Felicitări organizatorilor (Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” Ploieşti din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova ) şi succes participanţilor!
PERSONAL AND NON PERSONAL MATTERS -“LOVE ALL, TRUST A FEW, DO WRONG TO NONE" Evenimente culturale, poezie, memorialistică, personalităţi, istorie, memorii, emoții, povești, senryu, haiku, articole de presă, simpozioane, promovare culturală, muzee, semne şi însemne, zodiac, vernisaje, proiecte, reviste, gânduri, idei, muzică, stări, atitudini, impresii, parenting, amintiri, diverse - “PER ASPERA AD ASTRA"
marți, 31 octombrie 2023
Simpozionul Naţional "Timpul şi Omul", ediţia a a XXIII-a, 2-3 noiembrie 2023
Până la urmă cât de mult valorezi?Cât de mult contezi?
"Îmi pare rău că nu am rămas
împreună, mă gândesc adeseori cât de minunat ar fi fost, îmi pare rău că nu am
fost alături de tine, îmi pare rău că nu te-am sprijinit, îmi pare rău că nu
te-am ajutat, îmi pare rău că nu am fost alături de tine astăzi, ieri, atunci,
acum”.
„Ai fost cea mai importantă
persoană din viața mea!”
„Ești frumoasă, specială,
unică, mi-e dor de tine, vreau să fiu cu tine, nu te-am uitat”.
Sună frumos, poate chiar
foarte frumos, cel puţin din afară, ÎNSĂ, in realitate, lucrurile nu sunt la fel de minunate cum par a fi. Nu este ceea ce pare a fi, râmâne doar ceea ce este.
Dacă ești atât de specială,
minunată, extraordinară, de ce cei care au trecut prin viața ta nu s-au
străduit mai mult să rămână cu tine, lângă tine, împreună cu tine? Fie ei prieteni, iubit, cunoştinţe, colegi sau amici.
Să ii fi speriat atât de mult sinceritatea,
manifestarea fără cenzură a afecțiunii?
Să îi fi speriat normalitatea până la urmă? ? Dacă tu ești genul de persoană care
oferă în mod necondiționat diferite mijloace de a face mai frumoasă sau poate
chiar mai bună viața celor din jurul
său, atunci unde este problema? Știu,
când faci un bine, nu trebuie să aștepți nimic la schimb…Totuși, ție ce anume
îți oferi?
Oare oamenilor nu le plac
decât acei oameni care îi fac să sufere, să lupte mult pentru ei, cei care nu
cedează nicicum, care creează probleme, oameni care nu sunt sinceri in
manifestări, oameni care nu se iubesc decât pe ei? oameni care nu iubesc cu
adevărat ci iubesc doar oportunitățile, beneficiile pe care le generează
relaționarea cu anumiți oameni.
Sau poate că până la urmă nu
ai contat chiar atât de mult pe cât spun?
Nu este așa că te gândești
să spui stop, să începi să pui condiții, să împrumuți din manifestările altor
persoane, de neadmirat din punctul tău onest de vedere, dar totuși
care, nu se știe cum, de succes inclusiv în dragoste, în prietenie sau
mai ales în profesie?
Oare până la urmă oamenilor
nu le plac semenii loc cinstiți, corecți care se implică și se dăruiesc cu tot
sufletul? Ne plac doar cei care creează probleme, care sunt greu de abordat,
care pun preț pe bani mai degrabă decât pe oameni, care ne mint frumos, cei
care ne manipulează, ne seduc și apoi abandonează?
Dacă nu, atunci care sau unde este problema? Vorba cântecului „Ce are ea?” De ce nu își fac suficient timp pentru tine? De ce nu te caută ei înainte de a-i căuta de fiecare dată doar tu, fie şi pentru o vorbă bună sau măcar un salut?Oare bunătatea vindecătoare nu este suficientă?nu este cea mai importantă?
Dacă pur și simplu ai obosit să tot auzi aceleași texte și scuze, chiar din partea unor oameni care pentru tine contează enorm (rămâne de văzut în schimb cât de mult contezi tu pentru ei), cred că este timpul pentru un RESTART. Pănă la urmă, ca în orice, şi aici este nevoie de curaj şi mai ales de încredere în tine, în ciuda unei aparenţe poate fragile. Până la urmă nu ai nimic de pierdut. Sau da?
Impresii...
Complexul muzeal are în componență: Muzeul de artă, Casa Memorială GEORGE BACOVIA, Casa Memorială NICU ENEA şi Galeriile Alfa. Secția de artă a muzeului găzduiește lucrările unor pictori celebri - Theodor Aman, Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Theodor Pallady, Ion Luchian și mulți alții. Muzeul mai are o Secție de arheologie-istorie și Secția de etnografie.
Sala in care au avut loc conferințele anunțate în programul Festivalului este una încărcată de o energie cu totul specială. Aici, se afla diferite obiecte, donate de Eugenia Antonescu, soția lui Iulian Antonescu, cel care a pus bazele acestui muzeu. Să trecem în revistă câteva dintre ele!
Un birou vechi, cu câteva însemnări rămase pe el, la răscruce de gânduri neterminate... Câteva dulapuri cu obiecte aparținând donatorului: vase de ceramică, platouri din porțelan franțuzesc - pe unul dintre ele scrie: "La femme et le vin font oublier le chagrin" - o constatare care, sub dantela unui zâmbet, adăpostește și un adevăr, verificat de mulți, cu siguranță!
Apoi: un pat cu perne de catifea violet, alături o sofa stil vintage și un paravan în spatele căruia, cândva, doamnele vremii își puteau schimba veșmintele, cu toată pudoarea de care aveau nevoie; o mașină de cusut, păstrând închisă în ea truda celor care vegheau la frumusețea rochiilor de altădată; o veioză veche, cu patina vremii, martoră a nopților nedormite, o micuță troiță din lemn sculptat cu migală, unde era prinsă o iconiță, semn al ceasului de rugă, în care ne refugiem de fiecare dată când simțim nevoia de conectare cu divinul; o măsuță de oglindă, lucrată în amestec de metale aurii și argintii, o adevărată operă de artă destinată cochetăriei feminine, lângă care se odihnește un ceas cu pendulă, cu incrustații dantelate din lemn. Ceasul s-a oprit la ora 7,03... Un strigăt al timpului, înainte de a se opri pentru totdeauna, închizând în el vieți trecute ale unor oameni deveniți amintiri!
Trecerea timpului este ilustrată și pe un alt perete, unde se găsesc tablourile de familie, cu fotografii din vremea copilăriei donatorului, alaturi de străbunici, părinți sau colegi de școală. O fotografie reprezintă absolvirea claselor primare, în anul 1942.
Un lampadar în culori autumnale, cu ciucuri lungi, dar și cu picturi realizate de Elvira Enea, soția pictorului Casei Regale, Nicu Enea. În vecinătatea lampadarului, există un fotoliu din aceeași epocă, păstrând încă amprenta energetică a celor care, de-a lungul vremii, au citit pagini de carte sau scrisori scrise de mână, cu răbdarea acelui timp.
Într-un colț, pe brațul unui cuier, stă o pălărie gri-prăfuit... Jos, o geantă de voiaj vișinie, uzată în urma călătoriilor! Cele doua obiecte emoționează prin alăturarea lor... Ele marchează dramatic o absență...
Alte vitrine, cu obiecte scoase la lumină din șantierele arheologice, un sfeșnic, o candelă - segmente disparate ale unor timpuri trăite, trecute, uitate...
Lângă alte colecții de fotografii reprezentând relațiile internaționale ale lui Iulian Antonescu, dar și activitatea lui muzeistică, se află un portret al său, realizat de pictorul Dan Hatman.
În acest spațiu în care timpul s-a oprit la ore diferite ale istoriei, au avut loc conferințele Festivalului. Un loc ales, nu la întâmplare, ci din dorința continuității a ceea ce merită prețuit și păstrat.”
(Dara CODRESCU, HOLISTIC THERAPY FESTIVAL - Ediția a X-a, BACĂU, octombrie 2022)
Imaginea: "La persistance de la mémoire" de Salvador Dalí