Mulțumiri pentru lectură şi comentarii, domnule Florin Grigoriu! Sub lupă, volumul “Stejarul cu flori de cireş/The Cherry Blossom oak tree”, Bacău 2014. De remarcat şi strădania deosebită a domnului Grigoriu, de a include cât mai mulţi autori în aceste prezentări.

"XIX. 106 – 113. O SPECIE POETICĂ ROMÂNEASCĂ, HAIKUUL (serial critic 2024 de Florin Grigoriu)

106 a. GEORGE BACOVIA

Poet singular în lirica universală, George Bacovia se apropie de spiritul haikuului, mai întâi prin discursul său liric, simplu în aparență și parabolic în esență, apoi, prin atmosfera intenționat maladivă, de a întuneca raporturile existențiale și de a estompa printr-un tragism nedesimulat adevăratul tragism al existății.”

106.c.: MIHAELA BĂBUȘANU:

cer înnegurat –

„Zilele Bacăului”

sub ploaie de plumb

Haiku profund, amintind de o localitate românească și de un scriitor clasic român. Nimic zen, ci doar peisaj și aluzii culturale. Un epitet binevenit, pentru că exprimă o întreagă atmosferă social-politică, inclusiv de actualitate…

Poemul este din cartea unei scriitoare din Bacău, n. 12 martie, Băbușa/ Băcești/ azi comuna Mareșal Prezan, județul Vaslui, licențiată în istorie și muzeologie, scriitoare: „Stejarul cu flori de cireș/ The Cherry Blossom oak Tree”, haiku, prefață Laura Văceanu, trad. Irene Stanciu Cojocaru, 2014, 90 de pagini. Remarcăm, tangential „școala de haiku Bacău”, organizatoare de activități de profil, inclusiv de fotohaiku, lansări de cărți de haiku ( autoarea, Mara Paraschiv, Dumitru Radu, Octavian Mareș, Calistrat Costin ș. a.)

Da. Există haijini români și , implicit, haiku românesc, al trăirii de aici, în sțilul - felul de trăire propriu, pe plaiul acesta, în această limbă străbună. Nu poeme zen, nici altfel numite, pentru că nici sonetul nu s-a numit altfel de când s-a născut pe aceste plaiuri, precum și alte specii lirice".

Florin Grigoriu, 29 februarie 2024