Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

vineri, 2 decembrie 2022

"Love is the one thing we're capable of perceiving that transcends dimensions of time and space.”




Femeia Peşti

🌸Zodia care încheie iarna și deschide larg ușa primăverii🌸
(19 februarie-20 martie)
https://astrodeva.wordpress.com/.../femeia-din-zodia.../
Femeia Peşti🙃😃🙃
"Coada se formează în dreapta şi vă rog să nu vă înghesuiţi. Probabil că nu sunt destule femei din zodia Peştilor pentru toti bărbaţii, dar ăsta nu e un motiv să vă călcatţ în picioare. Va trebui să-ţi aştepţi rândul şi să speri să ai noroc.
Chiar şi fără astrologie, au ajuns la toate urechile zvonuri despre farmecele femeii din zodia Peştilor. Are si ea defectele ei, desigur, dar la prima vedere e intruparea primei iubiri a fiecarui barbat, poate cu un strop de iepuras Playboy adaugat pentru a condimenta amestecul. Cred ca ar fi bine sa recunoastem de la inceput ca femeia moderna, emancipata, cu imaginea ei dura, puternica, a facut sa creasca si mai mult valoarea fetei din Pesti. In atmosfera asta de eliberare de vechile prejudecati sexiste, neptuniana retrasa, dragalasa si neajutorata trebuie sa foloseasca un par ca sa tina barbatii la distanta.
Nici nu e surprinzator ca e atat de cautata. Nativa rareori incearca sa-si puna in umbra barbatul, indiferent ca e al ei cu acte sau nu. Nu are nici cea mai mica, ascunsa si nevrotica dorinta de a-l domina, in niciun fel. El e liber sa-i tina scaunul cand sta la masa, sa-i aprinda tigara, sa o ajute sa-si puna haina si sa vorbeasca despre cat de minunat e el cat il tin puterile. Ea nu vrea decat ca el sa o protejeze si sa aiba grija de ea. E foarte fericita sa se sprijine de umarul lui larg si sa-i dea de inteles, privindu-l cu ochi mari si plini de uimire, cat e de puternic si cat de multa nevoie are ea de el in lumea asta inspaimantatoare. Gandeste-te numai la cati lupi stau la panda ca sa devoreze Scufite Rosii! Numai gandul la asta poate face o fata sa-i vina sa lesine. Chiar daca nu e chiar asa de victoriana (desi multe Pestoaice sunt), nativa va fi o ascultatoare fascinata a tuturor necazurilor lui si o alinare la vreme de criza.
Aceasta femeie crede ca iubitul, parternerul, tatal, fratele ei, de fapt orice barbat poate cuceri lumea si legat la ochi si e uimitor de constatat de cat de putin din aceasta incredere induiosatoare a ei e nevoie ca sa faca un barbat sa creada acelasi lucru. Si te mai miri ca e atat de cautata… Ea e un refugiu calm, intim, de liniste si relaxare pentru mandrul ei barbat, departe de lumea dezlantuita, cu zgomotul ei. Luminile din bazinul Pestoaicei sunt scazute, linistitoare si alina ochii obositi care au fost bombardati toata ziua cu lumini de neon si cifrutele acelea de la bursa pe care ea nu le-ar putea intelege nici daca viata ei ar depinde de asta. (Desi, daca viata ei ar depinde de asta, probabil ca si-ar ascuti creionul si ar scoate calculatorul.)
Iarna, ea poarta manusi pufoase, de angora. Primavara poarta fuste lungi, vaporoase, delicate. Vara o vei vedea intr-un bikini sumar, iar toamna va arata adorabil stand alaturi de tine pe stadion, cu mainile in buzunarele tale ca sa le incalzeasca, intrebandu-te din cand in cand cat e scorul. Ea e etern feminina, in toate anotimpurile. Cu riscul de a folosi un eufemism, barbatii trag la ea ca mustele la miere.
Dupa numai cateva vorbe schimbate cu ea, un barbat se relaxeaza instantaneu. Vede in minte lemne trosnind in foc intr-o noapte geroasa de iarna sau se inchipuie intr-un hamac intr-o incantatoare zi de primavara, fara sa fie sacait de nimeni. Ea ii da foarte clar de inteles ca nu-l va invinovati niciodata pentru problemele pe care le va avea in cariera sau pentru greselile savarsite accidental. Va fi intotdeauna vina altcuiva, din punctul ei de vedere. Nu va face niciodata presiuni asupra lui ca sa avanseze mai repede pe scara ierarhica. Propriul lui ritm e perfect pentru ea. Mai e nevoie sa explic de ce femeia din Pesti e cea mai periculoasa amanta din tot zodiacul? AVERTISMENT! Dupa casatorie s-ar putea sa-ti mai dea cate un ghiont. De fapt, s-ar putea sa te imboldeasca destul de mult. Intr-un fel, asa-ti trebuie, daca te-ai lasat orbit de farmecele ei! De multe ori ea poate fi usturator de sarcastica, dar fiecare femeie trebuie sa aiba defecte, iar nativa noastra va fi preponderent blanda, nu pusa pe harta. Ca sa devina o adevarata scorpie trebuie sa fie satula de lenea sau cruzimea extrema a partenerului si cine zice ca un sot crud sau lenes nu merita o scorpie? Eu nu. Eu sunt de partea ei.
Si-apoi, feminitatea ei delicioasa acopera orice defecte minore si, in cea mai mare parte a timpului, neptuniana e dulce, visatoare si calda. Deoarece Pestii inoata in ambele directii odata, ea se adapteaza superb si fara proteste la situatii conflictuale care le-ar transforma pe majoritatea femeilor in epave nervoase. Desigur, din cand in cand s-ar putea sa iasa la suprafata din mintea ei de obicei placida oarece cuvinte iritate. Exista si Pestoaice sensibile, care au fost tratate dur in copilarie sau adolescenta si permit resentimentelor acumulate sa scindeze cele doua parti ale semnului ei zodiacal, ceea ce e foarte trist. O astfel de femeie devine o persoana singuratica, nefericita, inotand mereu cu furie si dand nas in nas cu ea insasi oriunde ar plonja ca sa scape de demonii interiori, fara a-si da seama ca autocompatimirea si intoarcerea spre sine a iubirii din firea ei sunt adevarata otrava. Drogurile, alcoolul si falsele sperante ascund adevarul de privirea ei si o fac sa nu mai vada bolovanii din rau, care i-ar putea aduce distrugerea. Dar neptuniana tipica pastreaza intacta alaturarea celor doi pesti din simbolul ei, lasandu-i sa conlucreze firesc, sa pluteasca unul pe langa altul inainte si inapoi, astfel incat nu esti niciodata sigur incotro se indreapta ea. Se spune ca zodia Pestilor e o mare adanca, misterioasa, in care se varsa toate raurile. Vei avea mai multe sanse sa o prinzi daca ii cunosti cateva dintre secrete.
In primul rind, e subtila. Daca nu ma crezi, intreaba-i pe cei opt soti ai lui Elizabeth Taylor. Ea nu e doar subtila, dar uneori e chiar putin trisoare cand isi pune in minte sa te aiba la degetul cel mic.
Poate ca tu cunosti o neptuniana care poarta un sort ecosez si un suras timid si e insasi intruparea sotiei devotate, a gospodinei si a mamei blande. Iti spui ca nu e nici subtila, nici inselatoare. Scuza-mi franchetea, dar te inseli. Cunosc si eu o nativa ca cea pe care tu o crezi atat de diferita de ce am spus eu. Femeia asta a reusit sa ramana in picioare dupa pierderea unui copil, dupa umilinte, dureri, tragedii, saracie, temeri, plictiseala si chiar dupa confuzia provocata de cateva perioade cu venituri neasteptate. A facut fata genunchilor juliti ai copiilor, hainelor pierdute, mitocaniilor sotului si unui amestec de rude cum nu ai dori nici dusmanilor tai. A infruntat tot acest ghiveci al sortii cu rezistenta lui Rocky. Asta numesti tu fragilitate? Delicatete? Si, in ziua de azi, cei doi copii adulti ai ei o considera o creatura fermecatoare, copilaroasa, neajutorata si vulnerabila, care are nevoie de protectie si nu pricepe in ruptul capului cum functioneaza mecansimul yalei.
Neptuniana e incantator de vaga si visatoare. Nu stie boaba de economie, dar reuseste sa se imbrace de parca ar fi de vita regala, sa gateasca deseori cine somptuoase, sa plateasca chiria la timp si sa trimita cadouri minunate la ocazii speciale, toate astea dintr-un venit mai mic decat bacsisurile unui chelner de la o carciuma de cartier. E inconjurata de afectiunea unui grup eterogen alcatuit din oamenii cu care intra in contact, precum administratorul, vanzatorul de la magazinul din colt, postasul, plus vreo cativa caini si pisici vagaboande si o mana de copii ai vecinilor. S-ar putea sa aiba, totusi, un dusman: barbatul pe care l-a refuzat inainte sa se marite cu sotul ei. Probabil ca, de dezamagire, acesta s-a inrolat in Legiunea Straina, iar acum ma indoiesc ca ea mai tine minte cum il cheama. Femei fara inima, Pestoaicele astea… Subtile si inselatoare. Dar nu incerca sa spui asta vecinilor ei!
Ca si vanturile de martie, nativa ta va avea multe toane. E ingrozitor de sentimentala, iar cand ii sunt ranite sentimentele e in stare sa verse rauri de lacrimi. Se va uita la tine cu atata repros ca te vei simti ca si cum tocmai l-ai impuscat pe iepurasul de Pasti. Uneori, acestor femei le intra in cap ca sunt dezastruos de nepregatite pentru bataliile feroce si ambitia obsesiva necesare pentru a supravietui. Atunci se instaleaza depresia profunda. In acele momente va trebui sa-i spui ca e admirata pentru intelepciunea ei adanca, misterioasa si pentru ca e binecuvantata cu darul intelegerii fiecarei fiinte umane pe care a onorat-o vreodata cu prietenia ei. De obicei, e adevarul adevarat. Cea mai grea lectie pe care trebuie sa o invete este sa-si depaseasca timiditatea si indoielile. Daca temerile ei au radacini adanci, se va izola de ceilalti, apoi se va intreba de ce e singura. Se teme deseori ca deranjeaza, ca insista prea mult, ca profita de amabilitatea celorlalti, cand toate aceste ganduri nu sunt decat in mintea ei, in niciun caz a altora.
Din cand in cand, cate o neptuniana isi va masca timiditatea si vulnerabilitatea cu remarci ironice, poante sarcastice, o fatada de sofisticare si o personalitate rece, independenta. Dar toate astea sunt doar un mecanism de aparare, un deghizament adoptat ca sa-i ascunda nesiguranta de ochii iscoditori ai oamenilor duri, care i-ar rani inima blanda daca si-ar expune-o. Cunosc o nativa care-si descarca sufletul scriind adorabile versuri de cantece, dar in rest e imaginea clasica a femeii de cariera aspre, nepasatoare, adica asa cum vrea sa fie vazuta de oameni. Totusi, nici macar acest gen de neptuniana nu e in stare sa se puna de-a curmezisul propriei zodii. Cu toata pretinsa ei independenta, asteapta pe trotuar ca barbatul cu care e sa cheme un taxi. Din punctul de vedere al unei Pestoaice, sunt lucruri care pur si simplu nu se fac, iar unul dintre el este sa nu te comporti ca o doamna in public. Astfel, ea pacaleste o multime de barbati, care ar putea sa-i inlature temerile si s-o faca sa-si renege des proclamata afirmatie Cine are nevoie de un sot? Astia nu sunt buni decat sa-ti incurce viata. Inchipuieste-ti! Sa auzi asa ceva de la o femeie din Pesti, care are nevoie sa apartina cuiva mai mult decat are nevoie de aer sau somn!
Neptuniana isi va darui toata inima copiilor, mai putin bucata uriasa pusa deoparte pentru tine. Ii va iubi pe toti, dar cei care vor fi mai uratei, mai slabi, mai mici sau mai bolnaviciosi s-ar putea sa aiba un pic mai multa iubire din partea ei. Nu exista alta femeie in lume care sa inteleaga ca ea timiditatea baieteilor sau problemele adolescentine ale fetelor. Ea va sacrifica orice pentru ca progeniturile ei sa aiba tot ce nu a putut ea avea in copilarie. S-ar putea sa fie prea ingaduitoare, caci disciplinarea copiilor nu ii vine deloc la indemana. Dar trebuie facuta sa inteleaga ca lipsa fermitatii e deseori la fel de grava ca neglijarea completa a copilului. Explica-i acest lucru cu blandete. Va intelege fara sa se supere si va incepe sa fie mai ferma cu cei mici. Multe mame din Pesti reusesc sa gaseasca o fericita cale de mijloc intre severitate si blandete, iar copiii lor le sunt recunoscatori toata viata.
Neptuniana va accepta bucuroasa sa fii tu cel care pune painea pe masa. Probabil ca va prefera sa nu intre in competitia brutala a lumii comerciale, dar o va face daca tu ai nevoie disperata de inca un venit. Ea s-a cam saturat de lumea aceea cand lucra pentru compania aceea mare, buimacitoare si te astepta pe tine sa apari in viata ei si sa o salvezi.
Nu toate, dar unele native sunt cam cheltuitoare. S-ar putea sa aiba nevoie de ajutor ca sa inteleaga de ce nu mai ramane cu niciun ban dupa ce se intoarce de la cumparaturi. Dar, in caz de urgenta, se va descurca si fara articolele fine cu care ii place sa se inconjoare.
Nu uita niciodata cand e ziua ei sau aniversarea casatoriei, sau cea a zilei in care ai cerut-o de nevasta. Ea nu va uita. N-am sa uit niciodata o Pestoaica mica, bruneta, cu ochi verzui, care s-a maritat peste noapte cu un sportiv celebru. Cand l-a intrebat, curioasa, cum de i-a venit sa o ceara de nevasta, el a raspuns: Pai, a fost tare ciudat. In ziua aia nici nu-mi trecea prin minte sa te cer. Eram in parc, langa lac. Gagicile care stateau pe-acolo la soare aveau parul ud, latos, de la inot si aratau incinse si transpirate, cum stateau intinse pe banci. Tu erai sub un copac, intr-o rochie alba, de dantela si aratai atat de proaspata si diferita de toate celelalte… Aratai… ei bine, aratai cam ca o fată.
Asta e cel mai subtil secret al neptunienei. Fie că işi urmează chemarea într-o mânăstire, fie intr-un bar, drept cântăreaţă senzuală, ea e fată. Din cap până în picioare. Sută la sută"


miercuri, 30 noiembrie 2022

Cei care-am fost la Troia - Octavian Paler

I

Această dragoste,
această lumină care nu mă cruţă,
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi când ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sângele nostru
şi când tăceau valurile
nu se auzeau decât vorbele noastre trufaşe,
atât eram de convinşi că înţelepciunea e un cuvânt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina
era un fel de amintire ciudată
şi printre păsări albe care zburau
între noi şi greşelile noastre
şi nu ne mai separa de zei decât moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat,
când eu n-am vrut decât să rămân credincios?
Uneori vântul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
când eram stânjeniţi amândoi
şi nu ştiam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre şi zei
îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul,
aceştia suntem şi nu alţii,
noi care am fost împreună
şi singuri la Troia.



II

Am lăsat în urmă atâtea mări şi greseli
încât mă întreb, de ce trebuiau toate astea?
De ce trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?
De ce trebuiau toate astea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia, poate, să fim mai întâi vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfârşitul greşelii
şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că ştiu totul despre iubire şi ţărm.
Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decât noi
cu speranţa că într-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii
luminându-ne mâinile,
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte
mai bine.
Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
şi mă întreb, poate, pentru ultima oară,
de ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot
răscumpăra
decât iubind şi mai mult ţărmul
pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?
Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au
fost?
Când eu n-am vrut decât să rămân credincios.
Când noi n-am vrut decât să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.


III

Dar eu ştiu că moartea există
şi există şi ţărmul,
există în zori plaja goală
şi există urmele care ne fac vinovaţi,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
şi există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
şi există pescăruşii ţipând,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
şi există locul gol lângă mine,
există toate, numai tinereţea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în această eroare spre care ne-am dus liniştiţi.
O, gustul ucigaş al plecării.


IV

Am cutreierat ani în şir mările
şi când ne-am întors ne-am dat seama
cât de puţin ne îndepărtasem de ţărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo şi iubeam aceleaşi lucruri,
numai că eram mai bătrâni
şi ne venea greu să surâdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a surâde uşor.
Şi iubim altfel, mai trist.
În rest, suntem aceiaşi şi iubim aceleaşi lucruri,
iubim.


V

Suntem obosiţi
şi nu ne mai separă de zei decât moartea.
Am văzut cum se goleşte clepsidra
şi cineva dintre noi spunea că şi mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborât să le umple, şi poate aşa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.
Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om.
Această dragoste,
această lumină şi vântul care nu ne cruţă,
care ne obligă să ne-aducem totul aminte.


Simpozionul Bucovina File de Istorie, ediţia a XXIV-a, Suceava, 23-25 noiembrie 2022

În perioada 23 – 25 noiembrie 2022, Muzeul Național al Bucovinei şi Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava au organizat la Muzeul de Istorie și Laboratorul Zonal de Restaurare, Simpozionul Bucovina File de Istorie, ediţia a XXIV-a.
Pe cele 3 secţiuni, arheologie, istorie modernă şi contemporană, conservare şi restaurare, au participat un număr de aproxiativ 60 de specialişi din ţară şi Republica Moldova.
În cadrul simpozionului a fost prezentată și expoziția de postere Conservare și restaurare Retrospective XI şi a putut fi vizitată şi expoziţia “Carol al II-lea al României un rege controversat”, în cadrul căreia au fost expuse piese deosebite din colecţiile cu Regele Carol al II-lea, aflate în patrimoniul Muzeului Naţional Peleş.
Ca de obicei, a primat bucuria reîntâlnirii cu colegii din alte instituţii similare care ne-au împărtăşit din activităţile sau munca de cercetare pe care le desfăşoară.
Evident, din programul meu personal, nu puteau lipsi câteva ' vizite scurte şi "obligatorii" la Universitatea “Ştefan cel Mare” (acolo unde am fost studentă, am petrecut ani frumoşi, am avut onoarea de a avea profesori minunaţi şi am legat prietenii frumoase), la Cetatea de Scaun a Sucevei, la Hanul Domnesc la Măriuţa şi la Biblioteca Bucovinei "I. G. Sbiera", la Irina. :)
Mulţumim pentru invitaţie şi ospitalitate domnului director Emil Ursu, dnei Cristina Slavic Pinzaru şi tuturor colegilor de la Muzeul Naţional al Bucovinei.












marți, 22 noiembrie 2022

IUBIREA - recita Marcel Iures


„Când mamele sunt însărcinate, celulele bebelușului migrează în sângele lor și apoi se învârt înapoi în bebeluș, se numește „microchimerism fetal-maternal”. ⁠ ⁠
Timp de 41 de săptămâni, celulele circulă și se îmbină intr-un circuit permanent, iar după nașterea bebelușului, multe dintre aceste celule rămân în corpul mamei, lăsând o amprentă permanentă în țesuturile, oasele, creierul și pielea mamelor, rămând acolo timp de un deceniu. Fiecare copil pe care îl are o mamă după aceea, va lăsa o amprentă similară in corpul ei.
Chiar dacă o sarcină nu ajunge la termen complet sau dacă faci avort, aceste celule tot migrează în sânge.
Cercetările au arătat că dacă inima unei mame este rănită, celulele fetale se vor grăbi la locul rănirii și se vor transforma în diferite tipuri de celule specializate în repararea inimii.
Bebelușul ajută la repararea mamei, în timp ce mama construiește copilul.
Cât de tare e asta?
Acesta este adesea motivul pentru care anumite boli dispar în timp ce femeile sunt însărcinate.
Este incredibil cum corpurile mamelor protejează copilul cu orice preț, iar bebelușul protejează și reconstruiește mama înapoi - astfel încât bebelușul să se dezvolte în siguranță și să supraviețuiască.
Gândește-te o clipă la poftele nebune. Ce a fost mama deficitară de i-a făcut bebelușul să poftească?
Studiile au arătat, de asemenea, celule de la un făt în creierul unei mame la 18 ani după ce a născut. Cât de uimitor este asta? ”
Dacă ești mamă știi cum îți poți simți intuitiv copilul chiar și atunci când nu este acolo... Ei bine, acum există dovada științifică că mămicile le poartă ani și ani chiar și după ce le-au născut.
Mi se pare atât de frumos.''

Cat de uimitoare si magnifica este creatia lui Dumnezeu! 

preluat de la Heart Prints


luni, 21 noiembrie 2022

Haiku cu tema lebădă

Menţiune la Concursul Național de Haiku Dumitru Radu, ediția a IV-a, 2022

Tema concursului - lebădă


alai funerar-

pe lacul plin cu nuferi

lebăda  neagră


Lauren Daigle - You Say (Official Music Video)

Rugăciune căre Sfântul Mina

O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu galbeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 


duminică, 20 noiembrie 2022

Via Monica Barboiu

"Dacă nu există chinuri inumane, nu există Viață, dacă nu treci prin ele și să le învingi, nu evoluezi in specia numită rasa umană.
PS: cu respect pt Nicolae Steinhardt, mi-am adus aminte in această perioadă de biografia acestui mare om și cum a scris Jurnalul fericirii in special, pt că îl scria în timp ce era torturat în închisoare, pe lângă celelalte cărți, ale lui și ale altor mari scriitori și cât îmi doresc să-mi pot reveni să citesc și recitesc cărți noi și vechi, de literatură și de știință și de orice fel. Trăiască cărțile, cu riscul oricărei cacofonii, trăiască matematica, pt că ele îți pun pe hardul creierului informații și-l modelează și-l dezvoltă și numai puterea creierului te salvează în anumite momente ale vieții și te fac Om. Nu trebuie sa te lași omorât ca Gregor Samsa, chiar dacă viața te metamorfozează într-un gândac, la propriu sau la figurat, trebuie să lupți, sa fii autentic și Nothing else matters."


Rihanna - Lift Me Up (Wakanda Forever Lyric Video)

sâmbătă, 19 noiembrie 2022



Ilustraţie inclusă în volumul de poezie "Adevărata fericire/True happiness", Bacău, 2010

Casa BĂBUŞANU
Grafica: Constantin Chirilă-Băbuşa
Lucrarea provine din partea ilustrativă a volumului de debut în ediţie bilingvă "Adevărata fericire/True happiness", autor Mihaela Băbuşanu, traducerea Irene Stanciu Cojocaru, an apariţie 2010