Learn to rest, not quit....

În capul listei aş trece fără nici o ezitare: EU

Când am citit aceste rânduri scrise de Irina Binder, am simțit un nod în gât. Pentru că, da... au fost momente, cele mai grele ale vieții mele, în care am fost complet singură. Mai ales că nu aveam nici familia de acum. Fără sprijin, fără o mână întinsă, fără o vorbă care să aline. Nici de la rude, nici de la prieteni, nici de la cei pe care eu îi pusesem, cumva, pe un loc mult prea în față, față de cum ar fi trebuit. Dar trebuie să fiu sinceră până la capăt și să spun că, chiar dacă ulterior momentului absolut critic, au existat, totuși, câteva raze de lumină. Trei femei. Trei prietene care, din când în când, au apărut cu un gest, o vorbă sau o faptă care m-au ajutat să mă refac, să îmi cicatrizez mai uşor rănile.Poate că nu mai sunt toate parte activă din viața mea acum, dar eu ştiu să apreciez, să țin minte, să nu uit.

Așa că, dacă ar fi să fac acea listă, în capul ei aș scrie, fără ezitare: EU! Eu am fost cea care a dus lupta, care a rezistat, care a reușit, cumva, să treacă peste momentele îngrozitor de dureroase.

Cea care s-a ridicat de fiecare dată, chiar și când eram complet deznădăjduită și nu știam de unde să îmi mai adun un dram de putere.

Și apoi, pe un rând următor, le-aș trece pe ele, cele trei doamne care, în felul lor, au fost acolo, ulterior, din când în când, atunci când nu mai era nici o rază de soare și nici o urmă de speranță…

Deci, lista mea este extrem de scurtă. Știu pe cine mă bazez, pentru cine merită să lupt și cine sunt eu cu adevărat.

I ain't got no time for fake...

❤️⚽ La mulți ani, Mircea Lucescu!

Recunoștință pentru omul care a fost parte din bucuria copilăriei mele.
Mie, copilul microbist, Mircea Lucescu mi-a adus, fără să știe, atâta bucurie în suflet...
Pe atunci, fotbalul era emoție, iar Dinamo era, pentru mine, mai mult decât o echipă.
Respect, admirație și un gând bun către un om care a scris istorie.
Să ne trăiți și mulțumesc din sufletul acelei fetițe microbiste care n-a uitat.

"Așază-te cu oamenii care îți protejează numele în lipsa ta."

✍️ Prima parte a articolului , „100 DE ANI DE ISTORIE REFLECTATĂ ÎN ORACOLE ŞI CAIETE DE AMINTIRI", în revista "CLIO"

Prima parte a articolului meu mai amplu, „100 DE ANI DE ISTORIE REFLECTATĂ ÎN ORACOLE ŞI CAIETE DE AMINTIRI", care a dat și titlul expozițiilor organizate împreună cu Asociația Muzeul Jucăriilor din București și vernisate la Bacău și Ploiești, a fost publicată recent în revista CLIO, publicația științifică a Muzeului Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu (pp. 59–64).

CLIO, revista de specialitate a Muzeului Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, evidențiază rezultatele cercetării și colaborările interdisciplinare dezvoltate în cadrul instituției. Mă bucur că acest demers al nostru a prins contur în paginile publicației.

Le mulțumesc membrilor colectivului redacțional pentru sprijin și colaborare. Recunoștință specială le adresez prietenilor mei de la Asociația Muzeul Jucăriilor din București, Cristian și Mihail Dumitru, fără de care acest proiect deosebit nu ar fi fost posibil.

VA URMA!

❤️Clopotnița Bisericii cu hramul "Sfântul Dumitru" – Băbușa Autor: Mara Babusanu

Clopotnița Bisericii cu hramul "Sfântul Dumitru" – Băbușa

Autor: Mara Babusanu

Biserica din satul Băbușa, în prezent având hramul "Sfântul Dumitru", a fost inițial închinată Sfinților Voievozi.

Parohia Băbuşa

"Scurt istoric al bisericii ,,Sfântul Dumitru” din satul Băbușa, comuna Băcești, județul Vaslui.

Originea toponimicului Băbușa este explicată ca derivând din cuvântul baba sub forma de diminutiv – băbuța – Băbușa.
O prima atestare oficială a satului Băbușa apare la data de 3 iunie 1619 într-un document legat de vistiernicul Vlașca, unde satul apare sub denumirea de Leucușeni.
Biserica satului Băbușa este construită din barne de stejar pe temelie de piatră, inițial fiind acoperită cu șindrilă. Potrivit traditței ar fi fost adusă din satul Racoviță la anul 1750. Conform altor documente, biserica se pare că a fost făcută în anul 1772. În timpul lucrărilor de restaurare făcute în anul 1966 sub păstorirea preotului paroh Niță Constantin, se pare că a fost găsit în Sfânta Masă un document datat din anul 1776, care ar fi primul ,,act de nastere” al bisericii din Băbușa, act ce a fost dus la Arhivele Naționale din Iași.
Actuala pisanie a fost tradusă de profesorul universitar Leon Simanschi de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Acesta datează vechimea bisericii ca fiind din anii 1836 – 1837, dar se pare că atunci ar fi avut loc o lucrare de restaurare a bisericii.
De-a lungul timpului, bisericii din Băbușa i s-au atribuit mai multe lucrări de restaurare, dar la anul 1924, sub păstorirea preotului paroh Ion Popovici, a fost schimbat hramul din Sfinții Voievozi în Sfântul Dumitru pentru a nu avea același hram cu biserica din Bacești, a cărei filie devenise. Biserica are planul în formă de navă, cu altarul decroșat din pronaosul dreptunghiular. Deasupra pridvorului se află un turnuleă amplasat la capătul coamei acoperișului, pe care nu-l depășește decât cu streașina. Acest turnuleț a fost folosit inițial ca și clopotniță.
Cele trei clopote ale bisericii din Băbușa sunt prinse pe ,,taranci” de lemn, ferecate cu fier. Cel mic, cu o sonoritate deosebită, este cel mai vechi, dar nu se știe de când. Cel mare datează din anul 1901 conform inscripției pe care o are, iar cel mijlociu se pare că a fost turnat o dată cu restaurarea din anul 1966.
Cu o valoare aparte, datorită elementelor sculpturale din interior, biserica Sfântul Dumitru din Băbușa, datând din cea de-a doua jumătatea sec. al XVIII-lea, reprezintă un crâmpei de spiritualitate medievală moldovenească.
Proprietăți
BISERICA PLUS CIMITIR – 500mp"

Sursa:https://protoieriavaslui.ro/parohii-manastiri/parohia-babusa/

.

Să nu uităm! 26 iulie 2025 – 93 de ani de la nașterea lui IULIAN ANTONESCU (1932–1991)

26 iulie 2025 – 93 de ani de la nașterea lui IULIAN ANTONESCU (1932–1991)
Astăzi îl comemorăm pe Iulian Antonescu, fondatorul muzeului nostru și o personalitate de referință a muzeografiei româneşti. Prin viziune, pasiune și, mai ales, prin omenie, a pus temelia unei instituții culturale care ne definește și astăzi identitatea.
Absolvent al Facultății de Istorie din București (promoția 1956), Iulian Antonescu devine, în 1957, primul director al muzeului regional din Bacău. A pornit de la zero, dar, printr-o tenacitate deosebită, a reușit să construiască și să pună bazele unei instituții care, ulterior, a devenit un adevărat reper cultural.
„Pentru Iulian Antonescu, importantă era și partea ascunsă a muzeelor – oamenii și obiectele din depozite, pe care a încercat să le pună în valoare și să le redea aura cuvenită.”
(Domnița Hordilă).
Așadar, el rămâne pentru noi, oamenii de muzeu, un model, un înaintemergător, un reper.

💗 La mulţi ani, Mihăiţă!

✍️ Eternitatea unei clipe / The Eternity of a Moment"& „Japonia departe–aproape de Bacău”

În numărul 220 (iulie 2025) al revistei de cultură și atitudine "Plumb", la pagina 13, Mălina Hardulea semnează câteva reflecții privind lansarea volumului meu de haiku, Eternitatea unei clipe / The Eternity of a Moment, precum și despre ediția a VII-a a evenimentului „Japonia departe–aproape de Bacău”, desfășurată pe 1 iunie la Bacău.

Îi mulțumesc pentru prezența la eveniment și pentru gândurile împărtășite în paginile revistei.

Revista poate fi citită şi online, accesând link-ul de mai jos: https://usrbacau.ro/revista-plumb-iulie-2025/...

"JAPONIA DEPARTE-APROAPE DE BACĂU", Ediţia a VII-a

Japanese Culture & Style

🔥 Love while the night still hides the withering dawn...

"Plumb" nr 220, iulie 2025

Pe coperta revistei Plumb, nr. 220, iulie 2025, Ordinul „Mihai Viteazul”. Imaginea propusă face parte din volumul Decorații din patrimoniul Muzeului de Istorie Bacău,autor dr. Anton Coşa

Revista poate fi citită şi online, accesând link-ul de mai jos: https://usrbacau.ro/revista-plumb-iulie-2025/?fbclid=IwY2xjawLtN2VleHRuA2FlbQIxMAABHgKfmIipFy9glJ9-BYXrxlfYmQKOWqfX1WfGaMDYPd4zwvN9TM389YH-kMr0_aem_8g9lYRfVuvWtyet8zVlFaQ

din volumul Decorații din patrimoniul Muzeului de Istorie Bacău, autor: dr. Anton Coșa, Editura Magic Print, Onești, 2025, p. 60, fig. 26a.

Maybe one day we'll be united...

Când Băbușa vorbește, eu o ascult cu tot ce sunt...

 Dor
Este mică, retrasă între dealuri și păduri. Nu-i place să iasă în față, nici să se laude ori să atragă priviri. Are acea frumusețe care nu te frapează din prima, o frumusețe tăcută, discretă, care se lasă descoperită în timp dar care, odată simțită, îți rămâne pentru totdeauna în suflet.
În înțelepciunea ei străveche, știe că liniștea poate străpunge mai adânc decât orice cuvânt.
Și totuși, sunt clipe rare când Băbușa se desprinde din tăcerea ei și vorbește. Nu tare. Nu pentru toți...
Îmi vorbește, iar eu o ascult cu tot ceea ce sunt.

Festivalul Generozităţii ediţia a IV-a, Faraoani, 13 iulie 2025

Duminică, 13 iulie, la Faraoani, în cea de-a treia zi a Festivalului Ospitalității și Generozității, timpul a părut că s-a oprit în loc, lăsând loc bucuriei simple și întâlnirii cu oameni minunați, care trăiesc și dăruiesc cu inima larg deschisă.
Mulțumesc pentru invitație domnului Gheorghe Cancel, vicepreședintele Asociației „Arta în dar”, o asociație care, prin fiecare acțiune, dovedește implicare și dragoste pentru comunitate. Prin muncă voluntară, turism cultural și agro, prin artă, educație și inițiative cu rost, „Arta în dar” construiește o identitate vie, autentică, legată de frumusețea locului și de oamenii care îi dau sens.
Am avut bucuria de a fi prezentă la lansarea cărții „Cartea drumețului”, semnată de Maria Paula Tudor – Paula, ea însăși voluntar activ în proiectele asociației.
Atmosfera caldă a fost completată de vocile cristaline ale corului de copii din Faraoani, de prezența caldă și implicată a doamnei primar Cristina Ciuraru-Pal și, nu în ultimul rând, de contribuția mereu apreciată a domnului Adrian Jicu, moderatorul evenimentului și director al Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” din Bacău, care, ca de fiecare dată, a cucerit publicul prin verva sa caracteristică.
M-am bucurat, de asemenea, de revederea unor oameni dragi. Și, evident, nu au lipsit sarmalele absolut delicioase!
A fost un răgaz de tihnă, emoție și speranță – o zi care mi-a reamintit că lumea poate fi mai bună atunci când oamenii aleg să construiască împreună, cu dragoste, cu credință și cu rost.

Sursa foto: Petru Done şi arhiva personală

Mulțumesc, Luminita Zaharia, pentru publicarea textului meu în "Alfabet", revistă de literatură, idei și atitudini culturale, numărul 4–5 / aprilie–mai 2025.

Viaţa ca un parfum

Dacă ar fi să-mi descriu viața în doar câteva fraze, făcând referire la câteva dintre parfumurile preferate, aș face-o așa cum îmi place să trăiesc: învăluită în esențe și nuanțe, ca un "Poême" scris cu grijă, cu fraze alese și accente de poveste.

Uneori mă abat de la calea dreaptă, luând-o pe "L'Interdit", dar întotdeauna pășesc cu fața spre lumină, în "My way", ghidată de propriul meu nord . Îmi place să mă înconjor de frumusețe, de "Flowers", de delicatețea unui "Rose Essentielle", căci viața e un buchet de momente pe care trebuie să le inspiri adânc.

Pe lista mea scurtă de plăceri se află și "Eros"—da, știu, sună îndrăzneț—și uneori mă las purtată de farmecul unui zâmbet "Seductive".

Primăvara mă cuprinde într-o dulce "Euphoria", un extaz care, din fericire, mă ține mult mai mult decât un anotimp iar seara mă simt "Libre" în ritmul propriilor mele vise.

În clipele de introspecție, mă regăsesc în profunzimea enigmatică a lui "Maison Francis Kurkdjian L'eau À la Rose", un parfum care uneori pare că poartă cu el însăși esența sufletului meu.

Fug cât pot de "Scandal", nu alerg după "Fame" și nici nu mă pierd în strălucirea unui "Opulent Musk".

Uneori mă simt o mare "Miss", chiar dacă în contul meu încă nu strălucește acel "One Million" dolars. Dar ce contează? Până la urmă, "La Vie Est Belle", iar eu o trăiesc din plin.

Și da, am uitat să vă cer părerea...până la urmă sunt sau nu o "Good Girl"?

La ora asta, în liniștea acestui moment, gândul mi-a adus în faţă un adevăr simplu, prin intermediul acestei melodii ...

Drumurile și visurile voastre s-ar putea întâlni din nou, iar până atunci păstrați în suflet iubirea și speranța unui nou început. Nu forțați porți închise, ci respectați ce a fost și ce va fi.

"Și de reînvii în cantecul de azi,/ E c-ai murit în plansetul de-aseară."

N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi,

Surâd numai acei care suspină,

Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi,

De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Și dacă singur rana nu-ți legai,

Cu mâna ta, n-ai unge rani străine.

N-ai jindui dupa un colț de rai,

De n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalți de jos până nu cazi

Cu fruntea-n pulberea amară,

Și de reinvii în cantecul de azi,

E c-ai murit în plansetul de-aseară.

(N-ai dezmierda - Radu Gyr)

💫 Uneori, cea mai grea fugă este cea din interiorul tău. Dar adevărata forță vine când alegi să rămâi, gata să înfrunţi totul...

Let me dream ...

Copilăria prin ochi de....

Școala Gimnazială "Miron Costin" Bacău

"Cu câteva zile în urmă am avut oaspeți de seamă și am realizat ultimul eveniment din calendarul activităților Filialei CCD pentru acest an școlar: simpozionul „Copilăria prin ochi de profesor”. Momentul a adunat energii și idei care merită împărtășite, chiar dacă facem asta cu puțină întârziere.

Adrian Enăsel, bibliotecarul școlii, ne‑a propus un joc de rol cu tentă alegorică, inspirat din „Ferma animalelor”, care ne‑a ridicat de pe scaune și ne-a reamintit importanța comunicării, colaborării, respectului pentru diversitate și empatie.

Scriitoarea Mădălina Rotaru a vorbit despre cărțile și profesorii care aprind scântei, imaginând școala ca pe un loc al mirării, așezat pe temelia curiozității și bucuriei; în încheiere, doamna Rotaru ne-a a dăruit generoase recomandări de lectură pentru minți curioase aflate în formare, și nu numai.

Actorul Dumitru Rusu a depănat amintirile copilăriei sale, trecând prin instrumente muzicale, experimente și încercări felurite, până când pașii l‑au purtat firesc spre scena teatrului. Relatarea lui foarte expresivă ne-a amintit că vocația se naște adesea din joacă și curiozitate.

Doamna Roxana Rusu ne-a delectat cu propria-i creație: o povestire alegorică despre școala ideală, păstorită de înțeleapta învățătoare‑bufniță «Doamna Bufni», călăuză pe drumul cunoașterii și al curiozității.

Mihaela Băbușanu și Iulian Bucur, ambasadorii Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, ne‑au oferit o dublă incursiune în universul copilăriei. Mihaela Băbușanu a prezentat copilăria prin ochii poetului, scriitorului și muzeografului, aducând trecutul la lumină cu sensibilitate și rigoare, iar Iulian Bucur, cu energia‑i molipsitoare, ne‑a purtat pe ulițele copilăriei de altădată.

Doamna Simona Drob, de la Direcția Județeană pentru Cultură, a conturat o panoramă a învățământului băcăuan de la primele „școli sătești” ale veacului al XIX‑lea până la liceele contemporane, evidențiind momentele‑cheie și oamenii care au ținut vie flacăra educației în județ.

Mulțumim tuturor invitaților și participanților care au dat contur și căldură acestui simpozion. Recunoștință deosebită doamnei Măgirescu Ionela, responsabilă de activitate, și fiecărui membru al echipei de organizare: Boambă Călin-Leon, Perju Mihaela-Loredana, Lupu Alexandru, Anton Roxana-Mihaela, Coman Irina-Ancuța, Zaharia Costina-Iuliana, Enășel Adrian.

Vacanță cu mult soare tuturor!"

Sursa text şi fotografii: Școala Gimnazială "Miron Costin" Bacău

Interviu realizat de echipa Directiei de Turism Bacău din cadrul CSJ

Într-un demers menit să promoveze județul Bacău, valorile sale culturale, turistice și, mai ales, oamenii care, prin implicarea lor, dau sens și lumină comunităților din care fac parte, am avut bucuria de a fi intervievată de echipa Serviciului de Turism și Salvamont din cadrul Consiliului Județean Bacău. Mă simt onorată să fiu considerată o voce reprezentativă a județului Bacău.

Le mulțumesc celor care au făcut posibil acest interviu, Romulus Dan Busnea, Darie Olivian Constantin și Baciu Eduard, pentru această inițiativă frumoasă și pentru ocazia de a face parte din acest proiect.

Interviul a fost realizat chiar înainte de evenimentul «Japonia – departe, aproape de Bacău», ediția a VII-a, într-o după-amiază târzie, la finalul unei zile pline și într-un context intens, marcat de ultimele pregătiri pentru organizarea acestuia. Gândurile mele erau, poate, puțin departe, dar cu sufletul am fost acolo.

Pentru cei interesați, vă invit să urmăriți interviul aici: https://www.youtube.com/watch?v=RDw352Nrt1g