Ce ar fi de spus....

Născută pe 12 martie, peşti/dragon de foc

Muzeolog, poet, expert bunuri cu valoare memorialistică, prezentator tv, jurnalist, promotor cultural.

„Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară”

Şi, deşi nu mi-a adus prea multe beneficii, uneori dimpotrivă, port întotdeauna, în bagajul obligatoriu, bunul simţ, iubirea de aproape, credinţa şi bunul simţ (toate deprinse în cei 7 ani de acasă)  şi fidelitatea sub toate formele sale. Ţin foarte mult la prietenia adevărată nu dictată de interese, am foarte mulţi cunoscuţi, amici, şi foarte puţini prieteni adevăraţi, toţi deosebiţi, care au trecut ori proba timpului ori  proba obstacolelor apărute inerent în calea noastră.

 După absolvirea liceului, am susţinut examen pentru un post de suplinitor ca   Profesor de limba si literatura română şi latină  la inspectoratul judeţean Neamt, si pentru că am luat notă bună am avut dreptul să aleg şcoala unde erau posturi disponibile aşa că am optat pentru şcoala generală din localitatea Cuci, jud Neamţ foarte aproape de satul natal şi unde vărul meu, parohul de acolo, Carp Constantin,  preda religia .Mi-am spus că,  dacă printr-o întâmplare nu va fi să nu reuşească  la Facultate să nu stau un an acasă şi să –mi ocup cât mai util timpul………..dar cum am reuşit la facultate,  am predat până la începerea anului universitar la 1octombrie 1994. După terminarea Facultăţii m-am angajat prin concurs, la Muzeul Judeţean de Istorie (actualmente Complexul Muzeal “Iulian Antonescu”), al cărei director era pe atunci Viorel Căpitanu.Întâi pe post de custode, apoi pe post de conservator bunuri culturale.Referitor la postul pe care îl ocup,acela de conservator bunuri culturale,  timpul nu mi-a permis să mă gândesc şi să accept un alt post care ar fi presupus să o iau iar de la capăt, să trec iar prin toate gradele ş.a.m.d  Şi cum o transformare de post nu s-a putut (conform răspunsurilor primite la multele mele solicitări în acest sens), mi-am spus ca este timpul să merg înainte pe linia pe care mă aflu şi să încerc să o fac cât mai atractivă.

Studii/specializări/titluri:

Liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu”, profilul filologie-istorie

 Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Muzeologie cu continuarea ulterior a studiilor în istorie

 Licenţiată în istorie şi muzeologie

Preşedinte al Asociaţiei culturale şi editurii “Derzis Eruditio” în perioada 2011-2014

  Director al revistei de cultură sportivă „Sportul băcăuan” în perioada 2011-2014

  Redactor revista de cultură „Plumb”, Bacău (prezent)

  Redactor revista de cultură „Meridianul Iaşi-Vaslui-Bacău”, apare la Vaslui (prezent)

  Conservator bunuri culturale în cadrul Complexului Muzeal” Iulian Antonescu”, Bacău (prezent)

  Prezentator şi realizator tv la  Tele 1 Bacău (emisiunea “Telesportiv”)

  Membru al UZPR (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România) din anul 2016

 Membru al Asociaţiei Culturale “Octavian Voicu” Bacău şi al cenaclului cu acelaşi nume

 Membru Romanian Kukai şi al http://lyricalflashes.blogspot.com/, un blog şi un grup al creatorilor de senryu

Autoarea volumelor de poezie:

“Adevărata fericire/True happiness”

“Stejarul cu flori de cireş/The cherry blossom oak tree”

“Femeia bonsai”

“cu Mercur în exil”

În manuscris “Dragoneasa”, volum pe care îmi doresc (nu ştiu dacă o să reuşesc) să îl tipăresc şi să îl lansez anul acesta.

Este menţionată şi în:  “Personalităţi băcăuane”, “Autoare de haiku din România”, “Scriitori băcăuani”, “Antologia Plumb 600”, “366 lecţii de haiku” etc

Despre viaţa personală şi altele:

Mult prea mulţi ani am fost prinsă într-o relaţie (evident frumoasă la început), care se numeşte căsnicie însă mă tem că multora dintre ani ar trebui să le atribui cuvântul căznicie aşa că mai bine renunţ la acest termen. În această relaţie, pe de o parte  libertatea de a scrie poezie, de a mă perfecţiona, de a mă deplasa în interes de serviciu, de a participa la sesiuni de comunicări pentru mai multă cunoaştere şi deschidere, de a-mi aprofunda studiile şi multe asemenea, pe de altă parte ideea unei familii extinsă cu măcar încă un membru nu a fost deloc agreată. În consecinţă, deşi foarte târziu, la un moment dat a sosit ziua descătuşării, ziua în care mi-am luat bocceluţa cu lucrurile personale la care ţineam cel mai mult şi am luat-o de la zero la vârsta la care cei mai mulţi şi-au aşezat deja vieţile pe făgaşul cu turnură finală.

Limitarea impusă este nocivă, te înconjoară mişeleşte cu braţe solide, lipicioase şi, odată ce ai scăpat din a ei strânsoare, simţi că te cureţi, că te eliberezi, că retrăieşti.Din păcate am avut parte de multe astfel de limitări.Impuse. Impuse de loc, de oameni, de timp, de spaţiu şi, uneori chiar de mine.Unde mi-am găsit puterea de a mă regăsi? De a renaşte? Paradoxal boala si moartea tatălui meu mi-au dat această putere, mai apoi boala si moartea mamei.

Deşi postul pe care îl ocup  acum cu programare impusă şi îndatoriri care nu sunt specifice nici pregătirii şi nici formaţiei mele ca om,  îmi limitează  mult libertatea de a crea, planifica şi pune în practică expoziţii, idei, idei frumoase, altfel decât cele atât de „bătucite”, cărora le dai doar CTRL/COPY şi le schimbi doar denumirea, totuşi, am reuşit cu destul efort de convingere, să fac şi aici unele acţiuni frumoase, captivante: cum ar fi expoziţia „Jucăriile copilăriei de altădată”, care a fost expoziţia cea mai vie, mai căutată, cu cele mai multe ecouri dintre toate expoziţiile muzeului din ultimii mulţi ani, „Japonia departe-aproape de Bacău”, unde am colaborat cu parteneri externi, Oana Gheorghe si Brosu , Constantin,  am pus bazele unui alt proiect deosebit, „Bacău-personalităţi ale locului”, în colaborare cu jurnalistul Romulus Dan Busnea, am organizat şi vernisat expoziţia „Sportul băcăuan reflectat în trofee româneşti şi străine” , Am organizat cu ajutorul colegului si prietenului Prof dr Sergiu ConstantinEnea, conferinţa ştiinţifică „Omul cucutenian” susţinută de conf.univ.dr Dumitru Boghian de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (care mi-a fost şi mie profesor şi care, ulterior, mi-a devenit  îndrăznesc să spun, prieten, sprjinindu-mă psihic în multe  momente dificile),am pus bazele proiectului „Istoria unei lumi: de la omul cucutenian la Cuza”  împreună cu Şcoala Alexandru Ian Cuza din Bacău prin prof. înv.Creangă Monica, Şcoala Costeşti jud Iaşi prin dna Malanca Elena şi Centrul Cultural Ruginoasa Iaşi, apoi proiectul  „Istoria fără manual” un proiect deosebit, alături de colegi şi prieteni, toţi profesori de istorie şi toţi absolvenţi ai Facultăţii de Istorie al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceva.

 Am contribuit şi colaborat (alături de prietenii mei şi proprietarii galeriilor , fam Ţînteanu,  la deschiderea galeriilor de artă „Karo” din Bacău cu o expoziţie „Ion Mihalache” în anul 2014 şi lista colaborarilor frumoase ar putea continua.

În anul 2011 pune bazele unei asociaţii culturale şi a unei edituri ambele denumite „Derzis Eruditio”, împreună cu alte 3 persoane.În echipă erau :un inginer,  un muzeolog, un profesor- învăţător, un profesor şi o economistă. Din luna septembrie  2011 au editat neîntrerupt  revista lunară de cultură sportivă „Sportul băcăuan” (înfiinţată de Leonard Popa şi Adrian Amalanci)  a cărei director am fost în perioada 2011-2014, când am ales un alt drum.

Am colaborat şi colaborez şi la câteva ziare şi publicaţii: „Plumb”, „Sportul băcăuan”, „Meridianul”, „Lohanul” etc, am fost realizator şi prezentator tv pentru o scurtă  vreme la televiziunea locală 1 Tv, condusă de Sebi Şufariu, cu emsiunea „Telesportiv”  Dealtfel din toamna lui 2016 sunt şi membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala Bacău şi  din anul 2011 sunt şi expert patrimoniu, pe ramura bunuri cu valoare, morialistică/personalităţi.

În altă ordine de idei, am inţiat şi coordonat mai multe activităţi culturale, donaţii de cărţi, rechizite şi jucării la Grădiniţa şi Şcoala cu clasele I-IV din Băbuşa, com Băceşti, jud Vaslui si la Centrul Medico Social din Băceşti, unde, cu ajutorul unor oameni de bine am făcut o donaţie însemnată de carte, de câteva mii de titluri şi unde s-a pus astfel bazele unei biblioteci a centrului.

De curând am creat un grup “Mămici cu pitici-donaţii, schimburi şi împrumuturi”( acest grup a fost creat în ideea de a ajuta mămicile aflate într-o oarecare dificultate cu atâtea cheltuieli care apar, inerent, atunci când aduc pe lume un copil sau când ai copil sau copii în general.), administrez pagina oficială “Bacău-personalităţi ale locului”, pagina satului Băbuşa, şi blog-ul meu personal Mihaela Băbuşanu, în limita extrem de puţinului timp rămas tot mai rar, liber.

DESPRE SCRIS ŞI FAMILIA MEA:
Am început să scriu cam prin clasa a III-a- a IV-a, un fel de poeme în care mama şi tata erau elementele esenţiale şi sursa mea de inspiraţie, apoi Ştefan cel Mare şi Moldova, natura, viteaz au fost primele surse de insipraţie. Asta pentru că provin dintr-un sătuc  răzeşesc, familia Băbuşanu fiind una dintre cele 4 familii de răzeşi  întemeietoare ale  satului BĂBUŞA în a II-a jumatate a sec XV şi tata fiind un vânător iscusit îl percepeam a fi cel mai mândru, mai frumos şi mai viteaz dintre toţi . În gimnaziu, dna profesoară de română mi-a descoprit talentul pentru compuneri, scurte povestiri şi poveşti, de fapt asta ar fi prima dată când am fost remarcată şi apreciată, proza mi-a adus primele beneficii de imagine şi mai multe note de 10 evident. Evident că uniii colegi invidioşi, îmi spuneau aşa, ca în glumă, „poiata”. ;) Atunci când aveam ca temă alcătuirea unor propoziţii sau fraze care trebuiau să respecte o anume structură gramaticală, îmi amintesc să întotdeauna propoziţiile sau frazele mele erau mai pompoase, îmi plăcea să introduc cuvinte noi sau, mai ales, arhaisme. Dealtfel mama era sursa mea principală în acest sens, dicţionarul meu explicativ de arhaisme.

Prima poveste care mi-a fost spusă şi care am îndrăgito foarte tare a fost „Îngerul şi ghiocelul” poveste scrisă de Iulia Haşdeu din cartea de citire de clasa a IV-a a mamei. Am iubit povestea aceea şi la fel de mult o iubesc şi acum.Abia aştept să i-o pot citi şi explica fiului meu Mihail-Dacian. Poate şi de aceea înrăgesc atât de mult îngeri şi ghioceii, toate simbolurile şi imaginile care au legătură cu ei.

În liceu am schimbat stilul, am început să scriu poezie în vers alb, de multe ori la prima vedere/prima inspiraţie, şi unele erau considerate chiar reuşite.În  facultate când am scris tot poezie, când nu, în orice caz, sursa de inspiraţie erau propriile-mi trăiri, experienţe etc

Din 1997 până prin 2004 sau 2005 deci vreo 7-8 ani am făcut o pauză în ale scrisului, o pauză la poezie. Scriam doar anumite sloganuri pentru tipografii sau alte firme (pentru care nu primea decât mulţumiri dar ce este drept nici nu ştiam să cer), am venit cu idei de titlu, idei de titlu pentru ziare etc..De fat, în acea perioadă, viaţa mea a avut o turnură pe care o credeam finală şi poate corectă. Dar nu a fost aşa. Viaţa fără poezie este tristă. Şi prin poezie eu înţeleg mult mai mult de atât.

Din 2005 am început să mai particip ocazional la unele concursuri, m-am reapucat de scris, am apărut în primul volum colectiv odată cu participarea la un concurs la Iaşi. Local am debutat în anul 2006 în  „Ateneu” cu Adrian Jicu, apoi în „Forma” cu Ovidiu Bufnilă, apoi am apărut în mai multe volume olective, în „Plumb”, „Răsunetul” „Oglinda literară”  ş-a.m.d

În 2011 am debutat cu primul volum, „Adevărata fericire/True happiness”. Volum biligv, tradus de o amică, iubitoare de literatură şi bună cunoascătoare a limbii engleze. Cei care se pricep în ale traducerii şi care au citit poemele, spun că traducerile sunt chiar reuşite. Prin 2006 m-am apucat de scris haiku, de prin 2016 cred ca şi senryu.

Poate ar fi timpul să încerc să scriu proză.Nu am încercat, nu ştiu dacă aş putea sau nu. Spun, poate....

Parinţii ANA,  născută UNCESCU (ONCESCU)  cu  bunica din partea mamei provenind din respectabila familie AVERESCU (se ocupa de gospodărie, agricultură şi creşterea copiilor) şi MIHAI BĂBUŞANU pădurar, descendent al familiei de răzeşi BĂBUŞANU întemeietori de sat. Pentru faptele lor de vitejie (probabil în urma bătăliei de la Podul Înalt) voievodul Ştefan  cel Mare le-a dat răzeşilor Băbuşanu, Beciu, Niţă, Lupan şi Mitache moşii în aceste locuri-conform etnologului Dorinel Ichim).

Sufletul mi-a rămas captiv în copilăria mea, alături de mama şi tata, zburdând fericit pe dealurile Băbuşii, doar trupul mi-e aici în Bacău, pe Aleea Ghioceilor, un ghiocel plăpând peste care adesea suflă săbatec vânt de primăvară. Şi totuşi este vând de primăvară. De curând însă, am început să recopilăresc, să îmi creez o oază de coplirărism odată şi alături de fiul meu.

La vâsta la care mulţi ajung la maturitate artistică, creatoare, eu am ales alt fel de creaţie, şi am născut un băieţel, Mihail-Dacian BĂBUŞANU-VIERU (născut în 2 martie 2018), bucuria sufletului meu care rămăsese neînbunat de la moartea părinţilor mei.De-aici răsare totul,  ca să o parafrazez pe Ana Blandiana, ale cărei versuri (Numai iubirea dintre părinţi şi copii/E sămânţă./Iubitul meu, eşti fiul meu,/De-aici răsare totul.), au acum, pentru mine, exact semnificaţia care trebuie.

  Dar, pentru că îmi place să cred că  această etapă nu este decât prima mea maturitate, cred că voi mai avea şi alte lucruri de spus în anii următori, în etapele următoare de maturitate, când vom vorbi sper, despre alte gânduri sau idei puse în practică.

Adresa blogului mei personal: http://mihaela-babusanu-amalanci.blogspot.com/

Contact: dragoneasa@yahoo.ca