"Numărând cocorii"

     Semnalăm apariţia unui nou volum colectiv sub egida Romanian Kukai care poartă sugestivul titlu “Numărând cocorii”, apărut ca o încununare a 10 ani neîntrerupţi de concurs Romanian Kukai, la Editura PIM,  având formarul A5 şi 265 de pagini, în ianuarie anul acesta acesta (2018).

Este realizat în întregime de Corneliu Traian Atanasiu, dumnealui fiind coordonator, tehnoredactor şi autor al postfaţei.

 “Numărând cocorii” este un volum colectiv cuprinzînd poemele premiate în săptămînile 469-520 şi câte o fotografie, însoţită de o scurtă notiţă biografică și cîte 24 poeme  ale următorilor autori de haiku:

Corneliu Traian ATANASIU, Mihaela BĂBUŞANU, Ioana BUD, Rodica P. CALOTĂ, Daniela Lăcrămioara CAPOTĂ, Grigore CHITUL, Cezar-Florin CIOBÎCĂ, Mihaela COJOCARU, Vasile CONIOŞI-MESTEŞANU, Ion CUZUIOC, Ana DROBOT, Olga DUŢU, Carmen DUVALMA, Adina ENĂCHESCU, Petru-Ioan GÂRDA, Florin GOLBAN, Vasilica GRIGORAŞ, Marcela IGNĂTESCU, Luminița IGNEA, Petruța IONESCU, Paul-Mircea IORDACHE   , Dan NOREA, Cristina OPREA YOUNG, Mihai PASCARU, Dani S. C. POP, Adrian-Nicolae POPESCU, Virginia POPESCU, Maria Cristina PUŞCAŞU, Julia RALIA, Argentina-Maria STANCIU, Valeria TAMAŞ, Mariana TĂNASE, Violeta URDĂ, Ana URMA

   În ţara noastră se pare că prima antologie de haiku a apărut, la Constanta, coroborată   F estivalului International de Haiku din 19-21 iunie 1992, antologie  coordonată de  binecunoscutul haijin Ion Codrescu. 

În vara lui 2009 semnalam Primul cocor, prima carte apărută după „anul 1 de concurs”, iar în vara lui 2015 Chemarea cocorilor (al şaptelea volum colectiv, cu textele din anul şapte de concurs al „grupului Romanian Haiku”).

Apoi a apărut Dansul cocorilor, volum colectiv rezultat după anul 8 al concursului  şi acum, volumul Numărând cocorii, după 10 ani de concurs.

„Romanian Kukai” este un  blog românesc de poezie de sorginte niponă, alcătuit, spunea Corneliu Traian Atanasiu  Atanasiu, după modelul Shiki Monthly Kukai,  creat „ca un grup de discuţii între cei interesaţi de haiku”, citim în primele rînduri, în februarie 2007. Din acelaşi an s-a demarat un concurs săptămînal de haiku.

   Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu acest gen literar, putem enumera câteva dintre exigenţele elementare scrierii unui haiku:
-versurile care respectă regulile silabismului: 5-7-5;
-prezenţa cezurii ya;
-prezenţa kigo-ului, a anotimpului.(spre exemplu:  privighetoarea, fluturii, florile de cireş,–primăvara; cucul, licuricii, lanul de orez, cântecul păsărilor, schimbarea veşmintelor – vara; luna plină, frunze veştede, stoluri de păsări care migrează, crizantema – toamna; raţe sălbatice, frunze care cad, zăpadă pe pini, râul îngheţat – iarna)

Dintre figurile de stil, singura care şi-a câştigat un drept incontestabil este elipsa, pe când metafora, metonimia, personificarea, comparaţia survin arareori şi ar trebui chiar deloc în realizările majore ale genului. Există şi haiku-uri fără nici un verb, adjectiv sau adverb, rolul cel mai important avându-l substantivul, cu care, de regulă, se termină.

  Cel mai cunoscut haijin este japonezul Matsuo Bashō, cel care a impus haiku-ul clasic prin cartea sa, “Drumul îngust spre îndepărtatul nord”.

 Astăzi, unul dintre mulţii poeţi moderni ai Japoniei este şi mai bine cunoscutul,  Banya Natsuishi. Acesta încercă să îmbine poemele haiku cu imagini vizuale abstracte. Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută şi în afara ei. Mulţi scriitori europeni şi americani, dar nu numai, şi-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Iar românii au preluat, imitat şi apoi asimilat  cu success acest gen literar atraşi fiind de exprimarea succintă dar plină de semnificaţii. Florin Vasiliu fondează în 1990 revista de interferenţe culturale româno-japoneze „Haiku”, una din primele publicaţii de profil din Europa, iar în 1991 pune bazele Societăţii Române de Haiku.

 Calităţile unui bun haiku sunt, după Basho, cel mai cunoscut haijin nipon: “În interiorul unui haiku trebuie să se unească un principiu de stabilitate, de eternitate (vast ca marea şi profund ca liniştea) şi prezenţa unui eveniment, a unui accident subit şi limitat în timp, adesea un fapt banal. Versul nu trebuie să scânteieze de o strălucire prea vie; trebuie acoperit acest aspect natural, discret, de către sabi, o tentă asemănătoare patinei anilor.”

    Însă, pentru a ajunge să înţelegem cât mai bine haiku-ul, ar trebui să înţelegem câte ceva despre lumea japoneză, din istoria societăţii, culturii şi etosului acestui popor, din evoluţia sa, din influenţele pe care le-a suferit sub aspect material şi spiritual.

   Conclizionând, putem spune ca haiku-urile,  desi pare uşor de scris şi la îndemâna oricui,  lucrurile nu stau deloc aşa.Şi nici de înţeles nu este foarte uşor. Profunzimea haiku-ului nu este una evidentă, imediată şi pentru a ajunge la ea cititorul trebuie să facă un efort de transpunere, de imaginaţie.

   Pentru conturarea unei păreri vă recomandăm să cumpăraţi şi să citiţi cu atenţie haiku-urile cuprinse în această antologie.