Până la urmă cât de mult valorezi?Cât de mult contezi?

 “Ești o persoană deosebită, plină de calități, un om absolut minunat".

"Îmi pare rău că nu am rămas împreună, mă gândesc adeseori cât de minunat ar fi fost, îmi pare rău că nu am fost alături de tine, îmi pare rău că nu te-am sprijinit, îmi pare rău că nu te-am ajutat, îmi pare rău că nu am fost alături de tine astăzi, ieri, atunci, acum”.

„Ai fost cea mai importantă persoană din viața mea!”

„Ești frumoasă, specială, unică, mi-e dor de tine, vreau să fiu cu tine, nu te-am  uitat”.

Sună frumos, poate chiar foarte frumos, cel puţin din afară,  ÎNSĂ, in realitate, lucrurile nu sunt la fel de minunate cum par a fi. Nu este ceea ce pare a fi, râmâne doar ceea ce este.

Dacă ești atât de specială, minunată, extraordinară, de ce cei care au trecut prin viața ta nu s-au străduit mai mult să rămână cu tine, lângă tine, împreună cu tine? Fie ei prieteni, iubit, cunoştinţe, colegi sau amici.

Să ii fi speriat atât de mult sinceritatea, manifestarea  fără cenzură a afecțiunii? Să îi fi speriat normalitatea până la urmă? ? Dacă tu  ești genul de persoană care oferă în mod necondiționat diferite mijloace de a face mai frumoasă sau poate chiar mai bună viața  celor din jurul său,  atunci unde este problema? Știu, când faci un bine, nu trebuie să aștepți nimic la schimb…Totuși, ție ce anume îți oferi?

Oare oamenilor nu le plac decât acei oameni care îi fac să sufere, să lupte mult pentru ei, cei care nu cedează nicicum, care creează probleme, oameni care nu sunt sinceri in manifestări, oameni care nu se iubesc decât pe ei? oameni care nu iubesc cu adevărat ci iubesc doar oportunitățile, beneficiile pe care le generează relaționarea cu anumiți oameni.

Sau poate că până la urmă nu ai contat chiar atât de mult pe cât spun?

Nu este așa că te gândești să spui stop, să începi să pui condiții, să împrumuți din manifestările altor persoane, de neadmirat din punctul tău onest de vedere,  dar totuși  care, nu se știe cum, de succes inclusiv în dragoste, în prietenie sau mai ales în profesie?

Oare până la urmă oamenilor nu le plac semenii loc cinstiți, corecți care se implică și se dăruiesc cu tot sufletul? Ne plac doar cei care creează probleme, care sunt greu de abordat, care pun preț pe bani mai degrabă decât pe oameni, care ne mint frumos, cei care ne manipulează, ne seduc și apoi abandonează?

Dacă nu, atunci care sau unde este problema? Vorba cântecului „Ce are ea?” De ce nu își fac suficient timp pentru tine? De ce nu te caută ei înainte de  a-i căuta de fiecare dată doar  tu,  fie şi pentru o vorbă bună sau măcar un salut?Oare bunătatea vindecătoare nu este suficientă?nu este cea mai importantă?

Dacă pur și simplu ai obosit să tot auzi aceleași  texte și scuze, chiar din partea unor oameni care pentru tine contează enorm (rămâne de văzut în schimb cât de mult contezi tu pentru ei), cred că este timpul pentru un RESTART.  Pănă la urmă, ca în orice, şi aici este nevoie de curaj şi mai ales de încredere în tine, în ciuda unei aparenţe poate fragile. Până la urmă nu ai nimic de pierdut. Sau da?