Cântec de Nichita Stănescu

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Muzeolog sau muzeograf?muzeologie sau muzeografie?

Poezia scrisă de Sultanul Suleiman Magnificul pentru Hurrem(Roxelana)/ A poem written by Magnificent Suleyman to Hurrem Sultan(Roxelana).

Despre "Dragon", femeia "Dragon", compatibilităţi, caracteristici....