“Neiubirile
nu te lasă cu sufletul gol, dar ți-l amețesc. După neiubiri nu zaci, dar începi
să alergi, să cauți, să te zbați. Reacția adversă cea mai periculoasă – pofta
nebună de iubire. Pentru că după fiecare prăjitură fadă, ți se face și mai
poftă de prăjitura aia demențial de gustoasă.
Știi că iubirea-i neiubire când i se stinge sclipirea din ochi, când îți trece dorul, când se termină vorbele. Când nu ți se mai împiedică de gânduri de cinci ori pe secundă. Când nu-ți mai spune numele la fel. Când îți mor fluturii din stomac după primele două săptămâni. Știi. Simți.
Și neiubirile sunt povești. Sunt priviri în ochi, mângâieri, promisiuni, gânduri nespuse, nopți nedormite, orașe văzute împreună, îmbrățișări, plimbări noaptea pe străzi pustii, discuții lungi, planuri făcute pentru doi, doruri, filme nevăzute până la final, weekenduri așteptate.
Chiar dacă nu a fost el bărbatul vieții tale, nu-i uita dragul din privire. Nu-i uita cuvintele alea bune și toate mângâierile. Nu uita să-i trimiți un gând bun când treci printr-un loc al vostru. Sau de ziua lui, chiar dacă viața v-a despărțit de tot.
Și iartă-l. Iartă-l dacă a dispărut într-o zi fără să aibă curaj să-ți spună, dacă te-a mințit sau dacă n-a știut să te iubească. Iartă-l dacă ai crezut că el e și n-a fost.Și neiubirile sunt povești, poate mai scurte și nu la fel de bine scrise că iubirile, dar tot povești. Tot din noi”.
Știi că iubirea-i neiubire când i se stinge sclipirea din ochi, când îți trece dorul, când se termină vorbele. Când nu ți se mai împiedică de gânduri de cinci ori pe secundă. Când nu-ți mai spune numele la fel. Când îți mor fluturii din stomac după primele două săptămâni. Știi. Simți.
Și neiubirile sunt povești. Sunt priviri în ochi, mângâieri, promisiuni, gânduri nespuse, nopți nedormite, orașe văzute împreună, îmbrățișări, plimbări noaptea pe străzi pustii, discuții lungi, planuri făcute pentru doi, doruri, filme nevăzute până la final, weekenduri așteptate.
Chiar dacă nu a fost el bărbatul vieții tale, nu-i uita dragul din privire. Nu-i uita cuvintele alea bune și toate mângâierile. Nu uita să-i trimiți un gând bun când treci printr-un loc al vostru. Sau de ziua lui, chiar dacă viața v-a despărțit de tot.
Și iartă-l. Iartă-l dacă a dispărut într-o zi fără să aibă curaj să-ți spună, dacă te-a mințit sau dacă n-a știut să te iubească. Iartă-l dacă ai crezut că el e și n-a fost.Și neiubirile sunt povești, poate mai scurte și nu la fel de bine scrise că iubirile, dar tot povești. Tot din noi”.
(Daniela
Habără -Și neiubirile sunt povești)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu