Când Băbușa vorbește, eu o ascult cu tot ce sunt...

 Dor
Este mică, retrasă între dealuri și păduri. Nu-i place să iasă în față, nici să se laude ori să atragă priviri. Are acea frumusețe care nu te frapează din prima, o frumusețe tăcută, discretă, care se lasă descoperită în timp dar care, odată simțită, îți rămâne pentru totdeauna în suflet.
În înțelepciunea ei străveche, știe că liniștea poate străpunge mai adânc decât orice cuvânt.
Și totuși, sunt clipe rare când Băbușa se desprinde din tăcerea ei și vorbește. Nu tare. Nu pentru toți...
Îmi vorbește, iar eu o ascult cu tot ceea ce sunt.