstirea Slatina, Mănăstirea Putna şi Volovăţ, la ultimul sit arheologic a condus cercetările realizate. Din această vreme datează unele din primele sale rezultate remarcabile, cum ar fi cele de la Volovăţ, unde a dezvelit un interesant lăcaş de cult, datând din secolul al XIV-lea, descoperire de mare importanţă pentru perioada de geneză a statalităţii româneşti la est de Carpaţi care l-a propulsat pe Al. Artimon în rândul arheologilor medievişti cunoscuţi din ţara noastră”.(Ioan Mitrea)
– Muzeograf principal, șef de secție și director adjunct (din 1992) la Muzeul Județean de Istorie Bacău (1969-2001).
„Dar adevărata sa consacrare, ca muzeograf şi cercetător al genezei oraşelor medievale româneşti de la est de Carpaţi, avea să aibă loc la Bacău. La îndemnul lui Iulian Antonescu, un deschizător de drumuri în muzeografia şi arheologia băcăuană, a venit la muzeul din oraşul lui Bacovia unde a avut un câmp larg şi posibilităţi de cercetare, atenţia sa îndreptându-se, cu precădere, spre cercetarea genezei şi evoluţiei oraşelor medievale Bacău, Adjud şi Târgu Trotuş. În cadrul muzeului băcăuan (azi Complexul Muzeal ,,Iulian Antonescu”), a fost muzeograf principal, un timp şef de secţie, iar între anii 1992–1999, director adjunct”(Ioan Mitrea)
După pensionare a continuat colaborarea cu muzeul băcăuan și, în calitatea sa de expert în arheologie, a lucrat în cadrul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bacău, fiind totodată membru al Comisiei Zonale Nr. 2 a Monumentelor Istorice, calitate în care s-a implicat în salvarea tezaurului patrimonial al județelor Bacău, Galați, Vaslui și Vrancea.

Activitate publicistică:
„Opera sa ştiinţifică s-a concretizat în 8 cărţi de autor şi coautor, în peste 75 de articole, studii şi rapoarte arheologice, tipărite în prestigioase reviste de specialitate, precum SCIV/SCIVA, Carpica, Materiale şi Cercetări Arheologice, Anuarul Muzeului Judeţean Suceava, Studii şi Comunicări Vrancea, Revista Muzeelor şi Monumentelor, Analele Brăilei, Arheologia Medievală, Cronica Cercetărilor Arheologice, Studia Antiqua et Archeologica, Revista de Istorie-Zargidava, Acta Bacoviensis ş.a. A publicat cca. 50 de articole, recenzii şi note în reviste de specialitate sau reviste de cultură importante, precum revista de cultură Ateneu, Sinteze şi Vitraliu-periodic al Centrului Cultural Internaţional ,,George Apostu”. Pentru popularizarea rezultatelor cercetărilor sale arheologice, îndeosebi după 1989, a folosit şi oportunităţile oferite de posturile de radio şi televiziune locale şi naţionale. Fiecare din cărţile, studiile şi articolele scrise de Al. Artimon îşi are importanţa sa şi se constituie în cărămizi la ceea ce numim istoria şi arheologia medievală a spaţiului est-carpatic. Eforturile sale au fost răsplătite deseori şi printr-o şansă extraordinară. Se poate spune că Al. Artimon a fost un arheolog norocos. De la începutul carierei sale a avut şansa să dezvelească resturile unui edificiu de cult din secolul al XIV-lea la Volovăţ-Suceava. În timpul cercetărilor de la o curte boierească din sec. XVI–XVII, de la Ştefan cel Mare- Bacău, din peretele unui martor dintre casete, au apărut 42 de monede de aur, în fapt ducaţi emişi de dogii veneţieni în sec. XVI–XVII. În timpul cercetărilor din perimetrul Curţii Domneşti de la Bacău din epoca lui Ştefan cel Mare, în extremitatea estică a terasei, care ar fi putut rămâne necercetată, a dezvelit un interesant turn locuinţă de apărare a Curţii Domneşti. Şi exemplele ar putea continua.” (Ioan Mitrea)

Volume publicate:
§ Curtea domnească și Biserica Precista din Bacău, Bacău, 1991 (în colaborare cu pr. Constantin Mardare).
§ Bacău. Reședință voievodală, Muzeul Județean de Istorie „Iulian Antonescu“, Bacău, 1996 (în colaborare cu Ioan Mitrea).
§ Județul Bacău. Monografie, Bacău, 1996 (coautor).
§ Civilizația medievală urbană din secolele XIV-XVII (Bacău, Tg. Trotuș, Adjud), Editura Documentis, Iași, 1998.
§ Orașul medieval Trotuș în secolele XIV-XVII. Geneză și evoluție, Editura Corgal Press, Bacău, 2003.
§ Ștefan cel Mare și Sfânt în memoria băcăuanilor, Editura Conexiuni, Bacău, 2004 (îngrijitor de ediție)
§ Enciclopedia județului Bacău, Editura Agora, Bacău, 2007; ed. a II-a, 2008 (coautor)
§ Istoria Târgului Trotuș din cele mai vechi timpuri pâna la Marea Unire din 1918, Editura Corgal Press, Bacău, 2008 (în colaborare cu Petre Bogdan)

Manuscris: Monumente istorice din județul Bacău. Situri arheologice.

Distincții și titluri: Diplomă de merit, acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor (2003), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordat de Președinția României (2004). Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2013-post-mortem) și al comunei Târgu Trotuș (2003).

S-a stins din viaţă, cu doar câteva zile înainte de a împlini 70 de ani.
Aşa cum spuneam şi într-un mic articol scris atunci, în 2008, de remarcat în aceeaşi măsură şi calităţile sale umane pe care toţi cei ce i-am fost colegi, prieteni sau subalterni – la un moment dat - nu le putem trece cu vederea. Îmi amintesc că abia terminasem facultatea şi m-am angajat prin concurs (alături de alti tineri absolventi ai aceleasi promoţii), la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" - pot spune că d-l Alexandru Artimon (era director adjunct pe atunci), ne-a susţinut şi ne-au facilitat integrarea în noul colectiv cu multe sfaturi, o extrem de bună disponibilitate şi susţinere efectivă pe care, trebuie să spun, că nu am mai întâlnit-o decât la dl Viorel Căpitanu şi la nimeni altcineva de atunci încoace. Şi a fost singurul şef/director care îşi cerea scuze dacă deranja sau greşea cu ceva, lucru foarte rar întânit sau deloc, ceea ce spune multe despre calităţile sale umane.
Muzeul nostru, comunitatea ştiinţifică băcăuană, arheologia medievală românească în general, este mai săracă fără contribuţia lui Alexandru Artimon.
Vom păstra mereu amintirea unui OM deosebit, plin de bunătate și înțelegere şi de un devotament profesional mai rar intâlnit.