Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

luni, 28 august 2023

Mă alătur şi eu, cu mare drag, acestui minunat proiect!

Mă alătur şi eu, cu mare drag, acestui minunat proiect!

Liceul Teoretic “Ion Neculce” din Târgu Frumos, jud, Iaşi, organizează în perioada 24-30 august a.c, a treia ediţie a “CLUBULUI DE VARĂ DE LA NECULCE”.
Astfel, pe parcursul a cinci zile, s-au desfăşurat şi se vor desfăşura diferite activităţi menite să testeze şi să stârnească creativitatea participanţilor, de la de la literatură, cultură, istorie, la tainele fizicii sau pictură.


Divine!



sâmbătă, 26 august 2023

Atunci când marile iubiri nu devin relații oficiale, nu se concretizează...

"Oameni al căror nume dacă îl auzi, te înfioară…
Sunt oameni pe care îi cauți în mulțime și când crezi că îi vezi, izbucnești la fel ca și atunci când erați împreună. Inima îți bate rapid și picioarele ți se înmoaie. Nu contează că timpul a trecut și odată cu trecerea lui s-au închis și rănile.
Tu, îți amintești de acele momente petrecute împreună și încă explodezi. Pentru că nu trecem niciodată peste unele persoane și le purtăm mereu cu noi.
Acești oameni sunt cei care au fost ai noștri, dar nu ne-au aparținut niciodată. Sunt lucruri care nu s-au întâmplat așa cum trebuia, așa cum meritau. Ai simțit cele mai extreme emoții cu acești oameni. Ți-au arătat o versiune a ta despre care nu ți-ai imaginat niciodată că există.
Pentru că ți-a plăcut atât de mult o astfel de persoană, ai vrut-o mai mult decât ai putut face față. Și a simțit la fel pentru tine. La urma urmei, dacă nu ar fi fost reciproc, nu am mai fi vorbit despre dragoste.
Chimia voastră a fost explozivă, iar momentele pe care le-ai trăit împreună sunt cele mai prețioase amintiri. O intensitate pe care nu ai apucat să o simți niciodată cu altcineva, o pasiune despre care nu știai că există. Nicio altă relație nu a mai putut să te completeze în același mod. Oricât ți-ai dorit. Oricât ai încercat.
Și din moment ce totul a fost atât de perfect și reciproc, ce a mers prost, îmi spui?
Viața. Pentru că, în ciuda a ceea ce ați simțit, nu ați reușit niciodată să fiți împreună. Nu ai intrat niciodată într-o relație cu această persoană, nu v-ați așezat niciodată. Așa că, nici dragostea ta nu s-a liniștit. Uneori nu a fost momentul, alteori diversele circumstanțe nu au permis sau, poate, unul dintre voi s-a speriat.
Cele mai mari iubiri, nu devin niciodată relații.
Unii chiar spun că nici măcar nu se trezesc în același pat cu persoana iubită. Uneori sunt povești pe care ți-e rușine să le spui, povești pe care vrei să le ascunzi. De parcă ar exista o iubire imorală. Alteori este cel mai frumos lucru pe care l-ai trăit, propria ta nebunie, care nu putea rezista în atâta realitate.
Când o poveste se termină, unul va suferi. Dacă suferă amândoi, povestea nu se va termina niciodată...
În orice caz, totuși, oamenii sunt cei care ne-au introdus în iubire, care ne-au învățat să iubim chiar dacă au plecat după un timp. Sunt oameni care ne-au intrat sub piele și nu ne-au părăsit oricât am încercat să-i uităm.
De aceea, aceste iubiri, nu dispar niciodată. Pentru că nu și-au găsit adăpost nicăieri, pentru că nu au aterizat în niciun port, pentru că s-au născut osândiți la moarte și pentru a fi mântuiți s-au cuibărit în noi.
Nu uiți ușor aceste iubiri.
Pentru că ai crescut și ai învățat din ele. Datorită lor ai devenit cine ești acum. S-ar putea să nu mai vorbești despre ele, să schimbi subiectul atunci când conversația merge în această direcție și să îți întorci capul. Dar încă simți amorțeala și acea înțepătură familiară.
Bărbații adevărați se disting prin cuvintele lor clare!
Indiferent câte buze săruți, le vei cere mereu pe acelea. Indiferent în câte paturi stai, îți vei dori întotdeauna să te trezești lângă acea persoană. Și neintenționat, indiferent câți pași ai face înainte, te vei întoarce mereu înapoi.
Persoanele de care ne-am îndrăgostit nebunește și alături de care am trăit „aproape împreună”, sunt cel mai mare blestem și cea mai bună răscumpărare. Sunt “dacă” acela care încă te bântuie. Sunt nopți târzii, țigări și lacrimi.
Și dacă nu ai experimentat o asemenea iubire, dacă nu ai simțit-o, nici nu vei înțelege despre ce vorbesc – o să par exagerat și absurd. Doar cei care au simțit asta, înțeleg…"

vineri, 25 august 2023

Poemele verii-august 2023

braţele bunei –
ţinând piept nepoţilor
şi-n vara asta

Mihaela Băbuşanu

POEMELE VERII-"Dincolo de retină"
Mulțumiri Maria Oprea & Andreea Maftei pentru selecție și publicare!
Felicitări si celorlalți autori pentru frumoasele poeme create şi selectate!
https://dincoloderetinahaiku.wordpress.com/2023/08/24/poemele-verii-5/?fbclid=IwAR3RQPOhTv1wKrQny0UMEry_PP1se4wRRt6fLteNGP_hxAZIZl-4-SUGo-A


marți, 22 august 2023

Cred în tine

"Cred în tine chiar dacă primăvara mea blândă
Se transformă uneori într-o toamnă rece, capricioasă,
Chiar dacă albastrul se transformă adeseori în gri,
Chiar dacă toţi îmi spun că nu se cade sau nu ar trebui,
Cred în tine chiar dacă şi acum, după mulţi ani,
Încă mai aştept o amintire concretă de la tine,
Ca un fel de confirmarea a ceea ce noi am fost, suntem şi vom fi,
Şi mai cred că vei înţelege importanţa acestei dorinţi într-o bună zi,
Cred în tine chiar dacă, într-o vară oarecare,
Mi-ai demonstrat că poate nu ar trebui,
Chiar dacă nu ai fost acolo, lângă mine, atunci când trebuia,
-Totuşi atunci când am reuşit să ies la liman
Tu erai tot acolo, privindu-mă destul de preocupat,-
Dar trebuie totuşi să o spun, că de pe mal,
Cred în tine chiar dacă adeseori
Taci pentru o vreme sau dispari,
Chiar dacă nu îmi spui nimic,
Deşi ştii că aştept,
Cred în tine în ciuda o orice,
Chiar dacă pământul s-ar sfârşi,
Cu toate acestea, dacă într-o zi,
Într-o singură zi, aceasta va păli,
Va fi pentru totdeauna şi totul se va sfârşi
Aşa că, doar un singur lucru te mai rog,
Ai grijă, te rog, de inima mea,
Nu o lăsa să se schimbe vreodată,
Şi nu o lăsa, nici măcar pentru o foarte scurtă vreme,
Fără tine, acolo, în ea."




O altfel de ....poezie


sâmbătă, 19 august 2023

"...Şi am tot timpul certitudinea că sunt în mine: părinţii, amintiri, Dumnezeu. Toţi sunt înghesuiţi în mine. Ce minune! Mi-e dor deci de minunea din mine, pe care câteodată o uit, o pierd... În mine e mare înghesuială! Tot universul e înghesuit în mine!"
(Oana Pellea)


joi, 17 august 2023

marți, 15 august 2023

Dare to live!

"Peste 100 de ani, de exemplu, în 2123, vom fi cu toții îngropați împreună cu rudele și prietenii noștri.
Străinii vor locui în casele noastre pe care ne-am luptat atât de mult să le construim și vor deține tot ce avem astăzi. Toate bunurile noastre vor fi necunoscute, nenăscute, inclusiv acea mașină pe care am cheltuit o avere și care probabil va fi fier vechi, în cel mai bun caz va fi în mâinile unui colecționar necunoscut.
Urmașii noștri vor ști puțin sau aproape nimic cine am fost și nici nu își vor aminti de noi. Câți dintre noi îl cunoaștem pe tatăl bunicului nostru?
După ce vom muri, vom fi amintiți câțiva ani, apoi vom fi doar un portret pe raftul cuiva, iar câțiva ani mai târziu, povestea, fotografiile și faptele noastre vor intra în coșul uitării istoriei. Nici măcar nu vom fi amintiri.
Poate că dacă într-o zi ne-am opri să analizăm aceste întrebări, am înțelege cât de ignorant și de slab este visul de a realiza totul.
Dacă ne-am putea gândi doar la asta, cu siguranță abordările noastre, gândurile noastre s-ar schimba, am fi alți oameni.
Având mereu mai mult, fără timp pentru ceea ce merită cu adevărat în această viață. Aș schimba toate astea pentru a trăi și a mă bucur de acele plimbări pe care nu le-am făcut niciodată, acele îmbrățișări care nu le-am dat, acele sărutări pentru copiii noștri și iubirile noastre, acele glume pe care nu am avut timp să le jucăm. Acestea ar fi cu siguranță cele mai bune momente de reținut, până la urmă ne-ar umple viața de bucurie.
Și că irosim, cu lăcomie, lăcomie, intoleranță zi de zi".
Sursa: "ŞTIAŢI CĂ"


luni, 7 august 2023

”Se poate trăi fără artă şi cultură? Da! Dar nu merită” (Toma Caragiu)

"33 de ani am strâns cureaua în sectorul cultural din România!
33 de găuri și ne-am apropiat de cataramă!
Cultura oferă multe: educație, stare de bine, dezvoltare economică, sustenabilitate și imagine pozitivă la nivel internațional!
Dacă analizăm cu atenție, mai ales prin cultură, alături de educație (medalii la olimpiadele internaționale), cercetare-inovare și sport, am dus cu mândrie numele României în toată lumea.
Teatrul, Muzeul, Filarmonica, Opera, Biblioteca - ele au fost și sunt amabasadorii principali ai României, vreme de 33 de ani....în pofida faptului că exact în domeniul culturii am tot strâns cureaua!
Cultura trebuie să fie așezată alături de educație și sănătate în orice tip de reformă se dorește!" (Ciprian Anghel Ştefan - manager general Complexul Naţional Muzeal ''ASTRA'' din Sibiu)
Logo creat de: Zaki Mubarok


Primul interviu: minutul 8:18

https://fb.watch/mgjYCB8Md8/

sâmbătă, 5 august 2023

Amintirile ne duc cu gândul înapoi, visele ne duc înainte...

O distincţie din şcoală. Câţi dintre voi v-o amintiţi?
"BANCA DE ONOARE" trebuia înmânată anual, elevului cu rezultatele cele mai bune la învăţătură din şcoală, numai că "meşterul local", din exces de zel, mi-a încrustat şi numele pe suportul de protecţie (şi cu un "i" în plus) 🙂
Am avut noroc că a fost a mea mai mulţi ani, iar la final, când ar fi trebuit să o returnez pentru pentru că părăseam şcoala respectivă şi pentru a fi înmânată unui alt elev care întrunea condiţiile, mi-a fost acordată definitiv şi am plecat cu ea acasă. Ce bucurie!
Totuşi, atunci nu cred că am apreciat-o cum se cuvine...


vineri, 4 august 2023

Mă simt onorată!

Mulţumiri maestrului Corneliu Traian Atanasiu pentru nominalizarea poemului meu în grupul „Autori de haiku din România” şi analiza făcută.
"primul sărut -
stârnită de nicăieri
o avalanşă
Am ales un poem care folosește cu iscusință cea mai importantă înlesnire pe care i-o oferă haiku-ul oricărui autor - kireji. Una din trăsăturile structurale care, bine folosită, valorifică la maximum potențialul poemului.
Poemul de față alătură pentru a compune textul două lucruri, două motive fără nicio legătură aparentă între ele. O manifestare erotică – un sărut și o prăbușire imensă de zăpadă – o avalanșă. Distanța și domeniile complet diferite ale celor două pretexte creează o tensiune pronunțată a compoziției. Găsirea unei corespondențe între cele două pretexte propuse pare să aibă turnura versului median: e stârnită de nicăieri. E aparent fără cauză declanșatoare. Și chiar dacă poate fi găsită una, ea pare absolută insignifiantă în raport cu tulburarea rezultată.
Efectul perceperii acestei corespondențe este unul alegoric, el echivalează imaginar primul sărut cu o emoție copleșitoare, declanșatoare a unei veritabile avalanșe".