Vreme pentru poezie.... Pentru cei care urmăresc cu sufletul la gură serialul turcesc Suleyman Magnificul,iată poezia scrisă chiar de Sultan pentru Hurrem(Roxelana)/ A poem written by Magnificent Suleiman to Hurrem Sultan(Roxelana). ““Iubi ta mea, luna mea strălucitoare, Cel mai bun prieten al meu, cea mai frumoasă dintre sultane. Motivul vieţii mele, Paradisul, vinul meu… Primăvară, veselia mea, sensul zilelor mele, zâmbetul meu, trandafir… Izvorul fericirii, gustul băuturii mele, lumină strălucitoare, Portocaliu, rodie, lumina nopţilor şi a camerei mele, Zahărul, comoara mea, neatinsă de nimeni pe lume… Sfânta mea, Sultana Egiptului din sufletul meu, sensul existenţei mele, Mai preţioasă decât Istanbul, Karaman, Rum şi Anatolia; Bagdadul meu… Cea cu părul frumos, sprâncene arcuite, iubita mea care stârneşte certuri Doar cu strălucirea ochilor, sunt bolnav ! Dacă voi muri, păcatul va fi al tău, Fiindcă mi-ai intrat în sânge ca un calvar, Ajută-mă, iubita mea care nu eşti musulmană ...
Privind la universul nostru "strâmt si rece", nu pot sa nu mă gândesc ca doar pentru noi ar putea conta reflexia stângace a "oglinzilor" ce ne-înconjoară. Sunt doar trucajele măștilor fetei, in dorința singurateca de a fi iubit si înțeles intr-o profunzime ascunsa de teama rănilor atroce de care este in stare ființa umana dezumanizata. Din pricina asta, tăcerea poate fi un lucru bun, pentru ca nu interferează cu singurătatea creatorului, lăsându-i libertatea de exprimare, precum un liber arbitru al propriei creații.
RăspundețiȘtergere