Complexul muzeal are în componență: Muzeul de artă, Casa Memorială GEORGE BACOVIA, Casa Memorială NICU ENEA şi Galeriile Alfa. Secția de artă a muzeului găzduiește lucrările unor pictori celebri - Theodor Aman, Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Theodor Pallady, Ion Luchian și mulți alții. Muzeul mai are o Secție de arheologie-istorie și Secția de etnografie.
Sala in care au avut loc conferințele anunțate în programul Festivalului este una încărcată de o energie cu totul specială. Aici, se afla diferite obiecte, donate de Eugenia Antonescu, soția lui Iulian Antonescu, cel care a pus bazele acestui muzeu. Să trecem în revistă câteva dintre ele!
Un birou vechi, cu câteva însemnări rămase pe el, la răscruce de gânduri neterminate... Câteva dulapuri cu obiecte aparținând donatorului: vase de ceramică, platouri din porțelan franțuzesc - pe unul dintre ele scrie: "La femme et le vin font oublier le chagrin" - o constatare care, sub dantela unui zâmbet, adăpostește și un adevăr, verificat de mulți, cu siguranță!
Apoi: un pat cu perne de catifea violet, alături o sofa stil vintage și un paravan în spatele căruia, cândva, doamnele vremii își puteau schimba veșmintele, cu toată pudoarea de care aveau nevoie; o mașină de cusut, păstrând închisă în ea truda celor care vegheau la frumusețea rochiilor de altădată; o veioză veche, cu patina vremii, martoră a nopților nedormite, o micuță troiță din lemn sculptat cu migală, unde era prinsă o iconiță, semn al ceasului de rugă, în care ne refugiem de fiecare dată când simțim nevoia de conectare cu divinul; o măsuță de oglindă, lucrată în amestec de metale aurii și argintii, o adevărată operă de artă destinată cochetăriei feminine, lângă care se odihnește un ceas cu pendulă, cu incrustații dantelate din lemn. Ceasul s-a oprit la ora 7,03... Un strigăt al timpului, înainte de a se opri pentru totdeauna, închizând în el vieți trecute ale unor oameni deveniți amintiri!
Trecerea timpului este ilustrată și pe un alt perete, unde se găsesc tablourile de familie, cu fotografii din vremea copilăriei donatorului, alaturi de străbunici, părinți sau colegi de școală. O fotografie reprezintă absolvirea claselor primare, în anul 1942.
Un lampadar în culori autumnale, cu ciucuri lungi, dar și cu picturi realizate de Elvira Enea, soția pictorului Casei Regale, Nicu Enea. În vecinătatea lampadarului, există un fotoliu din aceeași epocă, păstrând încă amprenta energetică a celor care, de-a lungul vremii, au citit pagini de carte sau scrisori scrise de mână, cu răbdarea acelui timp.
Într-un colț, pe brațul unui cuier, stă o pălărie gri-prăfuit... Jos, o geantă de voiaj vișinie, uzată în urma călătoriilor! Cele doua obiecte emoționează prin alăturarea lor... Ele marchează dramatic o absență...
Alte vitrine, cu obiecte scoase la lumină din șantierele arheologice, un sfeșnic, o candelă - segmente disparate ale unor timpuri trăite, trecute, uitate...
Lângă alte colecții de fotografii reprezentând relațiile internaționale ale lui Iulian Antonescu, dar și activitatea lui muzeistică, se află un portret al său, realizat de pictorul Dan Hatman.
În acest spațiu în care timpul s-a oprit la ore diferite ale istoriei, au avut loc conferințele Festivalului. Un loc ales, nu la întâmplare, ci din dorința continuității a ceea ce merită prețuit și păstrat.”
(Dara CODRESCU, HOLISTIC THERAPY FESTIVAL - Ediția a X-a, BACĂU, octombrie 2022)
Imaginea: "La persistance de la mémoire" de Salvador Dalí
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu