Paula Seling - Ploaie in luna lui Marte

31 Martie-Nichita Stănescu, Ion Pilat şi....alţii

Despre "Păpuși în costume populare ". Mulţumim, Plus Tv Bacău!

HELLOWEEN - Forever And One (Neverland) (Official Music Video)

În „Monitorul de Poezie”/martie 2022

Poeme haiku selectate în numărul 41 al revistei „Monitorul de Poezie”/martie 2022. Mulțumiri poetului Ionuț Calotă, pentru eforturile deosebite depuse în promovarea poeziei, a haiku-ului. Mulțumesc, "Monitorul de Poezie"!

Felicitări

tuturor!

iar veşti de război-

pentru o clipă cucul

parcă amuţit

Mulţumim, Euro Tv Bacău!Mulţumim, Marius Curucli!

https://fb.watch/c2YYR1E05p/

Lobo - I'd Love You To Want Me

. „Dacă aş avea două inimi, una aş vrea să gândească. ”

. „Dacă aş avea două inimi, una aş vrea să gândească. ”(Grigore Vieru)

Vernisaj "Păpuşi în costume populare", 25 martie 2022, de Buna Vestire, una dintre cele mai mari sărbători ale primăverii.

În aceste vremuri tulburi în care nesiguranţa, marasmul, teama, au pus stăpânire pe mulţi dintre noi, este de datoria noastră, a oamenilor care lucrăm în domeniul cultural, să încercam să distragem atentia oamenilor de la rău, să aducem un dram de speranţă prin ceea ce putem noi crea, expune, realiza.

Tocmai acum când există conflict între popoare, noi vă propunem o expoziţie multiculturală, un fel de centru multietnic în care mai multe etnii se completează una pe alta, într-un mod atât de firesc, de frumos.

Această expoziţie a putut fi realizată datorită fraţilor Cristian si Mihail Dumitru, Asociatia Muzeul Jucariilor Bucuresti colaboratori deja tradiţionali şi îndrăznesc să spun şi prieteni, ei punându-ne la dispoziţie spre a fi valorificate expoziţional toate obiectele. Dealtfel ei sunt colectionari de peste 40 de ani şi au făcut o pasiune pentru jucariile de altadată. Vă amintiţi ca în anul 2015 am realizat tot la sediul central al Complexului Muzeal "Iulian Antonescu" o altă expoziţie foarte bine primită de public, „Jucariile copilariei de altadată”, iar miercuri abia am strâns o altă expoziţie inedită, „100 de ani de istorie reflectată în oracole si caiete de amintiri” în care au fost expuse 900 de oracole, caiete de amintiri din intervalul 1880-1980, fotografii de epocă și obiecte școlare tot din colecţia fraţilor Cristian şi Mihail Dumitru.

Bucuria unor astfel de expozitii a fost împărtăşită de-a lungul timpului de tot mai mulţi oameni, instituţii muzeale şi nu numai, din toata România, Asociaţia Muzeul Jucăriilor având până în prezent foarte multe expoziţii în zeci de oraşe.

În expozitia pe care am vernisat-o astazi puteti admira peste 800 păpuşi in costume tradiţionale din mai multe zone etnografice ale ţării noastre dar şi din străinătate (mexicane, tiroleze, italiene, portugheze, nemţesti, olandeze etc) fiind cea mai mare expoziţie de acest fel din ţară.Fără îndoială această expoziţie ne dă posibilitatea să redevenim pentru o clipă copii.

Mulţumesc înca o dată Cristian şi Mihail Dumitru pentru această oportunitate, pentru tot efortul (pro bono) pe care l-au depus şi sperăm în concretizarea şi a altor colaborări.

Dincolo de reuşita acestei expoziţii, de drăgălăşenia păpuşilor şi strălucirea din ziua vernisajului se află dedicare, implicare şi muncă constând în proiecte, planuri, selectarea, ordonarea, desprăfuirea, etalarea obiectelor şi multe altele, muncă anevoioasă făcută din respect pentru meserie şi pentru publicul vizitator.

Multumesc „Curtea Veche Restaurant si Cramă” Bacău care ne-a sprijinit în acest demers asigurând masa colaboratorilor noştri şi cofetăriei „Dulce-Acrişor” Bacău şi vreau să îi menţionez şi pe această cale şi să le mulţumesc în mod special domnilor Ioan BRÎIA şi Marius Şchiopu pentru disponibilitate, amabilitate şi interesul arătat activităţii noastre.

Multumesc şi colegilor mei Mihnea Baran şi Marina Barbieru pentru ajutor.

Se spune că în aceasta zi de Buna Vestire, denumită şi Ziua Cucului, cântecul cucului trebuie așteptat de oameni cu veselie, cu stomacul plin și cu buzunarele pline de bani, astfel vor avea parte de lucruri bune în tot restul anului. Dacă cântecul cucului ne va surprinde posomorâți și cu stomacul gol, atunci e semn rău, se spune că “te-a spurcat cucul”, iar lucrurile nu vor merge tocmai bine.

Tocmai de aceea, toţi cei prezenţi s-au bucurat nestingheriţi de exponate, de vernisaj, unii de ceilalţi.. Alături de „oamenii mari” , de colegi de la instituţii de cultură din Bacău, de colegi, de jurnalişti etc, la vernisaj au fost prezenţi şi copiii de la Şcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”, cls a II-a A, Detectivii, îndrumaţi de dl profesor pentru învăţământul primar Nicu Bujor şi copiii de la Şcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” îndrumaţi de dna profesoara pentru învăţământul primar Monica Creangă care ne-au încântat cu interesul, răbdarea şi curiozităţile lor.

Îi aşteptăm pe părinţi şi pe bunici împreună cu copiii şi nepoţii şi pe toţi cei cu suflet de copil să ne calce pragul muzeului pentru a vizita această inedită expoziţie de marţi până duminică în intervalul orar 9,00-17,00.

Mulţumim frumos, dna Rodica Dascălu!

   "„Păpuși în costume populare” ~ expoziție ~

25 martie 2022. Sărbătoarea Bunei Vestiri. În calendarul popular, Buna Vestire este cunoscută și sub denumirea de Ziua Cucului, semn că primăvara și-a intrat în drepturi depline. Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău și Asociația Muzeului Jucăriilor din București au organizat o expoziție: „Păpuși în costume populare”. Vernisajul expoziției a avut loc astăzi, 25 martie 2022, la sediul central al instituției.

În Sala nr. 13, locul unde am participat la multe evenimente deosebite, acum, sunt expuse păpuși în costume populare, din toate zonele etnografice ale țării noastre dar și din majoritatea țărilor europene. Chiar și din continente mai îndepărtate. Numărul exponatelor este apreciat ca fiind între 800 și 1000 de piese. Păpușile sunt grupate după anii de fabricație, respectiv după țara de origine, reușind să transmită informații, la scară miniaturală bineînțeles, despre costumele tradiționale specifice. Colecția aparține fraților Cristian și Mihail Dumitru, reprezentanți ai Asociației Muzeului Jucăriilor din București.

Coordonatorul acestui inedit proiect este muzeograful Mihaela Băbușanu, care ne-a prezentat cu mult talent mesajul subtil și tonic al expoziției. Trăim zile tulburi, dacă ne gândim la contextul pandemic, militar și geopolitic al realității de fiecare zi. Expoziția amintită vine și ne arată cum ceea ce are autentic fiecare neam ar trebui să ne apropie. Pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne înțelege. Într-o lume în care binele, frumosul și adevărul se manifestă, oamenii creează împreună. Arta are rolul de a detensiona conflictele. Doar așa răul, frica, confuzia se risipesc.

Ceea ce a însuflețit astăzi spațiul muzeal a fost prezența copiilor, însoțiți de educatorii lor. Viociunea, uimirea, curiozitatea, curajul de a întreba și a asculta, toate aceste calități se citesc pe chipurile lor luminoase. Istoricul Anton Coșa le-a vorbit copiilor cu multă căldură despre costumul popular românesc, expresie identitară a creației mai multor generații. Fiecare generație a păstrat simbolurile strămoșilor, adăugând și îmbogățind zestrea moștenită. Profesorul Anton Coșa îi îndeamnă pe copii să citească povești istorice, deoarece ele sunt surse pentru aflarea unor episoade vii din trecutul neamului.

„Muzeul este spațiul magic care păstrează, prin patrimoniul, viața multor generații”, spune într-un interviu Anton Coșa, cercetător științific, doctor în istorie.

A fost o zi purtătoare de vești bune pentru copiii care au venit astăzi la muzeul de istorie, și nu numai pentru ei.

Mulțumesc pentru invitație, Mihaela! Felicitări  tuturor!

Rodica Dascălu

25 martie 2022"

Vă aşteptăm VINERI, 25 MARTIE ora 11, la vernisaj la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", str 9 mai, nr 7

INVITAŢIE

     Trăim vremuri tulburi, despre care se va scrie în cărțile de istorie. Scene de conflict militar pe care cu greu nici nu  le-am fi  putut măcar imagina  se derulează  îngrijorător foarte aproape de noi,  sunt  cât se poate de reale şi au urmări dramatice.  Acum avem nevoie mai mult ca oricând de momente de deconectare pentru a nu ne pierde speranţa, puterea, motivaţia.

În acest context , Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău împreună cu Asociația Muzeului Jucăriilor din București vă invită la vernisajul expoziției “Păpuși în costume populare” care va avea loc în data de 25 martie 2022 ora 11 la sediul central al instituției str 9 mai nr 7, sala 13.

Vor fi expuse  păpuși în costume populare din toate zonele etnografice ale țării noastre dar și din străinătate. Păpușile  grupate după anii de fabricație dar și după țara de origine reproduc fidel, la scară miniaturală, costumele zonelor respective.  

  Colecția aparținând fraților Cristian și Mihail Dumitru, Asociația Muzeul Jucăriilor București,  cuprinde și o serie de informații , un istoric al jucăriei cu fotografii,  fabrica unde au fost create și caracteristicile fiecărei jucării.

   Sponsori „Curtea Veche Restaurant şi Cramă” Bacău care asigură masa colaboratorilor noştri şi cofetăria „Dulce Acrişor”.

  Mulţumim  încă o dată domnilor  Ioan Brâia  şi Marius Şchiopu pentru amabilitate, disponibilitate şi interesul acordat activităţii noastre.

 

 Coordonator eveniment,

Mihaela Băbușanu

9 ANI DE DOR!!!

Lipsa de vitamine. Semne

🕊 Montaj poetic de Ziua Internațională a Poeziei

Ziua Internațională a PoezieiMotto: "Poezia e însăși viața." (Tudor Arghezi)

Dragi prieteni, astăzi, 21 martie 2022, de Ziua Internațională a Poeziei, vă propunem spre vizionare un montaj poetic, realizat prin participarea autorilor: Mihaela Băbușanu, Sorin Coadă, Rodica Dascălu, Andrew McAllister

Iubirea și primăvara, ca simbol al renașterii. Memoria și imaginația ca resurse ale libertății interioare. Și nu în ultimul rând: conștientizarea alegerilor noastre, efectul lor asupra menținerii păcii în lume. Asupra sănătății planetei, aflată într-o grea încercare. Sunt doar câteva dintre temele surprinse în creația poeților menționați.

Coloana sonoră: YIRUMA ~

Montaj video: Mihnea BARAN ~

Coordonator proiect: Mihaela BĂBUŞANU ~

Vă mulțumim!

Despre milă şi umanism

Renunţ la milă greu ca la un viciu,

Cu milă sunt drogată de copil.

Alb înstelată de ridicol plâng

Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,

Surâzători sub steaua mea sterilă.

De gingăşie tot mai mult mă-ntunec

Şi pier de umanism şi milă.

Înduioşate mâini întind să mângâi

Fiare gonind spre mine hămesite,

Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut

Şi botul care mă ucide.

Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,

Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,

Şi-mi trece viaţa încercând să-mi cresc

La capetele aripilor unghii.

(Ana Blandiana – Eclipsa)

Scorpions - You And I (Official Video)

"Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit.” ( Mircea Eliade, Nunta in cer)

Painting by Valerie Ovval

Vă mulţumesc!

Vă mulțumesc tuturor că v-ați gândit la mine, vă mulțumesc pentru gândurile bune transmise și sper că tot ceea ce mi-ați dorit mie să vi se întâmple și vouă.
Le mulțumesc prietenilor care au fost în preajma mea cu acest prilej sau au avut grijă să îmi facă surprize frumoase, memorabile. Mulţumesc familiei, fraţilor şi colegilor.

Vă mulţumesc mult pentru surpriză şi generosul spaţiu acordat, dle George Roca!

12. MARTIE 2022GEORGE ROCA

Mihaela BĂBUŞANU – TAINA SCRISULUI (158) – SUNT DIN COPILĂRIA MEA CA DINTR-O ȚARĂ

Şi, deşi nu mi-a adus prea multe beneficii, uneori dimpotrivă, port întotdeauna, în bagajul obligatoriu, bunul simţ, iubirea de aproape, și credinţa – toate deprinse în cei șapte ani de acasă. Ţin foarte mult la prietenia adevărată nu dictată de interese. Am foarte mulţi cunoscuţi, amici, şi foarte puţini prieteni adevăraţi, toţi deosebiţi, care au trecut ori proba timpului ori proba obstacolelor apărute inerent în calea noastră.

După absolvirea liceului, am susţinut examen pentru un post de suplinitor, ca profesor de limba si literatura română şi latină, la inspectoratul judeţean Neamț și pentru că am luat notă bună am avut dreptul să aleg şcoala unde erau posturi disponibile aşa că am optat pentru şcoala generală din localitatea Cuci, jud Neamţ foarte aproape de satul natal şi unde vărul meu, parohul de acolo, Constantin Carp,  preda religia. Mi-am spus că, dacă printr-o întâmplare nu voi lua admiterea la facultate să nu stau un an acasă ci să-mi ocup cât mai util timpul… dar cum am reuşit la facultate, am predat până la începerea anului universitar, la 1 octombrie 1994. După terminarea Facultăţii m-am angajat prin concurs, la Muzeul Judeţean de Istorie Bacău (actualmente Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”), al cărei director era pe atunci reputatul istoric şi arheolog  Viorel Căpitanu. Întâi pe post de custode, apoi pe post de conservator bunuri culturale.

Referitor la postul pe care îl ocup, acela de conservator bunuri culturale,  timpul nu mi-a permis să mă gândesc şi să accept un alt post care ar fi presupus să o iau iar de la capăt, să trec iar prin toate gradele ş.a.m.d  Şi cum o transformare de post nu s-a putut (conform răspunsurilor primite la multele mele solicitări în acest sens), mi-am spus ca este timpul să merg înainte pe linia pe care mă aflu şi să încerc să o fac cât mai atractivă.

În altă ordine de idei, am inţiat şi coordonat mai multe activităţi culturale, donaţii de cărţi, rechizite şi jucării la Grădiniţa şi Şcoala cu clasele I-IV din Băbuşa, comuna Băceşti, județul Vaslui și la Centrul Medico-Social din Băceşti, unde, cu ajutorul unor oameni de bine, am făcut o donaţie însemnată de carte, de câteva mii de titluri şi unde s-a pus astfel bazele unei biblioteci a centrului. În 2018 am creat un grupul „Donaţii, schimburi şi împrumuturi Bacău”. Acest grup a fost creat în ideea de a ajuta mămicile aflate într-o oarecare dificultate – cu atâtea cheltuieli care apar, inerent – atunci când aduc pe lume un copil sau când ai copil sau copii în general. Administrez pagina oficială „Bacău-personalităţi ale locului”, „Derzis Eruditio-culture connecting people”, pagina satului Băbuşa județul Vaslui (https://www.facebook.com/SatBabusa) şi blog-ul meu personal Mihaela Băbuşanu (http://mihaela-babusanu-amalanci.blogspot.com/), în limita extrem de puţinului timp rămas tot mai rar, liber.

Parinţii: Ana,  născută Uncescu (Oncescu) cu bunica din partea mamei provenind din respectabila familie Averescu şi tata, Mihai Băbușanu, pădurar, descendent al familiei de răzeşi Băbușanu întemeietori de sat. Pentru faptele lor de vitejie (probabil în urma bătăliei de la Podul Înalt) voievodul Ştefan  cel Mare le-a dat răzeşilor Băbuşanu, Beciu, Niţă, Lupan şi Mitache moşii în aceste locuri-conform etnologului Dorinel Ichim.

***

Am început să scriu cam prin clasa a III-a – a IV-a mici poezioare în care „mama” şi „tata” erau principalele teme. Apoi „Ştefan cel Mare” şi „Moldova”… „Natura” și „viteaz” au fost primele mele surse de insipraţie. Asta pentru că provin dintr-un sătuc răzeşesc… familia Băbuşanu fiind una dintre cele 4 familii de răzeşi întemeietoare ale satului Băbușa în a II-a jumatate a secolului al XV-lea. Pe tata, fiind și vânător iscusit, îl percepeam a fi cel mai mândru, mai frumos şi mai viteaz dintre toţi.

În gimnaziu, doamna profesoară de română Rodica Ciuruc mi-a descoperit talentul pentru compuneri, scurte povestiri şi poveşti. De fapt asta ar fi prima dată când am fost remarcată şi apreciată într-ale scrisului! Proza mi-a adus primele beneficii de imagine şi mai multe note de 10. Evident că unii colegi invidioşi, îmi spuneau aşa, ca în glumă, „poiata”! Atunci când aveam ca temă alcătuirea unor propoziţii sau fraze care trebuiau să respecte o anume structură gramaticală, îmi amintesc că întotdeauna propoziţiile sau frazele mele erau mai pompoase. Îmi plăcea să introduc cuvinte noi sau, mai ales, arhaisme. Dealtfel mama era sursa mea principală în acest sens… dicţionarul meu explicativ de arhaisme.

În liceu am schimbat stilul, am început să scriu poezie în vers alb, de multe ori la prima vedere/prima inspiraţie, şi unele erau considerate chiar reuşite. În facultate când am scris tot poezie, când nu, în orice caz, sursa de inspiraţie erau propriile-mi trăiri, experienţe.

Din 1997 până prin 2004 sau 2005 deci vreo 7-8 ani am făcut o pauză în ale scrisului, o pauză la poezie. Scriam doar anumite sloganuri pentru tipografii sau alte firme – totul pro bono! Am venit cu idei de titlu, idei de titlu pentru ziare, ș.a. De fapt, în acea perioadă, viaţa mea a avut o turnură pe care o credeam finală şi poate corectă. Dar nu a fost aşa. Viaţa fără poezie este tristă! Şi prin poezie eu înţeleg mult mai mult de atât. În consecinţă, deşi foarte târziu, la un moment dat a sosit ziua descătuşării, ziua în care mi-am luat bocceluţa cu lucrurile personale la care ţineam cel mai mult şi am luat-o de la zero la vârsta la care cei mai mulţi şi-au aşezat deja vieţile pe făgaşul cu turnură finală.

Limitarea impusă este nocivă, te înconjoară mişeleşte cu braţe solide, lipicioase şi, odată ce ai scăpat din a ei strânsoare, simţi că te cureţi, că te eliberezi, că retrăieşti. Din păcate am avut parte de multe astfel de limitări. Impuse! Impuse de loc, de oameni, de timp, de spaţiu şi, uneori chiar de mine. Unde mi-am găsit puterea de a mă regăsi? De a renaşte? Paradoxal boala și moartea tatălui meu mi-au dat această putere, mai apoi boala și moartea mamei.

Din 2005 am început să mai particip ocazional la unele concursuri, m-am reapucat de scris, am mers la şedinţe de cenaclu la sugesia colegei şi prietenei mele scriitoarea Tincuţa Horonceanu-Bernevic. Am apărut în primul volum colectiv odată cu participarea la un concurs la Iaşi. Local am debutat în anul 2006 în „Ateneu” cu Adrian Jicu, apoi în „Forma” cu Ovidiu Bufnilă, apoi am apărut în mai multe volume colective și reviste literare. În 2011 am debutat cu primul volum, „Adevărata fericire/True happiness”, volum biligv, tradus de o amică, iubitoare de literatură şi bună cunoscătoare a limbii engleze.  

Prin anul 2006 m-am apucat de scris haiku, iar de prin 2016 cred că şi senryu. Poate ar fi timpul să încerc să scriu proză. Nu am încercat, nu ştiu dacă aş putea sau nu. Spun, poate…. Poezia mea este poezie liberă, de dragoste, de dor, de suferinţă, de împlinire, eliberată de constrângerile în care este inregimentat haiku-ul.  Eu scriu  ceea ce simt sau mă inspiră, ceea ce  mă doare sau mă fericeşte… şi libertatea asta mie îmi face bine. Este, din punctul meu de vedere, cea mai bună terapie. Poezia m-a ajutat să ies învingătoare din lupta cu o depresie foarte puternică instalată ca urmare a decesului tatălui meu în anul 2013 şi apoi a mamei în anul 2015. Scriu şi haiku şi senryu. Consider că  haiku-ul scris în limba română, are o frumuseţe şi o expresivitate aparte.

Am şi eu câteva premii obţinute, pentru haiku şi senryu. A fost o perioadă când am scris intens, apoi am făcut o pauză. Acum, de ceva vreme, m-am reapucat de scris în acest gen, deși m-am apropiat mai mult de senryu. Îl simt mai aproape de starea mea din acest moment.

Eu am plecat de mică de acasă la liceu, apoi la facultate… Tot timpul m-am aflat (şi mă aflu şi acum) departe de locurile natale. Sunt născută în Băbuşa, com Băceşti, județul  Vaslui. Pe de altă parte, părinţii mei s-au stins amândoi cu mul timp în urmă lăsând în sufletul meu un gol imens. Cele mai multe dintre poemele mele îşi au rădăcinile acolo, îşi au seva inspiraţională în pământul Băbuşii, cu gândul la Băbuşa, la mama şi tata, la dealurile şi pădurile de acolo! La cimitirul unde îmi sunt părinţii, bunicii, moşii şi strămoşii. Sub acele cruci mi-am îngropat o bună parte din mine care iese uneori la suprafaţă sub forma poeziei! Poezie contemporană – haiku, pagini de jurnal sau schiţe ale unor povestiri.

Sufletul mi-a rămas captiv în copilăria mea, alături de mama şi tata, zburdând fericit pe dealurile Băbuşii, doar trupul mi-e aici în Bacău, pe Aleea Ghioceilor! Un ghiocel plăpând peste care adesea suflă săbatec vânt de primăvară. Şi totuşi este vânt de primăvară! De curând însă, am început să recopilăresc, să îmi creez o oază de coplirărism odată şi alături de fiul meu.

La vâsta la care mulţi ajung la maturitate artistică, creatoare, eu am ales alt fel de creaţie, şi am născut un băieţel, Mihail-Dacian Băbușanu-Vieru. Născut în 2 martie 2018. Bucuria sufletului meu… care rămăsese neînbunat de la moartea părinţilor mei. De-aici răsare totul, ca să o parafrazez pe Ana Blandiana, ale cărei versuri: „Numai iubirea dintre părinţi şi copii/ E sămânţă./ Iubitul meu, eşti fiul meu,/ De-aici răsare totul.//”, au acum, pentru mine, exact semnificaţia care trebuie. Odată cu aducerea pe lume a fiului meu, trăirile pozitive au început să se dezmorţească, să împingă stratul gros, îngheţat, inert şi să iasă la suprafaţă asemeni unui ghiocel iubit de îngeri.

Prima carte care mi-a rămas în suflet, a fost cartea de citire de clasa a IV-a a mamei din anii ’46 care avea nişte poezii şi povestiri absolut minunate însă, cel mai aproape de suflet mi-a rămas „Îngerul si ghiocelul”, de Iulia Hașdeu. Cred că a fost prima poveste care mi-a fost spusă, alături de poeziile de Coşbuc pe care mama mi le recita în special în serile de iarnă când stătea mai mult prin casă. Am iubit povestea aceea şi la fel de mult o iubesc şi acum. Abia aştept să i-o pot citi şi explica fiului meu Mihail-Dacian. Poate şi de aceea îndrăgesc atât de mult îngerii şi ghioceii, toate simbolurile şi imaginile care au legătură cu ei.

În clasa întâi am luat primul premiu I cu coroniţă şi una dintre cărţile primite ca şi premiu a fost „Poiana de argint” de  Călin Gruia, o altă carte pe care pur şi simplu am adorat-o. Apoi „Nada florilor” de Mihail Sadoveanu, „Pălăria de pai” de Vasile Iosif și bineînţeles Dumitru Almaş şi ale sale povestiri istorice. Acum sunt multe cărţi pe care le iubesc, mulţi scriitori, poeţi… Printre ultimii citiţi sau recitiţi se număra Ileana Vulpescu, Cella Serghi, Nichita Stănescu, Yasunari Kawabata, Haruki Murakami, Elizabeth Gilbert, Arthur Golden.

Menţionez selectiv, câteva dintre premiile literare obţinute: Premiul revistei „Plumb” pentru volumul de debut „Adevărata fericire/True happiness” (Bacău, 2011); Premiul revistei „Amurg Sentimental” (Bucureşti, 2012); Premiul al II-lea „Dumitru Radu” (2019); Premiul „Alexandru Ionescu” (Vaslui, 2019); Premiul revistei „Plumb” pentru volumul „Cu Mercur în exil” (2016); Menţiune concursul internaţional de haiku (Constanţa, 2020); Premiu pentru creativitate,  „Naji Naaman” (Liban,  2021) ș.a.

Apariţii în publicaţii, antologii: „Spaţii culturale”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Oglinda literară”; „Clujul literar”, „A treia carte. Poezii” (autor Cristina Ştefan), „Antologia Plumb 600”, „Numărând cocorii”, „Autoare de haiku din România”, „Personalităţi băcăuane”, ș.a.

*

Anul acesta, în luna iunie voi organiza la Bacău a V-a ediţie a evenimentului „Japonia departe-aproape de Bacău”. Este un eveniment apreciat, atractiv şi binevenit atât pentru cunoscători cât şi pentru publicul larg. În cadrul acestuia vor avea loc dansuri japoneze, jocuri, expoziţii de foto-haiku („Declic în silabe” organizată împreună cu haijinul Oana Gheorghe şi fotograful Constantin Broşu), concurs de haiku realizat cu acelasi prilej, lansări de carte, întâlniri între haijini iar anul trecut am organizat două zile de ateliere de scriere creativă, respectiv de haiku.

Deşi postul pe care îl ocup acum, cu programare impusă şi îndatoriri care nu sunt specifice nici pregătirii şi nici formaţiei mele ca om, îmi limitează mult libertatea de a crea, planifica şi pune în practică expoziţii, idei (idei frumoase!), altfel decât cele atât de „bătucite”, cărora le dai doar CTRL/COPY şi le schimbi doar denumirea… Totuşi, am reuşit, cu destul efort de convingere, să fac şi aici unele acţiuni frumoase, captivante  cum ar fi expoziţia „Jucăriile copilăriei de altădată” – care a fost expoziţia cea mai vie, mai căutată, cu cele mai multe ecouri dintre toate expoziţiile muzeului din ultimii mulţi ani, apoi „Japonia departe-aproape de Bacău”, unde am colaborat cu parteneri externi, Oana Gheorghe și Constantin Brosu. Am pus bazele unui alt proiect deosebit, „Bacău-personalităţi ale locului”, în colaborare cu jurnalistul Romulus Dan Busnea. Am organizat şi vernisat expoziţia „Sportul băcăuan reflectat în trofee româneşti şi străine”. Am organizat cu ajutorul colegului și prietenului, prof. dr. Sergiu Constantin Enea, conferinţa ştiinţifică „Omul cucutenian” susţinută de conf.univ.dr. Dumitru Boghian de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava – care mi-a fost şi mie profesor şi care, ulterior, mi-a devenit, îndrăznesc să spun, prieten, sprjinindu-mă psihic în multe  momente dificile). Am pus bazele proiectului „Istoria unei lumi – de la omul cucutenian la Cuza” împreună cu Şcoala „Alexandru Ioan Cuza” din Bacău, prin prof. înv. Monica  Creangă, Şcoala Costeşti, județul Iaşi, prin doamna Elena Malanca şi Centrul Cultural „Ruginoasa”, Iaşi. Apoi proiectul „Istoria fără manual”, un proiect deosebit, alături de colegi şi prieteni, toţi profesori de istorie şi toţi absolvenţi ai Facultăţii de Istorie ai  Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceva – „100 de ani de istorie reflectată în oracole şi caiete de amintiri”.

De asemeni, împreună cu colaboratorul meu jurnalistul Romulus Dan Busnea, intenţionez să organizăm anul acesta o nouă ediţie a evenimentului „Bacău – personalităţi ale locului”. L-am gândit cu ani în urmă, dar l-am pus efectiv pe hârtie abia în anul 2014, graţie colaborării mele cu jurnalistul Romulus Dan Busnea şi „Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău”, prima ediţie având loc în anul 2015 prin organizarea simpozionului „Dimitrie Berea. Rememorare 40”. Proiectul, îşi propune să identifice de fiecare dată, personalități ale comunității locale, oameni care au avut o contribuţie importantă în cultură, politică, sport, istorie și arhitectură. Un alt proiect pe care doresc să îl continui este „Fapte şi oameni. Crâmpeie de istorie locală”.

După organizarea expoziţiei „100 de ani de istorie reflectată în oracole şi caiete de amintiri” am în plan organizarea unei alte expoziţii la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” unde sunt angajată, „Păpuşi în costume populare”. Astfel, vizitatorii vor avea  ocazia să admire peste 700 de păpuşi în costume tradiţionale din toate zonele etnografice ale ţării noastre, dar şi din străinătate. Toate fâcând parte din colecţia Cristian şi Mihail Dumitru, Asociaţia „Muzeul Jucăriilor” Bucureşti, prieteni şi colaboratori de cursă lungă. Am de asemeni mai multe propuneri de colaborari, proiecte, participări la sesiuni, ș.a. Cel mai mult îmi doresc reluarea proiectului „Istoria fără manual”.  Evenimentul are un caracter regional, în el fiind implicate cadre didactice și oameni de cultură  din mai multe judeţe din Moldova. Proiectul reprezintă o încercare de învățare a istoriei într-un alt mod decât cel din manuale. Într-un altfel de cadru, nonformal, elevii se simt mai degajați și participă intens și cu plăcere la activități. Necesitatea implementării acestui proiect rezultă din viziunea și misiunea școlii conform căreia nevoile și înclinațiile fiecărui copil vor fi dezvoltate, astfel încât fiecare să-și recunoască valoarea și să aibă încredere în potențialul propriu. Ca un element inedit putem menționa și faptul că toți cei implicați în proiect au ceva în comun – sunt absolvenții aceleași instituții de învățământ superior, a Facultății de Istorie (si/sau Muzeologie) a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.

Am contribuit şi colaborat (alături de prietenii mei şi proprietarii galeriilor, familia Ţînteanu, la deschiderea galeriilor de artă „Karo” din Bacău cu o expoziţie „Ion Mihalache” în anul 2014. Lista colaborarilor frumoase ar putea continua. În anul 2011 se pun bazele unei asociaţii culturale şi a unei edituri ambele denumite „Derzis Eruditio”, împreună cu alte 3 persoane. În echipă erau, un inginer, un muzeolog, un profesor – învăţător, un profesor şi o economistă. Din luna septembrie  2011 s-a editat neîntrerupt  revista lunară de cultură sportivă „Sportul băcăuan”, înfiinţată de Leonard Popa şi Adrian Amalanci, a cărei director am fost în perioada 2011-2014, când am ales un alt drum.

Am colaborat şi colaborez în continuare la câteva ziare şi publicaţii: „Plumb”, „Sportul băcăuan”, „Meridianul”, „Lohanul” ș.a. Am fost realizator şi prezentator tv pentru o scurtă  vreme la televiziunea locală 1 Tv, condusă de Sebi Şufariu, cu emisiunea „Telesportiv”. Dealtfel din toamna lui 2016 sunt şi membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala Bacău şi  din anul 2011 sunt şi expert patrimoniu, pe ramura bunuri cu valoare, morialistică/personalităţi. Şi, evident, îmi doresc să reuşesc  anul acesta, spre final, editarea volumului de poezie aflat acum în manuscris. Încă nu m-am decis asupra titlului. Eu cred că este mai bun decât anterioarele, o carte cu indicii, semne şi însemne,  am putea spune că pagini de jurnal transpuse în poezie.

Sunt autoarea volumelor: „Adevărata fericire/True happiness”, Editura „Pro Plumb” (Bacău, 2010), „Stejarul cu flori de cireş/The cherry blossom oak tree” (volum de haiku), Editura „Derzis Eruditio” (Bacău), „Femeia bonsai” (volum de haiku), Editura „Ateneul Scriitorilor” (Bacău 2014), „Cu Mercur în exil”, Editura „Ateneul Scriitorilor” (Bacău, 2016), „Dragoneasa”, Editura „Ateneul Scriitorilor” (Bacău, 2019), „Dragoneasa/La Dragonesse”, Editura „Ateneul Scriitorilor” (Bacău, 2021) – ediţie revizuită, adăugită şi cu traducere în limba franceză – traducerea aparţinând scriitoarei Florentina Stanciu. În prezent am în lucru un alt volum de poezie având ca motto „Citeşte-mi golul,/ uită semnul/ care naşte din alb” (un haiku scris de un prinţ japonez şi tradus de Bogdan Petriceicu Hașdeu). Este o invitaţie de a mă descoperi ca om şi poet.

Dar, pentru că îmi place să cred că toate acestea fac parte dintr-o etapă pe care o includ în prima mea maturitate, cred că voi mai avea şi alte lucruri de spus în anii următori, în etapele următoare de maturitate, când vom vorbi sper, despre alte gânduri sau idei puse în practică.
–––––––––-
Mihaela BĂBUŞANU
Bacău, 8 Martie 2022

https://bumerangliterar.wordpress.com/2022/03/12/mihaela-babusanu-taina-scrisului-158-sunt-din-copilaria-mea-ca-dintr-o-tara/?fbclid=IwAR2ulUQzVBqLUbw69_bcNiWoENWO6RouNjSpuCAlvwI3Ngcof1oVhKF8QgI

❗️PENTRU CEI CARE AU DORIT SA VIZITEZE EXPOZIŢIA DAR NU AU PUTUT DIN CAUZA RESTRICTIILOR:

Expoziția ”100 de ani de istorie reflectată în oracole şi caiete de amintiri” mai poate fi vizitată doar câteva zile, respectiv până în 14 martie 2022.

Reamintim că ea se află la sediul central al Complexului Muzeal "Iulian Antonescu", str 9 mai nr. 7, în sala 13 şi poate fi vizitată de marţi până duminică, între orele 9-17.

Foto: Mihnea Baran

ROD STEWART - Sometimes When We Touch

The Spirit of Haiku

"Un poet haiku nu poate fi nici extravagant, nici vanitos si nici extremist in politica".Herman Van Rompuy

Dor sfâşietor! Mulţumesc iubită mamă!

O femeie cu demnitate își dorește dragostea ta, o parte din timpul tău, atenţia ta. Nimic altceva.

Jess Glynne - Take Me Home [One Shot]

Roxette – It Just Happens (Official Music Video)

"Adulmec primăvara. E poate prea devreme, dar simt că nimic nu mai poate opri primăvara din drumul pe care a pornit...”

(Cella Serghi, Pânza de păianjen)

” .....Există Oameni care te ajută să te schimbi. Din oricine în cineva. Există Oameni care doar privind înspre tine îţi dau curaj, inspiraţie, sclipire şi şansă. Există Oameni cu care realizezi o legătură extrasenzorială ireversibilă şi irepetabilă, Oameni cu aceeaşi Vibraţie ca a Ta, Oameni care îţi dau emoţii atât de puternice.

Există Oameni care-ţi taie răsuflarea atunci când îşi întind braţele către tine. Sunt cei care nu-şi cer îmbrăţişările înapoi, cei care dau şi atât, fără alte obligaţii, fără troc de sentimente, fără risipă de orgolii personale. Există Oameni care te simt, dar te lasă să crezi că nu ştiu nimic despre tine.

Există Oameni care te înalţă, te îmbogăţesc, până sub piele şi dincolo de zbaterea sângelui.

Există Oameni care te iubesc la fel cât îi iubeşti şi tu, dar aleg să o facă pe ascuns, cu acea discreţie pe care o întâlneşti doar la graniţa dintre tăcere şi mister.

Există Oameni dincolo de care se întâmplă minuni şi se fabrică tablete de fericire cu gust de infinit.
Există Oameni care te învaţă drumul înapoi spre tine, pentru ca mai târziu să te lase acolo de unul singur şi să-ţi admire de departe.… înălţarea.”