💞 M&M

"Să faci dragoste cu o femeie și să dormi cu ea în același pat- iată două pasiuni nu numai diferite, ci aproape contradictorii. Dragostea nu se manifestă prin dorința de a face dragoste (această dorință se aplică la un număr nesfârșit de femei), ci prin dorința somnului în doi (dorința se referă la o singură femeie". (Milan Kundera)

"Se pare că există în creier o zonă anume, cu totul aparte, ce ar putea fi denumită memoria poetică, și care înregistrează tot ceea ce ne-a încântat, ne-a emoționat,  tot ceea ce conferă frumusețe vieții noastre". (Milan Kundera)

Bogdan Mihai Simion

Nicos, Giorgos Stavrianos - Secret Love (Official VideoClip)

Să nu uităm!

91 de ani de la naşterea lui IULIAN ANTONESCU (n. la 26 iulie 1932 la Piatra Neamţ), ctitor al muzeului nostru, celui care îi datorăm cu toţii, neuitarea.
Recent, mai exact la sfârşitul săptămânii trecute, o slujbă de pomenire a lui Iulian Antonescu a avut loc la Biserica Kretzulescu din capitală, sub îngrijirea doamnei Eugenia Antonescu.
Muzeologia băcăuană debutează în anul 1957, când se înfiinţează primul muzeu regional, director fiind numit Iulian Antonescu, absolvent al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, promoţia 1956.
Cu toate greutăţile întâmpinate la început de drum, datorită tenacităţii sale extraordinare, a priceperii, a OMENIEI, a disponibilităţii şi puterii de convingere, a pus bazele unui patrimoniu (prin demararea unor ample campanii de cercetare), apoi a făcut rost de un spaţiu adecvat şi a adus personal de specialitate.
."Pentru Iulian Antonescu, importantă era şi partea ascunsă a muzeelor, oamenii şi obiectele adăpostite în depozitele pe care a încercat să le pună în valoare şi să le dea aura ce li se cuvine." (Domniţa Hordilă)
Un exemplu demn de urmat pentru cei de astăzi!!!
Rolul cel mai important în perpetuarea memoriei lui Iulian Antonescu l-a avut şi îl are Fundaţia Cultural-Ştiinţifică ce-i poartă numele, înfiinţată la 21 martie 2000. Preşedinte de onoare al acesteia este dna Eugenia Antonescu (soţia lui Iulian Antonescu) iar preşedinte executiv – Vilică Munteanu (primul preşedinte executiv fiind prof. dr. Ioan Mitrea). La iniţiativa fundaţiei menţionate, Consiliul Local al Municipiului Bacău, în mai 2002, i-a acordat post-mortem, titlul de "Cetăţean de onoare al oraşului Bacău". O alee din zona centrală a oraşului a fost numită „Aleea Iulian Antonescu”, iar la sediul Complexului Muzeal Bacău, care-i poartă numele, există o expoziţie permanentă – „Sala memorială Iulian Antonescu”, cu obiecte si valori patrimoniale, donate de Eugenia Antonescu, soţia acestuia. Cel puţin pentru noi, cei care ne-am pus în slujba zeiţei Clio şi lucrăm într-un muzeu, în Bacău, – şi asta datorită lui Iulian Antonescu – numele lui nu este si nu va fi uitat.
„El rămâne un brav înaintemergător, un model și îndemn pentru cei de azi și cei ce vor veni după noi. Datoria noastră este aceea de a nu-l uita, de a-i continua opera, legându-l astfel temeinic de actualitatea vie” (Ioan Mitrea).
"Iulian Antonescu.O viaţă dăruită istoriei şi muzeografiei."
https://www.youtube.com/watch?v=2IdUcyR-h0o

La mulţi ani, frăţiorul meu!

SOS PATRIMONIU

Ce mi-ar fi spus domnul AUREL MOLDOVEANU astăzi?

Pentru un om de muzeu, muzeograf, restaurator, conservator, nimic nu poate şi NU TREBUIE să fie mai important decât PATRIMONIUL MUZEAL!!! DE LUAT AMINTE!

Aurel Moldoveanu a fost un permanent luptător în slujba salvării si protejării patrimoniului muzeal. Un "..fondator de sistem - cel al conservării patrimoniului cultural - bucurându-se de un imens prestigiu profesional. În peste o jumătate de veac, Aurel Moldoveanu a dobândit aura unui magistru, iniţiind şi consolidând o şcoală naţională de conservare-restaurare de la care se revendică specialiştii din ţara noastră."( Ioan Opriş).

Generații de conservatori, restauratori, investigatori, muzeografi, îşi amintesc cu siguranţă cursurile de specializare din Dorobanţi, de severitatea justificată, de dedicaţia şi munca neobosită a domniei sale în vederea protejării patrimoniului muzeal. Neobosit, regreta că nu putut face şi mai mult de atât şi asta nu din cauza domniei sale, ci tot din cauza factorului uman.

"Regret că s-a ales praful de încercările mele de a pune patrimoniul naţional la adăpost de furia mediului, natural, deopotrivă de cel uman, mult mai vinovat de degradarea care are loc în prezent. Insidioasă, nimeni nu o poate zări, dar foarte reală. Când se vor sezisa şi cei care nu văd nimic, va fi prea târziu. Ei, ce mai contează că rămânem fără mărturiile trecutului nostru? Mai are ceva valoare azi? This is the question!" (Aurel Moldoveanu)

https://www.youtube.com/watch?v=2IdUcyR-h0o

Felicitări

, Catrinel!

Ps: Mihail-Dacian te recunoaşte în toate reclamele...la cea de la Teilor stă nemişcat

#famousniece

Casa Junimii, Iaşi, iunie 2023

Casa Junimii-împreună cu dl cercet. dr. Liviu Brătescu, senator, membru al Comisiei pentru cultură și media și al Comisiei pentru știință, inovare și tehnologie din Senatul României şi doamna Ioana Coşereanu, muzeograf, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Să nu uităm!

Jucăriile copilăriei de altădată

“Jucăriile copilăriei de altădată” expoziţia care a adus la muzeu foarte mulţi vizitatori de toate vârstele dar mai ales o extrem de bună receptivitate şi multă bucurie tuturor celor care ne-au trecut pragul.

Prin urmare şi mie, om de muzeu, absolvent şi de muzeologie şi organizator al acestei expoziţii alături de prietenii mei Cristian şi Mihaill Dumitru, mi-a adus confirmarea lucrului bine făcut şi receptat pe măsură. Asta înseamnă că ceea ce am învăţat de la extraordinarii profesori pe care i-am avut (Dumitru Boghian, Nicolae Ursulescu, Mihai Lazăr, Radu Florescu şi toţi ceilalţi) şi am şi pus în practică, a funcţionat. Este important ca muzeul să îşi cunoască publicul, să ştie ce nevoi, interese şi dorinţe are acesta şi să ţină seama de ele în proiectele sale, într-un cuvânt să îşi cunoască publicul. Iar când organizezi o expoziţie care este primită atât de bine înseamnă că ţi-ai atins pe deplin scopul.

Grigore Antipa spunea că muzeele trebuie să corespundă interesului publicului larg și capacităţii de înţelegere a acestuia. De asemenea, atrăgea atenţia şi asupra pieselor expuse, deoarece unele dintre colecţiile știinţifice nu pot fi înţelese de public, prin urmare expunerea lor și abordarea rigidă a expunerii este o “piedica serioasă” pentru vizitatori, pentru petrecere profitabilă a timpului în muzeu.Altfel spus, la amenajarea unui muzeu trebuie să se ţină cont de principii pedagogice.

În cadrul acestei expoziţii au fost expuse atunci, peste 500 de piese specific perioadei 1920-1990 din colecţia Asociaţiei Muzeul Jucăriilor Bucureşti, unele dintre ele cu o valoare deosebită.

Chiar dacă unii dintre vizitatorii care ne-au trecut atunci pragul erau trecuţi de multă vreme de vârsta copilăriei, nu au rămas indiferenţi văzând jucăriile expuse care le-au bucurat ochii şi inimile şi cu ajutorul cărora au retrăit pentru un timp, clipele minunate ale copilăriei.

Nu l-am uitat nici pe colegul Ovidiu Boldur care m-a ajutat la modul cât se poate de concret în acest demers, în toate etapele sale.Şi acum, mulţumiri fraţilor Cristian şi Mihail Dumitru fără de care această expoziţie nu ar fi putut avea loc.

Un proiect frumos care a dus şi la o prietenie frumoasă, de care sunt mândră.Mult succes în tot ceea ce faceţi, Cristian şi Mihail Dumitru!

Interesul, dragostea, respectul și bucuria vizitatorilor sunt reflectate și în zecile de mesaje pe care ni le-au lăsat în caietul de expoziţie. Unele dintre ele le le veţi regăsi aici. Sunt şi câteva imagini surprinse în timpul vernisajului.