Cam la fel ca atunci când bunătatea este confundată cu prostia sau bunul simţ cu laşitatea

”Omul bun e de pus în drum, cine trece tot să-l frece”, acest proverb îmi pare a fi cât se poate de actual; de fapt cred că a fost inventat în zilele noastre. Mi-a fost confundată de multe ori bunătatea și modul meu de a mă face că nu văd anumite lucruri, cu neatenţia sau chiar pe alocuri, cu prostia . Obişnuiesc să ofer oricui 3 şanse.Recunosc, au fost situaţii în care mă făceam că nu văd faptul că cele 3 tocmai au fost risipite în van şi mai ofeream încă 3. Au fost multe persoane care, atunci când mă făceam că nu văd anumite lucruri, mi se urcau în cap. Am întins de multe ori un deget, ca mai apoi să mi se ia toată mâna. Dar, atunci când sunt depăşite anumite limite, când coarda este întinsă la maxim, am prostul obicei să spun ce am văzut de-a lungul timpului la persoana respectivă. Şi da, noua mea atitudine produce un ŞOC. de genul "ia uite-o dom'le şi pe asta! părea mâţă blândă şi când colo..." Şi da, mă transform într-o persoană tranşantă care nu mai este dispusă să tolereze absolut nimic sub nici un pretext şi pentru care nu mai există nici cale de întoarcere, nici ciorbă reîncălzită, NIMIC din ceea ce a fost, cum a fost sau am fost.(Cam la fel ca atunci când bunătatea este confundată cu prostia sau bunul simţ cu laşitatea)

Doar că eu nu urlu şi nu mă cert, iau doar măsuri.
La fel se întâmplă şi în cazul în care sunt minţită. Nu vă obosiţi, că nu ţine!
Ps: ca să preîntâmpin întrebările de genul "ce ai păţit?" spun de pe acum că nu am păţit nimic ci doar vreau să trag un mic, neînsemnat, presemnal de alarmă. ;)