Mihaela Băbuşanu

✨ „Pe urmele pașilor lui Ion Creangă” -Ziua Limbii Române Felicitări doamnei Ionica Bandrabur pentru coordonarea acestui frumos eveniment și pentru energia neobosită! Felicitări și Primăriei Slănic Moldova pentru sprijinul material oferit cu acest prilej, precum și familiei Șova! Bucuroasă de reîntâlnirea cu colegi și prieteni dragi, și de revederea tinerilor frumoşi, minunați și talentați de la Bârlad- DACII LIBERI

Je ne sais pas à quel point cette caricature nous ressemblent, je n'ai pas encore demandé de retour, ni posé notre propre question , car ce n'est pas le sujet de la caricature et, de toute façon, elle nous a amusés tous les deux. Bref, et surtout, nous avons aussi beaucoup apprécié cette belle rencontre. Merci, Pierre ! Je n'ai pas oublié le livre ; je m'en occupe après le 10 septembre! Bonnes pensées de Bacau à Paris!

tropot de paşi mici- alergând un fluture dragul bunicii Mulțumiri Andreei Maftei și Mariei Oprea pentru selecția și publicarea poemelor noastre, atât pe grup, cât și pe blogul „Dincolo de retină”! Felicitări și celorlalți colegi haijini ale căror creații au fost remarcate și selectate, precum și tuturor participanților cu poeme haiku pe tema *„Poemele verii”*! Astăzi este timpul copilăriei așa că aleg să împărtășesc unul dintre cele trei poeme în stil haiku propuse de mine, selectate și publicate de cele două coordonatoare. Pe celelalte două le voi aminti, poate, cu alt prilej. le verii”!

📰 A apărut revista de cultură și atitudine *Plumb*, nr. 221 / august 2025! Pe copertă: o monedă britanică de aur, piesă din patrimoniul Complexului Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău. 👉 Revista poate fi răsfoită online accesând link-ul de mai jos: https://usrbacau.ro/revista-plumb-august-2025/?fbclid=IwY2xjawMUM2FleHRuA2FlbQIxMAABHppbEVBSVgrByAGNfS1bGdwjIRIrSmwT9uYt6wpFWHWgps_XxD3ftDIf0r5__aem_KhZEmfOTVew17S4ECJSRSg

De la Bacău la țărmul mării, de la „Japonia departe-aproape de Bacău” la „Mica Coree de la Marea Neagră”, ne continuăm călătoria culturală, acompaniați de glasul deosebit al Martăi Cana, talentata noastră băcăuancă din Comănești. Un nou pas într-un dialog intercultural cvadruplu, într-un spațiu unde marea ne-a unit, o întâlnire culturală româno-coreeană, dar cu escală japoneză, toate strâns legate în jurul liantului francofoniei. În cadrul evenimentului am avut bucuria să întâlnim oameni deosebiți, coreeni, francezi, români, traducători, scriitori, muzeografi, artiști, uniți printr-un limbaj universal comun. Provocările nu au lipsit, de multe feluri; am trecut împreună prin mai multe registre, emoții și câteva momente de încercare, din care am avut doar de învățat.Dar toate acestea au contribuit, în cele din urmă, la sudarea colaborării și a legăturii noastre – între Lucia, Marta și mine – o legătură pe care sperăm să o păstrăm trainică în timp. În ziua a doua a evenimentului, în...

Această rugăciune se spune de 10 ori pe zi, timp de 9 marți, având o lumânare sfințită aprinsă. Rugăciunea de mai jos îi este dedicată Maicii SFINTE și se spune că îndeplinește orice dorință: „Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine, cerându-ți ajutor! Cred cu tărie că mă vei asculta în necazul meu și mă vei sprijini când îmi este greu. Spre a-ți arăta recunoștința mea, îți făgăduiesc să fac cunoscută și altora această rugăciune. Te rog, cu umilință, să îmi aduci liniște în tristețea și durerile mele. În numele negrăitei rugăciuni și bucurii care ți-a cuprins inima când ai oferit adăpost Mântuitorului lumii în casa ta din Betania, te implor, roagă-te pentru mine și familia mea ca să-l păstrăm pe Dumnezeu în inimă astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleșește acum  (se spune dorinţa). Te implor, Ajutătoarea celor aflați în suferință, înfrânge orice greutăți precum ai înfrânt balaurul care șade la picioarele tal...

Zilele trecute, un prieten apropiat, drag sufletului meu, mi-a spus că mă plâng prea mult. Și că dau senzația că am prea mult timp liber. A fost ca un șoc puternic. Unul dintre acele momente în care rămâi fără aer, pentru că lovitura nu vine de la un necunoscut, ci de la cineva drag. M-a durut. M-a durut sincer. M-a durut rău de tot. Nu pentru că aș fi avut așteptări, ci pentru că era singura persoană în prezența căreia îmi permiteam să fiu eu, sinceră, deschisă, fără mască, fără filtre. Nu voiam ajutor. Știu bine că nu am de unde primi, și nici nu-mi consum energia sperând sau aşteptând. Aveam doar nevoie să mă descarc. Atât. Să las gândurile grele să iasă din mine, ca să pot continua mai ușoară, mai puternică, mai inspirată. Dar se pare că nici asta nu îmi este permis. Că sinceritatea este confundată cu văicăreala. Se pare că, dacă îți permiți să vorbești despre ce simți, ești adesea văzut ca omul care se văicărește frecvent și de care toți fug. Dacă îi asculți pe ceilalți, ești c...

✍️ "Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca", în popasul său de la Iași, un moment de suflet, o intâlnire de neuitat.  Detalii accesând link-urile de mai jos: https://www.radioiasi.ro/emisiuni/cronica-unei-mari-familii-bacauane-boierii-lecca-de-dumitru-lecca-tema-a-emisiunii-dialog-intercultural-de-vineri-8-august-2025-ora-2030-cu-dumitru-serban/?fbclid=IwY2xjawME_a5leHRuA2FlbQIxMAABHp2DLH-3wIkIzVeuldTu0qPSQogdFkcXecKP4_eIIvnBVzDTGnotsGb0npUq_aem_XlriJlGvSViyVxnEskCCpQ  şi https://dumitruserban.com/2025/08/07/cronica-unei-mari-familii-bacauane-boierii-lecca-de-dumitru-lecca-tema-a-emisiunii-dialog-intercultural-de-vineri-8-august-2025-ora-2030-cu-dumitru-serban/?fbclid=IwY2xjawME_ahleHRuA2FlbQIxMAABHqXfzULS0FjlQhT9HCL6nRf9DG1icva9bxdL8oNHmHPnhVVqhhtUmtE9PIkd_aem_JsfPD4lCptWLUxnXzqcbjQ si

"De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la mesteceni și fân va veni primul semn de toamnă. De azi, amintește-ți, omule, că ești trecător și privește cum înainte de a trece vremea ta, trece vremea tuturor lucrurilor pe care le atingi. Poamele se coc, semințele se scutură, florile se ofilesc și se duc spre pământ. Dar tu nu-ți încărca azi sufletul cu tristețe, nici nu îl certa, căci așa îți va sta până va da din nou colțul ierbii. Ci ridică ochii tăi spre slăvi și însoțește-te azi cu oameni care înțeleg înaltul. Și schimbă-te. Și, dacă ai fost rău, fă-te bun. Și dacă ai făcut rău, fă bine. Și dacă ai urât, iartă. Și dacă ai greșit, îndreaptă. Înțelepțește-te, căci vine toamna."

Apa ne înțelege tăcerile, neliniștile… și parcă ne anticipează visele. Lui îi doresc să și le urmeze, pentru că doar așa își poate împlini rostul și, mai ales, atinge fericirea.

Când am citit aceste rânduri scrise de Irina Binder, am simțit un nod în gât. Pentru că, da... au fost momente, cele mai grele ale vieții mele, în care am fost complet singură. Mai ales că nu aveam nici familia de acum. Fără sprijin, fără o mână întinsă, fără o vorbă care să aline. Nici de la rude, nici de la prieteni, nici de la cei pe care eu îi pusesem, cumva, pe un loc mult prea în față, față de cum ar fi trebuit. Dar trebuie să fiu sinceră până la capăt și să spun că, chiar dacă ulterior momentului absolut critic, au existat, totuși, câteva raze de lumină. Trei femei. Trei prietene care, din când în când, au apărut cu un gest, o vorbă sau o faptă care m-au ajutat să mă refac, să îmi cicatrizez mai uşor rănile. Poate că nu mai sunt toate parte activă din viața mea acum, dar eu ştiu să apreciez, să țin minte, să nu uit. Așa că, dacă ar fi să fac acea listă, în capul ei aș scrie, fără ezitare: EU! Eu am fost cea care a dus lupta, care a rezistat, care a reușit, cumva, să treacă peste...

Recunoștință pentru omul care a fost parte din bucuria copilăriei mele. Mie, copilul microbist, Mircea Lucescu mi-a adus, fără să știe, atâta bucurie în suflet... Pe atunci, fotbalul era emoție, iar Dinamo era, pentru mine, mai mult decât o echipă. Respect, admirație și un gând bun către un om care a scris istorie. Să ne trăiți și mulțumesc din sufletul acelei fetițe microbiste care n-a uitat.

Prima parte a articolului meu mai amplu, „100 DE ANI DE ISTORIE REFLECTATĂ ÎN ORACOLE ŞI CAIETE DE AMINTIRI", care a dat și titlul expozițiilor organizate împreună cu Asociația Muzeul Jucăriilor din București și vernisate la Bacău și Ploiești, a fost publicată recent în revista CLIO, publicația științifică a Muzeului Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu (pp. 59–64). CLIO, revista de specialitate a Muzeului Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, evidențiază rezultatele cercetării și colaborările interdisciplinare dezvoltate în cadrul instituției. Mă bucur că acest demers al nostru a prins contur în paginile publicației. Le mulțumesc membrilor colectivului redacțional pentru sprijin și colaborare. Recunoștință specială le adresez prietenilor mei de la Asociația Muzeul Jucăriilor din București, Cristian și Mihail Dumitru, fără de care acest proiect deosebit nu ar fi fost posibil. VA URMA!

Clopotnița Bisericii cu hramul "Sfântul Dumitru" – Băbușa Autor: Mara Babusanu Biserica din satul Băbușa, în prezent având hramul "Sfântul Dumitru", a fost inițial închinată Sfinților Voievozi. Parohia Băbuşa "Scurt istoric al bisericii ,,Sfântul Dumitru” din satul Băbușa, comuna Băcești, județul Vaslui. Originea toponimicului Băbușa este explicată ca derivând din cuvântul baba sub forma de diminutiv – băbuța – Băbușa. O prima atestare oficială a satului Băbușa apare la data de 3 iunie 1619 într-un document legat de vistiernicul Vlașca, unde satul apare sub denumirea de Leucușeni. Biserica satului Băbușa este construită din barne de stejar pe temelie de piatră, inițial fiind acoperită cu șindrilă. Potrivit traditței ar fi fost adusă din satul Racoviță la anul 1750. Conform altor documente, biserica se pare că a fost făcută în anul 1772. În timpul lucrărilor de restaurare făcute în anul 1966 sub păstorirea preotului paroh Niță Constantin, se pare că a fost găsit...