Și totuși, continuăm să oferim, să iubim, să căutăm. Poate pentru că speranța în reciprocitate este ceea ce ne menține vii. Poate pentru că nu putem trăi cu gândul că iubirea noastră nu are sens sau valoare. Așadar, chiar și atunci când simțim că ne pierdem în această luptă continuă, că iubirea ne este speculată, că nu suntem ascultați, că sensibilitatea noastră este percepută ca o slăbiciune inutilă, că suntem neînțeleși, noi continuăm să prelungim acea clipă. O prelungim până în eternitate, fără să mai așteptăm nimic în schimb, pentru că doar oamenii aleși pot iubi cu adevărat iar speranța în reciprocitate, oricât de mică ar fi, nu moare niciodată complet.