😪🙏🖤 A plecat dintre noi Dumitru LECCA (29 februarie 1936 – 15 mai 2026)

A plecat dintre noi Dumitru LECCA (29 februarie 1936 – 15 mai 2026) și, odată cu el, o întreagă lume frumoasă și nobilă.

Descendent al uneia dintre marile familii boierești ale Moldovei, ale Bacăului, fost selecționer al echipei naționale de baschet și antrenor al Stelei București, Dumitru Lecca a purtat în tot ceea ce a făcut noblețea discretă a unei lumi în care valoarea, educația și demnitatea erau firești. Pentru mine, întâlnirea cu domnia sa a însemnat mult mai mult decât simple colaborări culturale sau editoriale. L-am cunoscut în perioada în care eram director al revistei „Sportul Băcăuan”, iar de atunci drumurile noastre s-au împletit firesc. Am avut onoarea să-i organizez patru lansări de carte și să-i fiu aproape în anii care au precedat acest demers. I-am admirat mereu demnitatea, luciditatea, eleganța și discreția cu care a reușit să reconstruiască o parte importantă din memoria Bacăului. Anul trecut, în luna iunie, am avut onoarea să organizez lansarea volumului „Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca” la Casa Memorială „George Bacovia” din cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, iar apoi la Iași, la Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” Iași, grație colaborării cu colega și prietena mea, muzeograf Mihaela Tudose. Domnul Lecca a fost încântat de această propunere și de reușita acestor întâlniri. La sfârșitul lunii februarie, când a împlinit 90 de ani, i-am făcut o surpriză care l-a bucurat mult, iar domnia sa, la rândul său, mi-a oferit o emoționantă surpriză în martie, de ziua mea de naștere. Și toate acestea în timp ce plănuiam să ne revedem cu bine, la vară, la conacul de la Radomirești. În cărțile sale „Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca”, „Mingea buclucașă” sau „Vis împlinit”, regăsim nu doar amintiri, ci adevărate lecții despre identitate, caracter și continuitate. A scris despre sport, despre familie și despre Bacău din suflet, niciodată ostentativ.

Dumitru Lecca făcea parte din categoria rară a oamenilor care nu aveau nevoie să își afirme importanța. O transmiteau prin prezență, prin felul în care vorbeau, prin respectul față de trecut și prin grija pentru ceea ce rămâne după noi.Îmi amintesc felul în care vorbea despre familie, despre conacul de la Radomirești, despre istorie, despre nedreptățile comunismului, dar și despre obligația morală de a nu lăsa memoria să moară. Așa cum spunea domnia sa, „un oraș fără memorie își pierde identitatea, iar o societate care nu își respectă valorile își rătăcește direcția”.

Pentru Bacău, Dumitru Lecca rămâne un nume de patrimoniu. Pentru mine, rămâne și un reper uman rar.

Drum lin în lumină, domnule Dumitru Lecca! Veșnică neuitare!

Atașez mai jos și linkul articolului publicat anul acesta în revista Leviathan, dedicat lui Dumitru Lecca cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani: https://leviathan.ro/dumitru-lecca-mostenirea-este-un.../

Fotografia este de anul trecut, din 11 iunie 2025, de la lansarea pe care am organizat-o la Casa Memorială „George Bacovia”.