De dragoste-Clelia Ifrim

Nu mai sunt lacrimi.
Pietricelele s-au topit
în măduva spinării.
Uneori, când este lună plină
număr aceste mărgăritare
şi apoi le pun la loc.
Durerea este o perdea de lumină
ce se revarsă printr-un paravan de mătase,
într-un spital.
Nu ai să înţelegi niciodată această lumină
ce alunecă pe şira spinării,
în fiecare dimineaţă.
Nici o cămaşă nu poate să o acopere.
Nici o mângâiere nu poate să o atingă