" Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Şi ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am băut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, căminul,
nu-ti stiam decît mângîierile ce mă ţineau prizoniera.
Şi tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveşte-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere
si cădeau în pulbere,
am văzut ca frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia
decît sa dispară,
O, strînge-mă tare în brate, atît de tare încît să
nu-mi mai trebuiasca nimic altceva."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu