Mihaela Băbuşanu

Mihaela  Băbuşanu
"De unde sunt eu?sunt din copilăria mea ca dintr-o țară!"

duminică, 31 martie 2024

Omagiu lui Nichita Stănescu

💞
ploaie în luna lui Marte –
în două inimi pulsând
un singur suflet
https://dincoloderetinahaiku.wordpress.com/2024/03/31/omagiu-nichita-stanescu-2/?fbclid=IwAR0q74RqaYmkC52HGcEuv9im0IAleI59E-xWwSVpONlnUrURvdASWYJY3Tk_aem_AS8KS0wSeptNESXRgPBIiyAukczh5kxON3jmYKULK_0KMQ8flkulmqKxZCfiafd0Wo2hJnAla3_aUFhvS1P9ugh_


NICHITA, ultima zi din această lună plină de semnificaţii şi energii a lui MARTIE şi "PLOAIE ÎN LUNA LUI MARTE"...

sâmbătă, 30 martie 2024

Când maestrul Corneliu Traian Atanasiu te nominalizează la rubrica "Aşa da", este ca un fel de reconfirmare, de care toţi avem nevoie, măcar din când în când, dar şi un motiv de reală bucurie.
Vă mulţumesc, maestre!
"Am ales un poem care folosește cu iscusință cea mai importantă înlesnire pe care i-o oferă haiku-ul oricărui autor - kireji. Una din trăsăturile structurale care, bine folosită, valorifică la maximum potențialul poemului.
Poemul de față alătură pentru a compune textul două lucruri, două motive fără nicio legătură aparentă între ele. O manifestare erotică – un sărut și o prăbușire imensă de zăpadă – o avalanșă. Distanța și domeniile complet diferite ale celor două pretexte creează o tensiune pronunțată a compoziției. Găsirea unei corespondențe între cele două pretexte propuse pare să aibă turnura versului median: e stârnită de nicăieri. E aparent fără cauză declanșatoare. Și chiar dacă poate fi găsită una, ea pare absolută insignifiantă în raport cu tulburarea rezultată.
Efectul perceperii acestei corespondențe este unul alegoric, el echivalează imaginar primul sărut cu o emoție copleșitoare, declanșatoare a unei veritabile avalanșe"


vineri, 29 martie 2024

'Cause her heart's just like mine

O relaţie de lungă durată...

De fapt, sunt mult mai mulţi de atât...
Ne-am "împrietenit" imediat după terminarea studiilor de Muzeologie din cadrul Universităţii Ştefan cel Mare Suceava, când prin intermediul unui concurs, am ocupat unul dintre posturile scoase atunci la concurs de Muzeul de Istorie, actualul Complex Muzeal "Iulian Antonescu", în noua clădire cu destinaţie muzeu din strada 9 Mai, numărul 7, dată nu de mult spre folosinţă, director al instituţiei fiind pe atunci, domnul Viorel Căpitanu. Domnul Căpitanu îşi dorea foarte mult o revigorare a instituţiei din toate punctele de vedere, aşa că în acel an s-au angajat absolvenţi doar cu studii de specialitate. Îmi amintesc şi acum ziua susţinerii examenului, cât se poate de serios, cu întrebări din lucrarea de licenţă, cu subiecte de istorie ş-a.m.d iar în comisia de examinare, destul de mare, se aflau nume importante din domeniul muzeografiei, inclusiv din alte muzee, din afara Bacăului: Viorel Căpitanu, Vasile Ursachi, Ioan Mitrea, Alexandru Artimon etc Domnul Căpitanu, s-a dovedit a fi ulterior, directorul care ştia cel mai bine să să fie mereu acolo, alături de oameni, să te pună în valoare, să te motiveze şi să te aprecieze corespunzător. Aşadar, se anunţau vremuri extraordinare pentru noi toţi.
Câte vise frumoase, câte planuri, câte idei de colaborare şi gânduri prieteneşti am avut la început de drum....nu, nu le-am pierdut pe drum doar că de multe ori am fost forţată să le înlocuiesc sau să le îngheţ temporar. Cu o excepţie desigur, sau hai să spunem cu cel mult două, în atâţia ani de zile am încercat să nu supăr pe nimeni, să nu mă cert cu nimeni, uneori să mă fac că nu înţeleg sau aud (dar asta este altă treabă 🙂 ), să nu pun piedici nimănui, dacă pot să ajut, să apreciez, să ştiu să ierarhizez corect oamenii punând pe primul loc omenia şi apoi, desigur, profesionalismul, să îi înţeleg pe ceilalţi, să colaborez frumos cu ai meu colegi şi să îmi fac treaba în dreptul meu, fără să aştept nimic în schimb.
Nutresc aceiaşi bucurie şi aceleaşi gânduri prieteneşti faţă de colegii mei, visez în continuare, creez şi sper.
Cu bune, cu rele, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu stagnări impuse sau autoimpuse, chiar în ciuda unora şi spre bucuria altora, cu reuşite şi bucurii, iată că putem vorbi despre o relaţie până la urmă frumoasă şi de lungă durată.
To be continued...



joi, 28 martie 2024

💫'Cause this could be the greatest moment of our lives...

💙💙💙

Webinar-ul "EDUCAŢIE ALBASTRĂ", o experienţă binevenită și frumoasă, pentru noi toți
Webinar-ul a fost organizat de ONG Mare Nostrum în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa și face parte din proiectul internaţional SHORE - "Transformarea elevilor în arhitecţi ai schimbării".
Albastru, o culoare plină de energie, care simbolizează spiritul liber al fiecăruia dintre noi iar pe de altă parte o culoare deviză, simbolizând lupta pentru protejarea resurselor naturale, a faunei si florei planetei
Mulțumim echipei de moderatori!


miercuri, 27 martie 2024

Mulţumiri, Ioan Bîşcă&Deşteptarea!

https://www.desteptarea.ro/scriitorul-trei-dorinte-in-universul-viu/?fbclid=IwAR055NR0ta9JkyNydhqR0J-7Zj9c_qgZRk8f-WzQhfMUO9cynershsGCWV8_aem_AWUkCtLIkpnQCO9D2JExFoD02rGsJ5P3U7Mc2r1BZVmXKOd-e2r9q1f6VhGWOC60NaE0CLZyhyHPIoulLV_zgFGO

Haiku cu tema BUNA VESTIRE

https://dincoloderetinahaiku.wordpress.com/


Dialoguri-vernisaj şi lansare de carte de Buna Vestire

Vernisajul expoziției artiștilor Maria Margoș și Gheorghe Parascan şi dublă lansare de carte de Buna Vestire
Ce ar fi viața fără sărbători? Fără tradiții? Fără artă?
Avem nevoie cu toţii de astfel de repere. În acord cu rezonanţa deosebită a acestei zile, Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" prin intermediul celor doi artişti, a venit cu propunerea unei experiențe vizuale interesantă și diversă. Totul armonizat foarte bine cu cele două lansări de carte şi cu inimile deschise ale celor care au ales să participe la acest eveniment.
Cu acest prilej, am avut plăcerea să formulez şi să transmit câteva consideraţii personale precum şi cuvântul jurnalistului Mihai Buznea, care din motive de sănătate nu a mai putut ajunge la eveniment.
Viorica Băluţă , mă bucur că am făcut echipa bună şi ne-am pus cu uşurinţă de acord! Felicitări tuturor!
















vineri, 22 martie 2024

+ 💔Pentru tine TATA, oriunde te-ai afla

11 ani fără cei mari frumoşi ochi albaştri aţintiţi cu atâta dragoste asupra mea
Cel mai frumos, puternic şi iubitor TATĂ
You're Not There...

But when you touch me like this/ And you hold me like that/ I just have to admit that it's all coming back to me...

Vernisaj şi lansare de carte de Buna Vestire

Luni, 25 martie, la ora 15.00
Vernisajul expoziției artiștilor Maria Margoș și Gheorghe Parascan şi dublă lansare de carte

Vor prezenta: Stelian CARTACUZENCU, Mihaela BĂBUŞANU, și Mihai BUZNEA.
Evenimentul va avea loc în Galeria Hol, la sediul central al instituției, strada 9 Mai, nr 7, Bacău, în data de 25 martie 2024, la ora 15.00


joi, 21 martie 2024

🌸La mulți ani, Poezie!

Astăzi, de Ziua Internațională a Poeziei, vă propunem spre vizionare un montaj poetic realizat acum doi ani, cu participarea autorilor: Mihaela Băbușanu, Sorin Coadă, Rodica Dascălu, Andrew McAllister
Iubirea și primăvara, ca simbol al renașterii. Memoria și imaginația ca resurse ale libertății interioare. Și nu în ultimul rând: conștientizarea alegerilor noastre, efectul lor asupra menținerii păcii în lume. Asupra sănătății planetei, aflată într-o grea încercare. Sunt doar câteva dintre temele surprinse în creația poeților menționați.
Coloana sonoră: YIRUMA ~
Montaj video: Mihnea BARAN ~
Coordonator proiect: Mihaela BĂBUŞANU~

luni, 18 martie 2024

Peşti 🍀❤🧜

Horoscop PEŞTI pentru săptămâna 17 – 23 martie
În restul timpului..... 🍀❤🧜
"Coada se formează în dreapta şi vă rog să nu vă înghesuiţi. Probabil că nu sînt destule femei din zodia Peştilor pentru toţi bărbaţii, dar ăsta nu e un motiv să vă călcaţi în picioare. Va trebui să-ţi aştepţi rîndul şi să speri să ai noroc.Chiar şi fără astrologie au ajuns la toate urechile zvonuri despre farmecele femeii din zodia Peştilor. Are şi ea defectele ei, desigur, dar la prima vedere e întruparea primei iubiri a fiecărui bărbat, poate cu un strop de iepuraş Playboy adăugat pentru a condimenta amestecul. Cred că ar fi bine să recunoaştem de la început că femeia modernă, emancipată, cu imaginea ei dură, puternică, a făcut să crească şi mai mult valoarea fetei din Peşti.
în atmosfera asta de eliberare de vechile prejudecăţi sexiste, neptuniana retrasă, drăgălaşă şi neajutorată trebuie să folosească un par ca să ţină bărbaţii la distanţă. Nici nu e surprinzător că e atît de căutată.
Nativa rareori încearcă să-şi pună în umbră bărbatul, fie că e al ei cu acte sau nu. Nu are nici cea mai mică, ascunsă şi nevrotică dorinţă de a-l domina, în nici un fel. El e liber să-i ţină scaunul cînd stă la masă, să-i aprindă ţigara, să o ajute să-şi pună haina şi să vorbească despre cît de minunat e el cît îl ţin puterile.
Ea nu vrea decît ca el să o protejeze şi să aibă grijă de ea. E foarte fericită să se sprijine de umărul lui larg şi să-i dea de înţeles, privindu-l cu chii mari şi plini de uimire, cît e de puternic şi cît de multă nevoie are ea de el în lumea asta înspăimîntătoare. Gîndeşte-te numai la cîţi lupi stau la pîndă ca să devoreze Scufiţe Roşii. Numai gîndul la asta poate face o fată să-i vină să leşine. Chiar dacă nu e chiar aşa de victoriană (deşi multe peştoaice sînt), nativa va fi o ascultătoare fascinată a tuturor necazurilor lui şi o alinare la vreme de criză.
Această femeie crede că iubitul, parternerul, tatăl, fratele ei, de fapt, orice bărbat, poate cuceri lumea şi legat la ochi şi e uimitor de constatat de cît de puţin din această încredere înduioşătoare a ei e nevoie ca să facă un bărbat să creadă acelaşi lucru. Şi te mai miri că e atît de căutată...
Ea e un refugiu calm, intim, de linişte şi relaxare pentru mîndrul ei bărbat, departe de lumea dezlănţuită, cu zgomotul ei. Luminile din bazinul peştoaicei sînt scăzute, liniştitoare şi alină ochii obosiţi care au fost bombardaţi toată ziua cu lumini de neon şi cifruţele acelea dela bursă pe care ea nu le-ar putea înţelege nici dacă viaţa ei ar depinde de asta.(Deşi, dacă viaţa ei ar depinde de asta, probabil că şi-ar ascuţi creionul şi ar scoate calculatorul).
Iarna, ea poartă mănuşi pufoase, de angora. Primăvara poartă fuste lungi, vaporoase, delicate. Vara o vei vedea într-un bikini sumar, iar toamna va arăta adorabil stînd alături de tine pe stadion, cu mîinile în buzunarele tale ca să le încălzească, întrebîndu-te din cînd în cînd cît e scorul. Ea e etern feminină, în toate anotimpurile. Cu riscul de a folosi un eufemism, bărbaţii trag la ea ca muştele la miere. După numai cîteva vorbe schimbate cu ea şi un bărbat se relaxează instantaneu.Vede în minte lemne trosnind în foc într-o noapte geroasă de iarnă, sau se închipuie într-un hamac într-o încîntătoare zi de primăvară, fără să fie sîcîit de nimeni.
Ea îi dă foarte clar de înţeles că nu-l va învinovăţi niciodată pentru problemele pe care le va avea în carieră sau pentru greşelile săvîrşite accidental. Va fi întotdeauna vina altcuiva din punctul ei de vedere. Nu va face niciodată presiuni asupra lui ca să avanseze mai repede pe scara ierarhică. Propriul lui ritm e perfect pentru ea. Mai e nevoie să explic de ce femeia din Peşti e cea mai periculoasă amantă din tot zodiacul?
AVERTISMENT! După căsătorie s-ar putea să-ţi mai dea cîte un ghiont. de fapt, s-ar putea să te îmboldească destul de mult. într-un fel, aşa-ţi trebuie, dacă te-ai lăsat orbit de farmecele ei. De multe ori ea poate fi usturător de sarcastică, dar fiecare femeie trebuie să aibă defecte, iar nativa noastră va fi preponderent blîndă şi nu pusă pe harţă. ca să devină o adevărată scorpie trebuie să fie sătulă de lenea sau cruzimea extremă a partenerului şi cine zice că un soţ crud sau leneş nu merită o scorpie? Eu nu. Eu sînt de partea ei. Şi-apoi, feminitatea ei delicioasă acoperă orice defecte minore şi în cea mai mare parte a timpului, neptuniana e dulce, visătoare şi caldă. deoarece Peştii înoată în ambele direcţii o dată, ea se adaptează superb şi fără proteste la situaţii conflictuale care le-ar transforma pe majoritatea femeilor în epave nervoase. Desigur, din cînd în cînd s-ar putea să iasă la suprafaţă din mintea ei de obicei placidă oarece cuvinte iritate. Există şi peştoaice sensibile, care au fost tratate dur în copilărie sau adolescenţă şi permit resentimentelor acumulate să scindeze cele două părţi ale semnului ei zodiacal, ceea ce e foarte trist. O astfel de femeie devine o persoană singuratică, nefericită, înotînd mereu cu furie şi dînd nas înnas cu ea însăşi oriunde ar plonja ca să scape de demonii interiori, fără a-şi daseama că autocompătimirea şi întoarcerea spre sine a iubirii din firea ei sînt adevărata otravă.
Drogurile, alcoolul şi falsele speranţe ascund adevărul de privirea ei şi o fac să nu mai vadă bolovanii din rîu, care i-ar putea aduce distrugerea. Dar neptuniana tipică păstrează intactă alăturarea celor doi peşti din simbolul ei, lăsîndu-i să conlucreze firesc, să plutească unul pe lîngă altul înainte şi înapoi, astfel încît nu eşti niciodată sigur încotro se îndreaptă ea.
Se spune căzodia Peştilor e o mare adîncă, misterioasă, în care se varsă toate rîurile. Vei avea mai multe şanse să o prinzi dacă îi cunoşti cîteva dintre secrete. în primul rînd, e subtilă. Dacă nu mă crezi, întreabă-i pe cei opt soţi ai lui Elizabeth Taylor. Ea nu e doar subtilă, dar uneori e chiar puţin trişoare cînd îşi pune în minte să te aibă la degetul cel mic. Poate că tu cunoşti o neptuniană care poartă un şorţ ecosez şi un surîs timid şi e însăşi întruparea soţiei devotate, a gospodinei şi a mamei blînde. îţi spui că nu e nici subtilă nici înşelătoare. Scuză-mi francheţea, dar te înşeli. Cunosc şi eu o nativă ca cea pe care tu o crezi atît de diferită de ce am spus eu. Femeia asta a reuşit să rămînă în picioare după pierderea unui copil, după umilinţe, dureri, tragedii, sărăcie, temeri, plictiseală şi chiar după confuzia provocată de cîteva perioade cu venituri neaşteptate. A făcut faţă genunchilor juliţi ai copiilor, hainelor pierdute, mitocăniilor soţului şi unui amestec de rude cum nu ai dori nici duşmanilor tăi. A înfruntat tot acest ghiveci al soartei cu rezistenţa lui Rocky. Asta numeşti tu fragilitate? Delicateţe? Şi în ziua de azi, cei doi copii adulţi ai ei oconsideră o creatură fermecătoare, copilăroasă, neajutorată şi vulnerabilă, care are nevoie de protecţie şi nu pricepe în ruptul capului cum funcţionează mecansimul yalei.
Neptuniana e încîntător de vagă şi visătoare. Nu ştie boabă de economie, dar reuşeşte să se îmbrace de parcă ar fi de viţă regală, să gătească deseori cine somptuoase, să plătească chiria la timp şi să trimită cadouri minunate la ocazii speciale, toate astea dintr-un venit mai mic decît bacşişurile unui chelner de la o cîrciumă de cartier. E înconjurată de afecţiunea unui grup eterogen alcătuit din oamenii cu care intră în contact, precum administratorul, vînzătorul de la magazinul din colţ, poştaşul, plus vreo cîţiva cîini şi pisici vagaboande şi o mînă de copii ai vecinilor.
S-ar putea să aibă, totuşi, un duşman: bărbatul pe care l-a refuzat înainte să se mărite cu soţul ei. Probabil că de dezamăgire acesta s-a înrolat în Legiunea Străină, iar acum mă îndoiesc că ea mai ţine minte cum îl cheamă. Femei fără inimă, peştoaicele astea... Subtile şi înşelătoare. dar nu încerca să spui asta vecinilor ei! Ca şi vînturile de martie, nativa ta va avea multe toane. E îngrozitor de sentimentală, iar cînd îi sînt rănite sentimentele e în stare să verse rîuri de lacrimi.Se va uita la tine cu atîta reproş că te vei simţi ca şi cum tocmai l-ai împuşcat pe iepuraşul de Paşti. Uneori acestor femei le intră în cap că sînt dezastruos de nepregătite pentru bătăliile feroce şi ambiţia obsesivă necesare pentru a supravieţui. Şi atunci se instalează depresia profundă. în acele momente va trebui să-i spui că e admirată pentru înţelepciunea ei adîncă, misterioasă şi pentru că e binecuvîntată cu darul înţelegerii fiecărei fiinţe umane pe care a onorat-o vreodată cu prietenia ei. De obicei e adevărul adevărat.
Cea mai grea lecţie pecare trebuie să o înveţe este să-şi depăşească timiditatea şi îndoielile. Dacă temerile ei au rădăcini adînci, se va izola de ceilalţi, apoi se va întreba de ce e singură. Se teme deseori că deranjează, că insistă prea mult, că profită de amabilitatea celorlalţi, cînd toate aceste gînduri nu sînt decît în mintea ei, în niciun caz a altora. Din cînd în cînd cîte o neptuniană îşi va masca timiditatea şi vulnerabilitatea cu remarci ironice, poante sarcastice, o faţadă de sofisticare şi o personalitate rece, independentă.
Dar toate astea sînt doar un mecanism de apărare, un deghizament adoptat ca să-i ascundă nesiguranţa de ochii iscoditori ai oamenilor duri, care i-ar răni inima blîndă dacă şi-ar expune-o. Cunosc o nativă care-şi descarcă sufletul scriind adorabile versuri de cîntece, dar în rest e imaginea clasică a femeii de carieră aspre, nepăsătoare, adică aşa cum vrea să fie văzută de oameni.
Totuşi, nici măcar acest gen de neptuniană nu e în stare să se pună de-a curmezişul propriei zodii. Cu toată pretinsa ei independenţă, aşteaptă pe trotuar ca bărbatul cu care e să cheme un taxi. Din punctul de vedere al unei peştoaice sînt lucruri care pur şi simplu nu se fac, iar unul dintre el este să nu te comporţi ca o doamnă în public. Astfel, ea păcăleşte o mulţime de bărbaţi, care ar putea să-i înlăture temerile şi s-o facă să-şi renege des proclamata afirmaţie "Cine are nevoie de un soţ? ăştia nu sînt buni decît să-ţi încurce viaţa". Închipuieşte-ţi! Să auzi aşa ceva de la o femei din Peşti, care are nevoie să aparţină cuiva mai mult decît are nevoie de aer sau somn.
Neptuniana îşi va dărui toată inima copiilor, mai puţin bucata uriaşă pusă deoparte pentru tine. îi va iubi pe toţi, dar cei care vor fi mai urîţei, mai slabi, mai mici sau mai bolnăvicioşi s-ar putea să aibă un pic mai multă iubire din partea ei. Nu există altă femeie în lume care să înţeleagă ca ea timiditatea băieţeilor sau problemele adolescentine ale fetelor. Ea va sacrifica orice pentru ca progeniturile ei să aibă tot ce nu a putut ea avea în copilărie.
S-ar putea să fie prea îngăduitoare, căci disciplinarea copiilor nu îi vine deloc la îndemînă. Dar trebuie făcută să înţeleagă că lipsa fermităţii e deseori la fel de gravă ca neglijarea completă a copilului. Explică-i acest lucru cu blîndeţe. va înţelege fără să se supere şi va începe să fie mai fermă cu cei mici. Multe mame din Peşti reuşesc să găsească o fericită cale de mijloc între severitate şi blîndeţe, iar copiii lor le sînt recunoscători toată viaţa. Neptuniana va accepta bucuroasă să fii tu cel care pune pîinea pe masă. Probabil că va prefera să nu intre în competiţia brutală a lumii comerciale, dar o va face dacă tu ai nevoie disperată de încă un venit. ea s-a cam săturat de lumea aceea cînd lucra pentru compania aceea mare, buimăcitoare şi te aştepta pe tine să apari în viaţa ei şi să o salvezi.
Nu toate, dar unele native sînt cam cheltuitoare. S-ar putea să aibă nevoie de ajutor ca să înţeleagă de ce nu mai rămîne cu nici un ban după ce se întoarce de la cumpărături. Dar în caz de urgenţă, se va descurca şi fără articolele fine cu care îi place să se înconjoare. Nu uita niciodată cînd e ziua ei, sau aniversarea căsătoriei, sau cea a zilei în care ai cerut-o de nevastă. Ea nu va uita. N-am să uit niciodată o peştoaică mică, brunetă, cu ochi verzui, care s-a măritat peste noapte cu un sportiv celebru. Cînd l-a întrebat, curioasă, cum de i-a venit să o ceară de nevastă, el a răspuns: "Păi, a fost tare ciudat. în ziua aia nici nu-mi trecea prin minte să te cer. Eram în parc, lîngă lac. Gagicile care stăteau pe-acolo la soare aveau părul ud, lăţos, de la înot şi arătau încinse şi transpirate, cum stăteau întinse pe bănci. Tu erai sub un copac, într-o rochie albă, de dantelă, şi arătai atît de proaspătă şi diferită de toate celelalte...Arătai... ei bine, arătai cam ca o fată". ăsta e cel mai subtil secret al neptunienei. Fie că îşi urmează chemarea într-o mînăstire, fie într-un bar, ca şi cîntăreaţă senzuală, ea e fată. Din cap pînă în picioare. Sută la sută."


În revista "Plumb", nr 204, martie 2024

"Mara Paraschiv, MIHAELA BĂBUŞANU, „Semne şi însemne”, note de lectură
Mihaela Băbuşanu, un nume aflat pe buzele multora din locuitorii urbei noastre, cunoscută în literatură mai întâi ca scriitoare de Haiku, colaboratoare a mai multor reviste de profil precum „Albatros”, „Haiku”, “Monitorul de poezie” dar şi unele din afara ţării, prezentă la concursuri naționale și internaționale cu un număr important de premii obţinute, a ieșit la rampă cu o serie de cărți şi iese și în prezent ca o împlinire a unui căutător de pietre prețioase, penultima dintre ele fiind “Semne și însemne”. O urmăresc permanent întrebările Yng și Yang- Cine ești? Cine sunt? fără de care s-ar simți Alta.
Povestea vieţii sale curge, vorbește cu ea însăși, amintirile o strigă; nici marginea înserării, nici flacăra lumânării nu sunt mai treze decât inima ei...Totul devine istorie.
Nici stejarul din fața porții nu mai umbrește la fel; lucrurile care-i erau dragi sunt aruncate la vechituri, împreună cu pălăria cu păr de mistreț a tatei, casa pălește, tăvălugul timpului nu iartă nimic din ceea ce era. Umbra casei e o continuă muzică înscrisă pe partitura lăuntricului. O poți asculta când ți-i dor să o vezi, când ești obosit, îngândurat, când prezentul e în tine și te ține mai treaz decât crezi tu că ești.
Cu exuberanţa tânărului care vede viaţa flacără neinfinită, ajunsă la mijlocul drumului se hotărăște să-și ia viața în propriile mâini;
Nu mai vrea o dragoste care desfată asemenea florilor care înfloresc și mor; hotărăște să-și recupereze aripile pierdute...dezamăgirile...iluziile și de ce nu, să-și resusciteze toate iubirile!...
Deși conștientizează, sub apăsarea unui regret, privind altfel prin fereastră, tresare ca după o deșteptare. Realizează că, nu departe de ea, a sosit Speranța. În „Iubire de sezon”, descoperă trăinicia unei iubiri neașteptate. Simte că își găsește rostul; locul destinat iubirilor adevărate, simte că se află pe un alt drum, cel pe care-l căuta și nu-l găsea. Se hotărăște să intre în hora vieții să-i descopere tainele; să-i descâlcească ițele care încurcă speranțele. Nimic nu o mai împiedică să-și vadă împlinirea. Să o simtă, acum, când minunea cu părul blond ne adună și face să fim doar noi, TREI: FERICIŢI ! Să răsară soarele și pentru noi !...
O să las trecutul în urmă,
Vreau să trăiesc doar prin verbe la timpul prezent:
Zâmbesc. Doresc. Roșesc. Reușesc.
Mai mult ca oricând, vrea să o ia de la capăt. Să ştie ce n-a ştiut atunci, spunându-și că viaţa nu e un infractor, că tu nu eşti singurul bărbat…că dragostea nu e un blestem şi că după o iarnă oricât de grea întotdeauna vine primăvara!
Se naşte din nou... şi din nou în ochii proprii, cu dorinţa de a conjuga verbul a scrie; de a vedea realitatea în hainele ei adevărate; simple; frumoase, exprimate ca în poemul haiku, născut din ape, din vânt, din ploaie, din ninsoare; descifrându-l îi găseşti frumuseţea; taina cântecului de pian’’ la răsăritul copacului din care a fost fabricat’’. Pe parcurs, i se întâmplă multe lucruri frumoase: dragoste la prima vedere…pentru iubire, cade, se ridică, fură stele…aseară am furat o stea de pe cer…de dorul unei chemări m-am refugiat într-un vis, însă nu mai ştiu să găsesc calea spre lumină…
Ar vrea să se trezească în visul de către Dimineaţă cu mama, tata, bunicii. Nu știu cum o văd alții pe Mihaela, dar eu personal, o simt ca pe un suflet extrem de blând și tandru, deosebit de iubitoare, de o sensibilitate aparte și de aceea spun: dacă toți copii și-ar iubi mama ca Mihaela , nu ar mai fi plâns de mamă, nici durere, nici suspin: versurile poeziei susțin spusele mele: mâinile mamei au răsărit astăzi mai frumoase și mai netede… căldura lor o simt de fiecare dată când Mihail mă ia ștrengărește de mână...iar din coliba încropită de Mihăiţă ascultă zborul îngerilor; aşteptând împlinirea, îndură trecerea clipelor, a brumelor, şi a iernilor reci, speră şi încă trăiește Prin cuvânt! Visează, trăiește și retrăiește, mână în mână.
Niciun drob de sare, niciun nor negru; Mihaela are viața-nainte și de-acum și-o lumină, Atât de albastră! Iată că Mihaela trăiește la timpul Prezent.
De fapt asta și face acum Mihaela. O vedem angajată în tot felul de acțiuni, conferințe, expoziții., festivaluri naționale și internaționale, un muzeolog prin definiţie, un excelent organizator de evenimente culturale, promotor cultural. Nu uită nici de cei din sat când au nevoie de ajutor. Cu bagajul de mână, se implică total și necondiționat. Toate astea sunt: „Semne și Însemne”
Așa cum spune Valeria Manta Tăicuțu în Prefața cărții: poemele au lumina naturală a locurilor, pe care Mihaela le poartă cu ea ca pe niște însemne: dealurile Băbușei, verdele copacilor, a ierbii... florile și izvoarele, Iasomia, trandafirii, replantate în pământ roditor, își vor arăta splendoarea; frumusețea de altădată. Confesiuni lirice îmbrăcate în metafore vii, traversează versurile de la un cap la altul. Într-o poezie a locului, mitul creației fiind copilul cu părul bălai, venit în urma unei îndelungate așteptări. „Treimea noastră cea de o ființă” umple toate golurile, toate căutările, neîmplinirile, tristețile. Totul și toate relele ce s-ar abătea asupră-ne vor fi eliminate, atâta timp cât „Prâslea cel voinic există / nu vom îngădui niciunui zmeu/ să ne tulbure.../
Cât sunt încă vie, Doamne!... Mi-e primăvară şi mi-e verde,/Sângele mi-e mai rubiniu ca oricând.
Îmi exprim admiraţia pentru tot ce a realizat scriitoarea şi omul de cultură Mihaela BĂBUȘANU. Îi doresc să se reculeagă, să-şi asculte bătăile inimii prin întuneric, iar tristeţea s-o ascundă printre trandafiri. Să creadă în scrisul ei, să făurească multe cărţi pentru a vindeca veşnicia pe care a căutat-o şi pe care poate a găsit-o alături de cel, care a ajutat-o să întregească GRUPUL TRIO.
Să viseze trăind şi să retrăiască visând clipele de fericire, ca atunci când vor îmbătrâni, să se poată sprijini unul pe altul, precum anotimpurile între ele." (Mara Paraschiv)
Revista poate fi citită, accesând link-ul: https://usrbacau.ro/revista-plumb-martie-2024/?fbclid=IwAR3HqUa2jXDLtg3xgzhl7T3dA7N2IkHY-db7GFMg9qJ8VwFxXe94IRRTZ8c


duminică, 17 martie 2024

🌸✍️💫 Martie, acum 1 an...

🌸✍️💫
Martie, acum 1 an...
Şi pentru atunci şi pentru acum:
Mulţumesc, Petru Done& "Deşteptarea"! Mulţumesc, Marius Curucli&"Euro Tv"&"TVR Iaşi" ! Mulţumesc, Dana Lungu&"Acum TV"! Mulţumesc, Monica Jicmon &"Plus TV"! Mulţumesc, Gabriel Pop& "Radio România Actualitaţi"! Mulţumesc, "Radio Iaşi"!

vineri, 15 martie 2024

Bucurii de martie

Pentru mine luna martie fost întotdeauna fascinantă, fructuoasă și motivantă. În ciuda oricăror imedimente mai mici sau mai mari, parcă energiile cumulate ale celor două zodii care îşi împart această lună, peşti şi berbec, sălăşluiesc temporar în mine. 🙂
Îmi vin acum rapid în minte două expoziţii vernisate în această lună la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău, "Sportul băcăuan reflectat în medalii şi trofee româneşti şi străine" în martie 2013 şi "Păpuşi în costume populare" în martie 2022 şi două lansări de carte "Cu Mercur în exil", martie 2016 şi "Semne şi însemne/Signs and marks/signes et insignes", volum lansat în martie anul trecut (2023).
Doamne-ajută!🙏


joi, 14 martie 2024

🌸🙏🍀

Mulțumesc tuturor pentru urările și gândurile bune şi pentru faptul că pentru o clipă sau poate ceva mult, v-aţi gândit la mine!
Mulţumesc prietenilor care şi-au făcut timp pentru mine, să mă vadă sau măcar să mă audă cu acest prilej, colegilor de la muzeu, mulţumesc doamnei Cristina Ştefan şi colegilor din Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor, Martei Majorka Chociłowska şi colegilor din grupul "Buds of Haiku", colegilor din Filiala Bacău a Uniunii Ziariștilor Profesioniști pentru mesajele individuale, mulţumesc şi pentru superbul buchet trimis anonim (doar că nu am reuşit să îmi dau seama, cine, cum şi de ce şi mi-ar prinde bine nişte indicii) şi cred că mă opresc aici, pentru că risc să omit pe cineva dacă încep cu nominalizările.
Rezumând, vă mulţumesc tuturor!
Şi mai sper că tot ceea ce mi-ați dorit mie să vi se întâmple și vouă. 🤗


marți, 12 martie 2024

12 martie 2024 Coafura rezistă! 🍀🥳🧜‍♀️🌸💫





Mulţumesc, dna Cristina Ştefan! Mulţumesc colegilor din Filiala USR a Uniunii Scriitorilor şi tuturor celor care mi-au adresat într-o formă sau alta, urări de ziua mea!


Acum 8 ani


"Mihaela Băbușanu - Cu Mercur în exil
Aflată la editarea celei de-a patra cărți de poezie după Adevărata fericire, 2010, Stejarul cu flori de cireș, 2014, Femeia bonsai, 2015, Mihaela Băbușanu demonstrază prin acest al patrulea volum că poezia îi este preocupare, talent, evoluție poetică și stil.
În anul 2013, avea o plachetă de versuri în Antologia Lirei 21, A treia carte. Poezii și cred cu convingere că un îndrumător de cenaclu literar își asumă și preocuparea de a observa și susține cariera literară a membrilor săi, evoluția și perceperea operei lor, aprecierile critice și perspectiva autorilor din cenaclul respectiv. În anul 2012, Mihaela scria o poezie concisă, cu tente imagistice nipone (este un haijin înrăit) o poezie de autorefențialitate, cu accente ironice și autoironice, cotidiană, deci modernă.
Sincron
Primăvara-și aleargă vestitorii
Peste locuri moarte, cu oameni anoști,
Aniversare-mi bate grăbită la fereastră
Peștii mor pe capete în ape otrăvite.
276
sau
Melancolie
În fiecare zi mi-e dor de tine,
zilele se risipesc pe gresia
bucătăriei mele spre uitare,
îmi umplu ibricul de cafea,
din zațul acela dens
se mai înalță speranță.
Cu Mercur în exil, Editura Ateneul scriitorilor, are o prefață a prozatoarei Melania Cuc, încadrând poemele ca ―file de jurnal personal caligrafiate cu cerneală secretă, enigmatice, și pe care odată ce ai reușit să le descifrezi te poți bucura de versul care curge frumos și liber.”
Această definiție potrivindu-se metaforic poeziei, în general, rămâne de apreciat dacă Mihaela, prin acest volum face sau nu poezie.
Câteva argumente în susținere:
Pornind de la titlu, Cu Mercur în exil, se relevă o însingurare, o izolare, un exil alături de Mercur, care sigur nu poate fi elementul chimic vinovat de expunerea temperaturii corpului și aș crede că nici Zeul Comertului, care nu a plecat niciodată în exil de pe planeta noastră, ci se referă la Planeta Mercur, poate ca semn zodiacal, poate ca primă planetă de la soare, cea care primește lumina dătătoare de strălucire, prima, în sistemul nostru solar. Este o planetă rapidă, pentru care, în culturile orientale, chineză, coreeană, japoneză și vietnameză
277
se fac referiri sub denumirea de „Steaua apei‖, denumire bazată pe cele Cinci Elemente. Chiar titlul este o metaforă menită să îmbie de lectură, să deschidă curiozitatea urmărilor poetice ce vor să vină.
Mihaela scrie o poezie modernă, axată pe stările lirice induse de viața cotidiană, dar și de un sentimentalism aparte, erosul său fiind unul bacovian, însă nicidecum fundamentat simbolic, ci având ca temei neliniștea, căutarea, dorința dintr-o anume carapace a însingurării.
―Sufletu-mi rătăcește neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte‖
sau
―Aseară am furat o stea/de pe cerul senin
să-mi lumineze calea
întunecată de suferință
după despărțirea noastră‖
Poate că acest epic aparent să ducă la încadrarea de jurnal liric. Dar trebuie avut în vedere ce a spus, încă de la începutul secolului trecut despre modernism, Eugen Lovinescu, iar aplicarea acestui principiu vine și noii generații de poeți ca o mănușă.
Lovinescu trasa câteva direcții pe care să se înscrie operele literare în vederea modernizării literaturii române: evoluția prozei de la liric la epic și a poeziei
278
de la epic la liric ( azi evoluțiile se inversează) dar și despre tematica inspirată din viața citadină și nu din cea rurală, afirmând autonomia esteticului, luptând împotriva confuziei etnic-estetic.
Bine, era vorba despre controversa cu Sămănătorismul dar și azi principiile modernismului se aplică de către poeții noștri. Iar Mihaela Băbușanu este un reprezentant al poeziei moderne, cu accente citadine, volumul constituindu-se într-un cumul al stărilor poetice diferite și diverse.
Spre deosebire de spleen-ul simbolist bacovian, tinerețea Mihaelei scrie o poezie de avânt sentimental, chiar în tristețe fiind concepută, dacă la Bacovia plumbul era numitorul comun al poetului cu lumea, iată! Mihaela dă o deschidere primăvăratică acestui element.
―norii plumburii
își strâng protocolul
cu o simplă privire a soarelui
…iubirea-mi aflată pân-acum la hibernat
se trezește la viață.‖
Remarc în întreg volumul o exprimare sinceră și clară, un lirism al momentului, al stării de poezie, ca o necesitate de a puncta propriul destin, de a-l clarifica.
Metafora, când există, face apel la personaje mitologice, Ahile, exotice, sultanul magnific, sau iubitul controversat, când pătimaș, când trădător. Din
279
ludicul acesta al stărilor transmise, Mihaela transfigurează propriul personaj, ea, între axe lirice gravitând poezia sa.
Noul volum al Mihaelei, o treaptă în cariera sa literară, o treaptă stabilă cucerindu-i pasul spre alte reușite literare, ca un reper vizibil într-un destin al liricii sale.
10 martie 2016"
Cristina Ştefan