Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

joi, 30 iulie 2015

How Long Will I Love You?

"Când iubești un om n-ai cum să-l înlocuiești, n-ai cum să-l uiți într-o lună, două trei. Dacă ai ținut cu adevărat la el, ai să te oprești și cu siguranță vei lua o pauză.
Doare să vezi că cineva te-a înlocuit și că … astăzi a început un nou drum iar tu privești cum își etalează fericirea. Eu astăzi mă vindec, mâine mă voi întoarce mai puternică, mai fericită. Și dacă am să mă îndrăgostesc, n-am să o fac pentru a te uita, n-am să te înlocuiesc cu nimeni pentru că fiecare om lasă un semn în sufletul meu.
În cât timp uiți ce ai iubit? Ciudat, uităm mai greu momentele grele, parcă păstrăm cicatrici pe care n-am vrea să le vindecăm, n-am vrea să le atingem pentru că acele secrete ne țin legați de oameni de care ne-am despărțit sau cu care n-am ținut legătura. Refuzăm momentele frumoase pentru că astăzi acestea pentru noi sunt amintiri, pentru omul pe care l-am iubit sunt simple momente: EL este prea ocupat cu un nou început, prea preocupat cu bucuria altei femei, prea ascuns în inima femeii lăsate în urmă.
 Dacă ai rănit o femeie, dacă i-ai atins mândria, dacă ai înlocuit-o într-un timp prea scurt, nu te va judeca dar va considera gestul tău ca lipsă de respect". (http://eusuntfemeie.com)


Mulţumesc Jeniţa Naidin-Dodiţă!

 Mulţumesc scriitoarei Jeniţa Naidin-Dodiţă (născută tot în Băbuşa), pentru mesaje,recenzii, promovare şi reamintire.
O asigur de toată simpatia şi respectul meu, izvorâte din adâncul unei inimii care bate cu aceiaşi tărie ca şi a clopotului din clopotniţa bisericii "Sfântul Dumitru" din Băbuşa (găsit într-un râu cum spune legenda), în urmă cu 265 de ani.

Oricum, asemenea surpize şi coincidenţe fericite (mai întâi dl Galben, acum dna Dodiţă, fără nici o legătură între domniile lor) nu fac decât să-mi intensifice eforturile, decizia şi intenţia de editare a următorului meu volum de poezii.Vă mulţumesc!
http://jenita.ro/mihaela-babusanu-amalanci-adevarata-fericire

Mihaela Băbuşanu  – ADEVĂRATA FERICIRE

Fiecare dintre noi,cei care suntem onoraţi să avem cărţi primite cu dedicaţii şi despre care dorim şi vrem să scriem câteva cuvinte,ne îngrijorăm când numărul lor ocupă un raft de bibliotecă, mai ales când avem o vârstă…
Cu gândul să mai mut din ele, pe alt raft, adică, lângă cele despre care am scris deja  -  acolo unde sunt sute  de cărţi, (primite, dar mai ales cumpărate în ultimii 40 de ani de viaţă)   -  am ales astăzi, unul din cele mai vechi asemenea daruri,cartea profesoarei Mihaela Băbuşanu , din Bacău:
„Adevărata fericire-True happiness”,
primită cu o generoasă decicaţie în  data de 26 octombrie 2011!
Şi,  încă de atunci am citit-o, am apreciat-o, am scris notiţe pe marginea ei.
Acum a venit momentul  acestei minuni de carte să public câteva cuvinte despre ea, despre autoare, despre BĂBUŞA.Volumul are o clarificatoare Prefaţă scrisă de bistriţeanca Melania Cuc, Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Începutul volumului:
„Adevătata fericire
Nostalgia
îmi poartă inima
 peste dealuri,
până la Băbuşa,
adunând de pe uliţi,
din păduri şi de pe prisma casei
 fericirea inimii: 
mama, tata, fraţii şi… jarul.”
Iubesc întâmplările care au urmări cu semnificaţie, cu anume simbolistică arătată nouă de Univers.
Şi…,  poate de aceea nu am scris despre aceste poezii prezentate în română şi engleză, fiindcă, între timp, chiar în toamna trecută am fost pe prispa  casei părinteşti a Mihaelei Băbuşanu  şi am vorbit cu mama ei, ce trăieşte în Băbuşa, satul meu natal, dar şi al  autoarei.
Pe tatăl ei, care,  între timp, de când poeta îl amintea în poezia de mai sus, Plecase…, nu l-am cunoscut,  am întâlnit-o doar pe aceea care i-a dat viaţă.
Zilele trecute, şi eu, cu dor de Băbuşa, am scris forme-gânduri venite în sufletul  şi mintea mea.
http://jenita.ro/satul-babusa-scoala-un-mic-muzeu-biserica
Iar azi, îngerul mi-a purtat mâna printre multe cărţi, spre această bijuterie scrisă de o băbuşancă…
Iată câteva cuvinte din Prefaţă, despre poeziile ei, scrise de o  importantă scriitoare contemporană cu noi:  Melania Cuc:
„Mihaela Băbuşanu Amalanci scrie din dragoste, dintr-o iubire care are darul să prefacă fiecare imagine din lumea sa interioară, în vers. Stilul are prestanţă, indiferenţă la moda prezentului, şi chiar la clasicismul care, la unii dintre autorii contingentului ei, încă i se mai oferă tribute prin formă şi conţinut. Nimic din mimetismul prezentului literar, care se «poartă», pe paginile electronice şi prin revistele clasice, nu veţi găsi în poemele Mihaelei.”
Vă invit cu dragoste să mai citim o poezie a Mihaelei Băbuşanu:
Noi doi
Bacăul în doi
sub ploaie de plumb
singuri, vizaţi şi expuşi;
dacă nici ploaia nu ne-a răpus
de ce să nu ieşim în faţă
acum că tot a rărăsit soarele?”.
Minunată introspecţie realizează  autoarea în poemul: „Frică” Întreaga operă merită citită şi analizată, dragi cititori.
La finalul unei dedicaţii ample, citim ce e scris: „in memoriam naşului meu: înv. Radu Dăscălescu”.
Este vorba de minunatul Om care mi-a fost şi mie învăţător în anii 1959-1962, iar acum se odihneşte în cimitirul de la Biserica Băbuşa.
Mă întristez foarte rar că nu am bani, dar astă toamnă m-am necăjit căutând mormântul dascălului să pun lumină. Nu avea nici o cruce simplă cum au părinţii mei!
Mă gândesc să vorbesc cu oficialităţile pentru  a se realiza o cruce care să marcheze mormântul învăţătorului care a luminat un sat întreg şi nu are moştenitori. Comunitatea îi datorează asta.
Cu două licenţe în domeniu Muzeologiei şi Istoriei, autoarea lucrează ca şi Conservator bunuri culturale în cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.
Este membră a cenaclului „Octavian Voicu” Bacău din anul 2007.
  I don't know if you remember and if it's worth it.... ?
The thing is that i'm not one of those who can easily hide how wonderful life was when you were in my world
"O femeie, daca-si da osteneala, poate pastra un barbat, cu o conditie: sa-l iubeasca. Numai dragostea poate inventa mijloace de convingere. Dragostea sau santajul". – Ileana Vulpescu  Let's see.... :)




joi, 23 iulie 2015

Summertime sadness

În dragoste, cele mai grele expresii nu sunt “te urăsc” sau “nu vreau să te mai văd”, ci “noi trebuie să vorbim” sau “noi putem rămâne prieteni”. Pentru că după ele nu urmează nici discuție, nici prietenie. 


luni, 20 iulie 2015

Fericirea sub „masca durerii impuse by Cornel Galben

 O surpriză deosebit de plăcută a fost să găsesc în paginile revistei trimestriale “Meridianul Cultural Românesc”, An I, Nr. 2, aprilie ‐ mai ‐ iunie  2015, pag 88, prezentarea cărticelei mele de poezie de debut “Adevărata fericire/True happiness” apărută în 2010, prezentare realizată de dl Galben Cornel Simion​, care mă onorează dar, mai ales, mă obligă. Sper ca poeziile întrunite în  următorul volum,  încă în lucru şi în curs de apariţie, să se afle valoric,  “peste".
Vă mulţumesc!

                                           Fericirea sub „masca durerii impuse 


   *** Remarcată la Concursul de Creație „Poezia tinereții” (Iași, 2005), Mihaela Băbușanu debutează editorial un lustru mai târziu, când a propus cititorilor un prim grupaj de micropoeme, selectate sub genericul “Adevărata fericire / True happiness” (Editura Pro Plumb, Bacău, 2010).
  Prefațat entuziast de criticul literar Melania Cuc, o fină degustătoare de poezie, volumul se deschide cu o mărturisire nostalgică, în jurul căreia va țese o întreagă poveste a iubirilor trecute, prezente și viitoare: Nostalgia / îmi poartă inima / peste dealuri, / până la Băbuşa, / adunând de pe uliţi, / din păduri / şi de pe prispa casei / fericirea inimii: / mama, tata, fraţii şi... jarul. (Adevărata fericire).
   Și dacă cei invocați, cărora li se adaugă nepoții și nașul înșirați în dedicație, nu mai apar decât ca o sugestie subliminară, jarul ridică temperatura și tensiunea fiecărui vers, întrucât poeta - copilă în „perioada timpurie”, oglindă apoi, în care nu se mai vede „trădarea spoită” a bărbatului ce-i furase inima, dar se privește retrospectiv -, e o iremediabilă îndrăgostită, dominată încă de „mugurii pasiunii” și bântuită de durerea acelei „iubiri precare”.
   Trădat mișelește, pus în situația de a alege, sufletul său reacționează „copilărește, la mârșăviile mature” care-i „încarcă tonusul / în fiecare zi” și, pentru că nu poate intra în comuniune cu „semenii, timpul și satul”, vrea să-și închidă „tranșant / adevăratele trăiri telurice / în caseta de bijuterii cu care / a(m) rupt gura târgului”, dar și să „reziste până la capăt” în această luptă cel mai adesea inegală.
  Coborâtă din „trenul pasiunii” pentru a-și căuta „silueta rătăcită dincolo de trecut”, poeta retrăiește din plin „amare(le) precedente” și ne antrenează într-un carusel al amintirilor și al întrebărilor, obligându-ne într-un fel aparte să asistăm la „trecerea clipei” și la descoperirea, în paralel, atât a celui încurcat prin „labirinte străine”, cât și a „omului din vis”, capabil să izgonească „hotărât / realitățile de coșmar” trăite.
  Observând-o, vedem cum disperarea aleargă „despuiată / prin amintirile” sale, cum cuvintele „rănite permanent” curg ca „mierea dintr-un vas absent” și cum sub chipul fericirii se ascunde, în fapt, cu totul și cu totul altceva: Sub masca durerii impuse / E fericirea din ajun netrăită / E sărutul tău fără răspuns / E vibraţie fără contopire / E dragostea ta cu inel / E cerere fără răspuns / E plânsul meu fără lacrimi. (Nu a fost să fie).
  Aflată parcă într-un „prelung preludiu / Al caznelor umane / Prin care Providența” o pune la încercare, Mihaela Băbușanu își găsește în cele din urmă iubirea adevărată, care „curge acum la discreție”, așa că trece la arhivarea stărilor precedente, fostul rămânând doar un „teanc înalt / de amintiri”, în timp ce ființa care a știut să o înțeleagă și să o accepte, e bărbatul ce adună în el totul: „trăirile și speranțele” sale pe „termen lung”.
   Dincolo de această dependență parțială de o „iubire congelată”, poeta se mișcă lejer, impunându-și pas cu pas stilul original, detașat de curentele moderniste și de teribilismele douămiiste, caracterizat de o rostire directă, clară, nu de puține ori autoironică, de o bucurie lăuntrică pe cât de firească, pe atât de expresivă, ce transformă fiecare text poetic într-o „horbotă lucrată în porțelan de Mainssen”, după cum remarcă Melania Cuc.
   Capacitatea de sinteză e dată și de scurtimea poeziilor, multe dintre ele catrene cu tentă de haiku, precum cele intitulate „Destin” (Biciuită de dispreţ / mă-nghite sufletul nopţii - / lumina din fereastră / se stinge cu flamă.), „Tipografie” (Albastru Rothmans, / Roşu Cola, / Galbenă de Odobeşti / Negru de supărare.), „Secretul gustului” (Amar de piperată / şi sărat de dulce; / iubirea-ţi condimentată / mi-a bulversat gustul.), „Ceva vechi” (Stejarul de la poartă / cutia muzicală / a amintirilor mele / de acasă.), „Stare de conservare” (Eu eram copilă / tu erai bărbat / eu eram perioada timpurie / tu erai patina nobilă.) și exemplele ar putea continua.
   Transpuse în limba engleză de prof.ing. Irene Stanciu (Toronto, Canada), micropoemele nu beneficiază, din păcate, de o ilustrație pe măsură, doar desenele graficianului Constantin Chirilă(unchiul autoarei) se apropie de mesajul textului, celelalte fiind nefolositoare ansamblului.
   Să sperăm că această etapă „învolburată și neagră” va rămâne doar un „punct rătăcit în zi de iarnă” și că liniștea regăsită (E-atâta linişte / în sufletul meu // că poţi auzi / iubirea / cum se tânguie // şi urcă / pe brânci / spre tine.) se va transforma în noi poeme, generatoare de poezie adevărată, pe măsura talentului incontestabil al celei ce, iată, intră în „poll-position” pe marea poartă a literaturii contemporane.

                                                                                                                       Cornel Galben

You found me dressed in black...




este şi asta o soluţie.. ;)



Delia - Da, mama (by Carla's Dreams) Official Video


joi, 16 iulie 2015

marți, 14 iulie 2015

“Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii". (F. Scott Fitzgerald în Marele Gatsby).


Topul celor mai bune licee din România
La Bacău Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu”, în timp ce la VASLUI rămâne Liceul „Mihail Kogălniceanu“ (LMK) unde şi eu am avut onoarea şi bucuria de a fi fost elevă.Înfiinţat în anul 1890, graţie unei iniţiative unui grup de vasluieni, în frunte cu prefectul din acea vreme, D.S. Donici. Timp de 25 de ani, unitatea şcoalră a funcţionat ca gimnaziu, purtând numele renumitului politician Mihail Kogălniceanu, ca un omagiu adus acestuia.Această şcoală a început cu 60 de levi şi doi profesori, în timpul comunismului înscriindu-se în lista unităţilor reprezentative a judeţului Vaslui. Din punct de vedere al actului de instrucţie, acest liceu progresează extrem de rapid. Între anii 1928 şi 1929 autorităţile locale construiesc aripa dreaptă a liceului, un corp cu cu două etaje. În 1962 se dă în folosinţă un nou local, iar în 1993 este dat în folosinţă un corp anexă, lângă noua clădire, cu 8 săli de clasă, un amfiteatru cu o capacitate de 200 de locuri şi o sală de lectură. LMK-ul a dat României mari personalităţi, de la academicienii Grigore Moisil, Viorel Barbu, Constantin Motaş, George Mironescu sau Constantin Moisil, la actori precum Ştefan Ciubotăraşu sau Constantin Tănase.

luni, 13 iulie 2015

Waiting For Love...

Waiting for love...
For Liliana and Tchica.
Also for Cristina and Hook, Mariea and Lisa, Paula and Boris
I love you girls! 
and you boys too ;)




duminică, 5 iulie 2015

Remembering.... naughty boy ...



http://www.bzi.ro/exclusiv-doi-profesori-au-fost-capabili-de-asa-ceva-studentii-au-renuntat-la-tot-pentru-ei-galerie-foto-video-507182

EXCLUSIV! Doi profesori au fost capabili de asa ceva. Studentii au renuntat la tot pentru ei - GALERIE FOTO, VIDEO

• Pentru acesti profesori totul a luat o intorsatura extrem de frumoasa! • Studentii au acceptat sa-i urmeze pana la capat • La doar cativa kilometri de orasul Iasi, zi de zi, acestia sunt implicati in activitati presarate cu secvente si momente pe care cei mai multi nu le vor trai vreodata in viata • Doar pe www.bzi.ro puteti urmari un material complet referitor la intreaga poveste 

Cand unii profesori din tara se bucura de concedii in diferite locatii, fie din tara sau de peste hotare, doi dintre ei au decis sa faca cu totul si cu totul altceva! Concret, conf. univ. dr. Dumitru Boghian de la Universitatea Stefan cel Mare din Suceava - valoros arheolog al tarii - alaturi de Sergiu Eneacadru didactic la disciplina Istorie in orasul Targu Frumos, incearca sa salveze secvente extrem de importante din trecutul Moldovei. Totul cu sprijinul catorva studenti inimosi care au decis sa-i urmeze pana la capat in toata aceasta aventura aparte.

Citeste si: EXCLUSIV! Scene cutremuratoare in curtea Mitropoliei! Totul a avut loc in timp ce oamenii se rugau - GALERIE FOTO, VIDEO 



Pe urmele stramosilor neamului romanesc 

De cateva zile, chiar daca vremea este extrem de schimbatoare si atinge temperaturi desprinse din zonele tropicale, Boghian si Enea au redeschis unul dintre cele mai vechi santiere arheologice din tara noastra situat in localitatea ieseana Costesti (situata la aproximativ 50 kilometri de orasul Iasi). "Avand in vedere faptul ca, anul trecut, nu am epuizat sapatura de la Costesti, si anul acesta trebuie sa o continuam pentru a face documentatia completa legata de acest sit. Vorbim de o locatie care este datata acum 4.400 de ani inainte de Hristos, loc in care a fost un habitat compact locuit de comunitatile cucuteniene pentru aproximativ o suta ani... Alaturi de noi sunt si tineri studenti care vin cu multa placere pe acest santier arheologic chiar daca este o munca extrem de grea, dar ei sunt atrasi de ea. As vrea sa spun ca locuirea in aceasta zona a continuat sa fie locuita, undeva inclusiv in secolele VIII - X dupa Hristos. De asemenea, pentru perioada medievala, importanta este necropola in care am gasit 35 de morminte, iar anul acesta am mai gasit inca doua", a sintetizat arheologul Boghian.

Citeste si: Descoperire senzationala, din satelit, la Iasi - FOTO, VIDEO



Dovezi unice despre trecutul civilizatiilor autohtone 

De reamintit ca inca din anul 2012 au reluat cercetarile in acest loc. "Situl Costesti - Cier este cunoscut inca din perioada interbelica. El este cunoscut prin cercetarile lui Vasile Ciurea, a preotului arheolog Constantin Matase, a Ecaterinei Vulpe si a Milutei Marin. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, el se ruineaza iar. Acum, nu a mai ramas decat o treime din suprafata lui de altadata. Este o asezare foarte densa in ceea ce priveste locuirea, iar aceasta are peste 1.20 metri grosime de locuire Cucuteni A3, in start fiind Cucuteni AB2 si B1. Vorbim de un sit extraordinar de bogat si cu o personalitate deosebita pentru ca toate materialele gasite aici au, sa spunem, individualitatea lor. Fireste, cercetareanoastra chiar daca se desfasoara cu posibilitati modeste s-a bucurat de sprijinul autoritatilor locale. Este clar ca aici a existat si un important centru mestesugaresc pe ceramica care a fost difuzat intr-un areal foarte larg. Spun asta in baza a ceea ce am descoperit noi aici! Practic noi, acum, incercam sa recuperam datele existente, sa le dam o coerenta pentru a intelege locuirea de aici. Facem asta pentru a-l redescoperi si a face un fel de restitutio deoarece e pacat ca atatea materiale sa fie raspandite in diferite colectii, unele dintre ele nici nu au fost publicate... Totusi, suntem bucurosi ca a aparut o lucrare la Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza in legatura cu cercetarile noastre de aici", mai mentioneaza profesorul.

Citeste si: Au iesit la suprafata secretele ascunse de Mitropolia Moldovei si Bucovinei - GALERIE FOTO EXCLUSIVA



La un pas de disparitie totala 

Chiar daca vorbim de aspecte istorice deosebite ale comunitatilor care au locuit acum cateva milenii in acest spatiu, totul risca sa dispara pentru totdeauna. Situat pe un deal de cativa zeci de metri, acesta este sub efectul de coroziune a raului Bahluiet, aflat in imediata apropiere. "Vorbim de lucruri extrem de importante care vor aduce, prin interpretare, noi lumini asupra culturii Cucuteni sau a culturilor post-cucuteniene, respectiv a evolutiei satelor medievale din Moldova, inclusiv prin materialele osteologice pe care le-am gasit. Acest sit ar putea fi conservat deoarece reprezenta o atractie turistica extrem de valoroasa. E nevoie de masuri urgente pentru stoparea eroziunii naturale a sitului prin solutiile tehnice si tehnologice care stau la indemana profesionistilor. Putem gasi solutiile, si financiare, pentru a face o centura de piatra, langa asezare, pentru a opri distrugerea aceasta. Estimez ca, daca nu se face nimic rapid si nu se va lua nicio masura, in urmatorii 20 - 25 de ani vom vorbi la timpul trecut si despre acest sit arheologic... Este pacat ca inca o asezare se pierde si o parte din trecutul nostru, adica niste file din istoria noastra sunt arse si date pe foc, asta ca sa nu spun ca vor fi date in uitate", atrage atentia reputatul istoric. Totusi, cei doi profesori coordonatori ai santierului de la Costesti au tinut sa multumeasca autoritatilor locale pentru sprijinul acordat. "Multumirile noastre merg catreElena Malanca, directorul Scolii Gimnaziale nr. 1 din comuna Costesti, viceprimarului Ion Alexa Anghelus din orasul Targu Frumos, cat si viceprimarului din Costesti, Stelica Palade", a tinut sa precizeze Sergiu Enea.

Citeste si: Scene incredibile langa Iasi! Este greu de crezut ca oamenii ar fi capabili de asa ceva - FOTO, VIDEO


Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM