📜 Dorințe de Crăciun

Fără îndoială, în aceste zile, când umezeala rece și frigul pătrund în fiecare colțișor (of, unde sunt zăpezile de altădată?), gândurile mă poartă spre ceea ce ne dorim cu adevărat de la „Moș Crăciun” și, poate, de la viață. În tumultul zilelor grăbite, tânjesc după momente de răgaz, când sufletul să poată respira, să se odihnească și să reflecteze.

Mi-e dor de părinții mei și de copilăria fericită, plină de magie, și îmi doresc ca măcar o părticică din acea lumină să o pot aduce în viața fiului meu. Tânjesc după timp pentru introspecție și reînnoire sufletească, pentru liniște și recunoștință.

Și da, am și eu o listă cu mici dorințe „lumești”: un ceas anume, o poșetă Anekke, un inel Eternity cu pietricele multicolore, câteva cărți și timpul să le pot citi, un parfum care să mă încânte, o fântână arteziană de interior, o pereche de cercei de aur văzuți într-o vitrină, un alt kimono… Lista ar putea continua. Dar toate acestea sunt doar umbrele dorințelor adevărate.

Pe primul loc se află sănătatea mea și a copilului meu, a familiei, iubirea în toate formele ei, dorința de a revedea un anumit prieten și de a bea împreună un pahar de rosé, bucuria de a-mi revedea frații și, mai presus de toate, dorința ca cei care contează cu adevărat pentru mine să-și facă mai mult timp pentru mine, iar eu, la rândul meu, să îmi fac mai mult timp pentru ei.

Și da, să ajung la Băbușa de Crăciun, la mama și la tata, chiar dacă de peste 12 ani nu mai sunt printre noi și nu mă mai întâmpină ca altădată, în cerdac, cu brațele deschise. Băbușa sufletului meu, acolo unde se simte energia strămoșilor, puterea lor și dragostea care se transmite dincolo de morminte.

Să fiu un om mai bun, din toate punctele de vedere, să învăț, să cresc și să iubesc cu inima deschisă. Restul sunt dorințe secundare… și totuși, câteodată, ele ne ajută să ne amintim cât de frumoasă poate fi viața, chiar și în micile ei detalii.

Voi ce ați pus pe lista dorințelor pentru Moș Crăciun?