Valea Seacă, Nicolae Bălcescu, proiectul „7 capele-muzeu în aer liber”

Am ales ca astăzi, împreună cu fiul meu, să dedicăm această zi voluntariatului, oferind puțin din timpul și energia noastră unui proiect de suflet în Valea Seacă, comuna Nicolae Bălcescu, Bacău. Este vorba despre proiectul „7 capele-muzeu în aer liber”, inițiat de Asociația „Arta în dar” și de inepuizabilul Gheorghe Cancel.

Bineînțeles, sub atenta coordonare și îndrumare a domnului Petru Bejan, fără de care încercările noastre, unele realizate de mâini dibace, altele aflate la prima încercare artistică, nu ar fi arătat la fel. Am vrut ca fiul meu să vadă cu ochii lui că există frumos, că există oameni de bine și, mai ales, că frumosul nu apare pur și simplu, ci este creat de oameni care aleg să se implice, să își dăruiască timpul, munca, talentul și sufletul pentru ceva care rămâne și pentru ceilalți.

Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le putem oferi copiilor noștri: să le arătăm că binele există, că oamenii se pot aduna în jurul unui lucru frumos și că fiecare dintre noi poate contribui, în felul său, la a lăsa lumea puțin mai frumoasă decât a găsit-o. Am plecat de aici cu și mai multă convingere că merită să ne implicăm, că astfel de oameni merită să fie văzuți și sprijiniți și că trebuie să învățăm să fim mai prezenți acolo unde se întâmplă lucruri bune. Pentru că, într-o lume în care auzim atât de des despre ceea ce nu merge, este important să ne oprim și să vedem și oamenii care construiesc, care dăruiesc, care cred și care nu renunță.

Și poate că nu aș fi vorbit despre ziua de astăzi, despre ce am făcut sau despre cum a fost. Dar acești oameni merită să fie cunoscuți, sprijiniți și apreciați. Pentru tot ceea ce fac, pentru sufletul pe care îl pun în acest proiect și pentru frumosul pe care îl construiesc.

Astăzi m-am reîntâlnit cu oameni frumoși și mi-am amintit, încă o dată, că lumea este și așa cum alegem noi să o facem. Iar când oamenii buni se adună în jurul unei idei frumoase, se poate naște ceva care rămâne.

Pentru că frumosul nu se întâmplă singur. Frumosul îl facem noi.