Se îmbracă matura în gri
Când ceaţa acoperă zarea
E noaptea mai lungă şi rece
Iar bruma albeşte cărarea.
Coboară tăcerea prin văi
Şi goleşte rugul de vie,
Cu pomii cu frunza pierdută
Livada e tot mai pustie.
E toamnă cu tot ce e toamnă
Şi iarna urmează să vină
Cu suflu-i de ger şi de nea
Pe geamuri cu flori ca de mină.
E toamnă, dar încă e toamnă
Şi cât mai e toamnă să fie
Să plângi după vara ce-a fost
Se pare a fi nerozie.
( Vasile Avorniciţei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu